Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 87/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.87
Ședința publică de la 12.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Antonela
GREFIER -
Pe rol pronuntarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă - SRL împotriva deciziei civile nr. 927A/01.07.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă - - și intimatul pârât OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 29.01.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, și cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 05.02.2009 și apoi pentru acest termen.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
rin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C la data de 13.05.2007, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta OCPI I, solicitând să se constate nevalabilitatea înscrisurilor în temeiul cărora s-a înscris dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 29752,54 mp în cartea funciara nr. 1727, rectificarea încheierii nr. 27287/18.05.2006 pronunțată de OCPI I în sensul radierii din cartea funciară 1727 M - a înscrierii cu privire la dreptul de proprietate al - SRL asupra terenului în suprafață de 29752,54 mp.
In motivarea plângerii, reclamanta arată că biroul de carte funciara a aplicat în mod greșit dispozițiile ce reglementează procedura publicității imobiliare, cuprinsul încheierii de carte funciara nu corespunde în privința înscrierii și a înscrisurilor ce au stat la baza acesteia cu situația juridică reală în ceea ce privește terenul în suprafață de 29752,54 mp, la data constituirii - SRL, în anul 1992, reclamanta nu avea în proprietate terenul.
In drept, reclamanta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 20, 30, 31, 33 alin. 1, 2, 4, art. 34, 36, 44, 47 alin. 1, art. 48, 50, 51 din Legea nr. 7/1996, art. 64 (5), 65, 67, 72,73, 89 alin. 1-4 din Ordinul nr. 633/2006.
- SRL a formulat cerere de intervenție în interes propriu, iar - - și-a precizat plângerea în sensul că obiectul prezentei cauze să fie soluționat în contradictoriu cu - SRL si OCPI
- SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
Prin sentința civilă nr. 2062/02.11.2007, Judecătoria Caa dmis cererea formulata de - -, în contradictoriu cu OFICIUL de CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARA I si - SRL, a dispus rectificarea încheierii nr. 27287/18.05.2006 pronunțata de OCPI I în sensul radierii din cartea funciara nr. 1727 comunei Maî nscrierii dreptului de proprietate al - SRL asupra terenului în suprafață de 29752,54 mp. și a dispus disjungerea cererii de intervenție in interes propriu formulata de, acordând termen la 30.11.2007, cu citarea părțile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din decizia civila nr. 550 pronunțată la data de 20.02.1998 de Tribunalul Bucureștis -a constatat ca reclamanta are un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 554.004,36 mp situați în comuna, M si, decizie rămasă definitivă și irevocabilă.
Potrivit certificatului seria M 07, nr. 2379/29.07.1999 lui - - i-a fost atribuita în proprietate exclusivă suprafața de teren de -,36 mp, dreptul de proprietate fiind intabulat in favoarea acesteia.
S-a procedat la înființarea sechestrului prin procesul-verbal încheiat la data de 19.02.2002, proces-verbal în care se arata faptul ca terenul aferent construcțiilor nu aparține - SRL, ci reclamantei.
Pârâta, prin încheierea nr. 18043/27.03.2006 a admis cererea reclamantei privind intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului teren in suprafață de 29752,54 mp, din care 6140,61 mp construit, in cartea funciara nr. 1727
Încheierea nr. 27287/18.05.2006 privind intabularea in cartea funciara a terenului în suprafață de 29752,54 mp și construcție a fost pronunțată în baza declarației autentice nr. 1168/15.05.2006, a contractului autentic de constituire a - si a actului adițional nr. 630/29.06.2001 de modificare a societății în SRL.
Potrivit art. 20 (1) din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciara pe baza actului prin care s-a constituit sau transmis in mod valabil, iar cererea de înscriere va fi însoțită de înscrisul original sau copia legalizata, în speță, nici unul din actele in baza căruia s-a făcut intabularea in favoarea - SRL nefăcând dovada dreptului de proprietate al acesteia asupra terenului în suprafață de 29752,54 mp.
Din contractul autentificat sub nr. 42498/27.11.l992 nu rezultă că la constituirea societății - SRL, aceasta ar fi dobândit în proprietate, prin aport social, vreo suprafața de teren.
societății - SRL, din care s-a constatat ca fac parte doar construcțiile a fost vândut la licitație, prin procesele-verbale încheiate la data de 19.02.2002, respectiv, 02.03.2006 de către AVAS menționându-se expres ca terenul aferent construcțiilor nu aparține - SRL, ci - -.
In cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 și art.20 (2) din Legea nr. 7/1996, existând doi proprietar înscriși cu aceeași suprafața de teren în aceeeași carte funciara, dreptul de proprietate al reclamantei nefiind niciodată radiat din cartea funciară și fiind înscris anterior - SRL.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 04.04.2008, solicitând admiterea recursului si modificarea in tot a hotărârii atacate, in sensul respingerii ca neîntemeiata, a acțiunii formulate de reclamanta A, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata generate de prezentul litigiu.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința civilă nr. 2062/02.11.2007, pronunțată de Judecătoria C - Județul I, este lipsită de temei legal, întrucât prin plângerea formulata, a solicitat Instanței: 1. să constate nevalabilitatea înscrisurilor in temeiul cărora s-a înscris dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafața de 29752,54 mp în Cartea
Funciara nr. 1727 comunei M in favoarea SR. și 2. să dispună rectificarea încheierii nr. 27287/18.05.2006 pronunțata de OCPI I în sensul radierii din Cartea Funciara nr. 1727 Maî nscrierii cu privire la dreptul de proprietate al subscrisei, asupra terenului în suprafață de 29.752,54 mp.
Apărările intimatei reclamante s-au întemeiat pe doua idei de baza si anume: - cuprinsul Cărții funciare nu corespunde cu situația juridica reala a terenului in suprafața de 29752,54.p, in sensul ca proprietar al terenului menționat este, iar nu recurenta, așa cum s-a reținut prin încheierea de Carte funciara nr. 27287/18.05.2006 pronunțată de OCPI I (a cărei rectificare se cere);
- nu avea cum sa aducă aport la capitalul social al recurentei, terenul în suprafață de 29752,54.p, situat în comuna M, județul I, pentru ca la momentul constituirii societarii recurente, A nu deținea în proprietate acest teren, dreptul de proprietate dobândindu-l abia prin decizia civilă nr. 550A/20.02.1998, pronunțată de Tribunalul București și prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 29.07.1999.
Prin sentința civilă nr. 2062/02.11.2007, Judecătoria C "admite cererea formulată de A și dispune rectificarea încheierii nr. 27287/18.05.2006, în sensul radierii din cartea funciară nr. 1727 Comunei Maî nscrierii dreptului de proprietate al - SRL".
Recurenta a arătat că acțiunea în rectificarea cărții funciare formulata de către intimata este inadmisibilă, întrucât art. 36 din Legea nr. 7/1996 stabilește condițiile de admisibilitate a unei acțiuni în rectificarea Cărții Funciare, anume: acțiunea să fie introdusă de o persoană interesată; să ne aflăm într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 36; cazul să fie constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Astfel, în speță nu sunt îndeplinite două dintre condițiile enumerate, anume nu există nici o hotărâre judecătorească definitivă și/sau irevocabilă care să fi constatat nevalabilitatea înscrisurilor care au stat la baza intabulării dreptului nostru de proprietate.
Pe cale de consecința aceste înscrisuri există în continuare și produc efecte juridice.
Față de cele arătate Judecătoria C nu avea cum să dispună rectificarea Cărții funciare, de vreme ce nu este îndeplinită una dintre condițiile sine qua non de admisibilitate a unei astfel de acțiuni: constatarea nevalabilității actului ce a stat la baza intabulării.
De asemenea, recurenta a arătat că nu ne aflăm în nici unul dintre cazurile limitativ indicate de art. 36 din Legea nr. 7/1996, în care să poată fi promovată o acțiune în rectificarea Cărți Funciare.
Intimata-reclamantă a avut în vedere cazul prevăzut de punctul 1 din art.
36, anume nevalabilitatea actului in temeiul căruia s-a efectuat înscrierea.
Un alt element esențial, este acela de a stabili ce a înțeles legiuitorul prin nevalabilitatea actului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea. Practica și doctrina a statuat în nenumărate rânduri ca reglementarea din art. 36, pct. 1, vizează acea situație în care actul juridic prezentat spre intabulare este lovit de nulitate absolută sau relativă, iar dreptul real care rezulta din acesta, este totuși intabulat.
Ori, intimata nu a făcut niciodată nici o mențiune despre anularea vreunui act care sa fi stat la baza intabulării dreptului de proprietate al recurentei, drept dovada ca nici nu s-a pronunțat o hotărâre de anulare a unui asemenea act.
Mai mult, pentru a vorbi despre nulitate, ca sancțiune de drept, trebuie sa se indice cauzele de nulitate (absoluta sau relativa) existente la momentul încheierii actului juridic. Pe lângă faptul că nu a indicat nici un motiv de nulitate, intimata nici nu precizează măcar, prin petitul acțiunii, care sunt înscrisurile a căror nevalabilitatea cere a fi constatata.
Un alt motiv de nelegalitate al sentinței atacate se referă la faptul că
L deține un drept de proprietate valabil dobândit, asupra terenului in suprafața de 29752,54.p.
Prin considerentele hotărârii recurate, instanța reține (preluând fragmentat ideile lansate de reclamantă), ca actele în temeiul cărora s-a făcut intabularea dreptului de proprietate al recurent ei asupra terenului in discuție, nu fac dovada acestui drept.
Referitor la acest aspect, recurenta a arătat că terenul în discuție a aparținut inițial fostei Întreprinderi Agricole de Stat. In temeiul HG194/1991 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni prin reorganizarea unor Întreprinderi agricole de stat, aceasta întreprindere s-a reorganizat in A, potrivit punctului 208 din Anexa la HG 194/1991. Conform art. 2 din HG194/1991 activul și pasivul unităților de stat care își încetează activitatea se preiau de societățile comerciale pe acțiuni, înființate potrivit prezentei hotărâri. Prin urmare, in virtutea legii, A, în calitate de succesoare a fostei întreprinderi agricole desființate, a preluat la momentul înființării întreg activul acesteia, inclusiv terenul în discuție.
In anul 1992 se înființează A, (a cărei funcționare al fost autorizata prin sentința civila nr. 2743/-/04.12.1992, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B), având ca asociați pe: CO, A,.
Prin actele de înființare ale societății recurente (Statutul si Contractul de societate) - în Capitolele privitoare la capitalul social se stipulează: " subscrie in natura animale, bunuri imobile (teren, clădiri) și bunuri mobile, în valoare de 408.171.000 lei, conform anexelor care fac parte integranta din prezentul contract si suma de 29.000 lei in numerar, reprezentând 48,5% din capitalul social".
O dată aduse ca aport la capitalul social la constituirea societarii recurente, bunurile imobile (inclusiv terenul în discuție) au trecut din proprietatea/patrimoniul -, în proprietatea A, câtă vreme în actele de înființare nu s-a prevăzut contrariul. (art. 65 din Legea nr. 31/1990).
Prin considerentele hotărârii atacate, instanța face trimitere la art. 20 al. 1 din Lege nr. 7/1996, arătând ca dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie in cartea funciara pe baza actului prin care s-a constituit sau transmis in mod valabil..în speță nici unul din actele în baza cărora s-a făcut intabularea în favoarea - SRL, nefăcând dovada dreptului de proprietate.
De asemenea, instanța mai arată că din Contractul autentificat sub nr. 42498/27.11.1992, nu rezultă ca la constituirea societății C, aceasta ar fi dobândit in proprietate, prin aport social vreun teren.
Prin urmare, instanța este de acord ca aportul în natură la capitalul social reprezintă un mod de transmitere/dobândire a proprietarii, actul de dobândire fiind însuși actul de Înființare al noii societăți. Obiecțiunea instanței însă este aceea că din Contractul recurentei de societate nr. 42498/27.11.1992, nu rezultă că A ar fi adus ca aport vreun teren.
Ca atare afirmația reprezintă rezultatul unei analize lacunare si superficiale a probatoriului depus la dosarul cauzei.
Înscrisurile în temeiul cărora s-a intabulat dreptul nostru de proprietate cu privire la terenul menționat sunt: contractul de societate nr. 42498/27.11.1992 si Statutul Societarii Comerciale pe Acțiuni " -", cu anexa Raport de Evaluare din 25.10.1992; Actul Adițional nr. 630/29.06.2001; Declarația nr. 1168/15.05.2006.
În Contractul de societate (ca de altfel și în Statut) se menționează foarte clar: subscrie în natură animale, bunuri imobile (teren. clădiri) și bunuri imobile, în valoare de 408.171.000 lei, conform anexelor care fac parte integranta din prezentul contract și suma de 29.000 lei în numerar, reprezentând 48,5% din capitalul social.
Numai având în vedere această clauză, și instanța nu ar fi trebuit să conchidă cu atâta vehemență că nu s-a adus ca aport în natură nici un teren.
Mai mult, Contractul de Societate nr. 42498/27.11.1992 face trimitere la anexele constând în raportul de Evaluare din 25.1 0.1992. Acest raport are ca obiectiv evaluarea bunurilor imobile aduse de intimata ca aport la capitalul social al societății recurente. Bunul imobil evaluat este: Ferma 10 zootehnica, care se compune după cum se arată în raport din: construcții, instalații aferente, utilaje si mobilier, mijloace circulante (stocuri si animale) și teren în suprafață totala de 38.600. De altfel, terenul a fost evaluat in mod distinct la pagina 13 din Raport, conform HG 834/1991 privind stabilirea si evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale.
Față de cele indicate, nu poate subzista nici aprecierea intimatei potrivit căreia s-au adus ca aport la capitalul social doar clădirile, nu și terenul Fermei 10.
Cu privire la argumentele intimatei, de genul "Prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului, AVAS a reținut că terenul aferent construcțiilor nu aparține - ci - " sau "daca s-ar fi constatat ca din activul debitoarei -, face parte si terenul, atunci, fără dubiu, și acesta ar fi fost vândut la licitație. ", acestea nu pot fi considerate concludente, de vreme ce nici AVAS și nici un alt creditor al recurentei nu este in măsură a aprecia existenta și întinderea dreptului său de proprietate.
De asemenea, recurenta a arătat că prin decizia civila nr. 550A/20.02.1998, Tribunalul București nu a făcut decât să admită o acțiune în constatarea unui drept, întemeiată pe art. 111.proc.civ. ori, o acțiune întemeiată pe art. 111.proc,civ. nu are caracter constitutiv de drepturi, dimpotrivă, vizează doar recunoașterea unui drept preexistent în patrimoniul solicitantului. Cu atât mai mult, decizia 550A/1998 confirmă faptul că deținea deja în proprietate Ferma 10, incluzând și imobilul teren în discuție. Prin acțiunea promovata la momentul 1997, recurenta solicita să i se recunoască în justiție acest drept de proprietate, ea însăși considerându-se proprietar și comportându-se ca atare.
Cât privește Certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria -, nr. 2379/1999, după cum denota chiar denumirea, nici acesta nu are caracter constitutiv de drepturi.
Dreptul de proprietate al s-a născut în temeiul unui act normativ - HG194/1991, care stipula că activul fostei întreprinderi de stat trece în proprietatea noii societăți înființate.
Certificatul de atestare a fost emis in temeiul HG 834/1991 si a Legii 15/1990 care stipula în art. 19 ca inventarierea patrimoniului unităților economice de stat supuse transformării în societăți comerciale, precum și evaluarea și stabilirea capitalului societăților comerciale înființate pe această cale se fac în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului (in cazul de fata HG 834/1991 ).
Art. 20 din Legea 15/1990 prevedea de asemenea, cat se poate de clar, ca bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu Conform art. 5 din HG 834/1991 - Organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, precum și autoritățile administrative publice județene vor elibera societăților comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit modelului stabilit de organele prevăzute la art. 2. Aceste certificate sunt supuse regimului de publicitate imobiliară.
Față de aceste prevederi legislative este evident ca nu Certificatele de atestare confereau calitatea de proprietar, ci, aceasta calitate era dobândită ex lege de către noile societăți comerciale, încă de la data înființării lor, prin preluarea automata a patrimoniului vechilor întreprinderi de stat. este proprietara pe tenul în dispută din anul 1991, așa încât îl putea aduce (și l-a adus) în mod valabil ca aport la capitalul social al societății, în 1992.
ulterioara a recurentei în Cartea funciară era firească, în condițiile în care nu își puteam înscrie decât împotriva celui care figurează în Cartea Funciara și de la care a dobândit bunul - conform principiului relativității înscrierilor în Cartea Funciară, consacrat de art. 22 din Legea nr. 7/1996. Ori A s-a intabulat în Cartea Funciară abia după obținerea Certificatului de atestare (unul din scopurile emiterii acestor Certificate de atestare fiind chiar posibilitatea de a efectua formalitățile de publicitate ).
Intimata nu a formulat întâmpinare
Prin încheierea de ședință din data de 30.05.2008, tribunalul a dispus în baza art. 50 alin, 2 și 3 din Legea nr. 7/1996, calificarea în cauză a căii de atac exercitată de pârâta ca fiind apel.
Prin decizia civila nr. 927A/01.07.2008 pronuntata de Tribunalul București Sectia A- Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 2062/02.11.2007 pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimatul-pârât OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ Totodata, a fost obligata apelanta la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotari astfel instanta de apel a retinut urmatoarele:
"Față de prima critică formulată, prin care se invocă inadmisibilitatea acțiunii în rectificare de carte funciară, prin prisma neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 36 din legea nr. 7/1996, tribunalul reține că potrivit acestui text normativ acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.
Este adevărat că reclamanta își formulează acțiunea sa ca fiind o acțiune în rectificarea funciară datorată nevalabilității titlului pârâtei, însă din considerentele acțiunii dedusă judecății rezultă fără putință de tăgadă ca aceasta nu înțelege să invoce o nevalabilitate în sens juridic, echivalentă unei cauze de nulitate a acestuia ci acreditează ideea greșitei calificări a dreptului înscris, în sensul că pârât a nu deține un drept de proprietate ( și nu a deținut vreodată) cu privire al suprafața de 29752, 54 mp. Astfel, având în vedere că rectificarea de carte funciară reprezintă mijlocul juridic de restabilire a concordanței dintre starea tabulară și situația juridică reală a cuprinsului cărții funciare iar cauzele de neconcordanță sunt prevăzute de legea nr. 7/1996 ca avându-și izvorul în dreptul privat care, în mod excepțional consideră proprietatea dobândită înainte ca achizitorul să fi obținut înscrierea în CF, fie în împrejurarea că actul juridic în baza căruia s-a dispus intabularea nu există sau este nevalabil, fie că au încetat efectele actului juridic ce a stat la vaza intabulării în CF.
Apreciază Tribunalul că a bloca acțiunea cu un fine de neprimire, motivat de faptul că deși a folosit termenul de act juridic "nevalabil, motivarea propriu zisă a acțiunii se întemeiază pe inexistența actului juridic, ar însemna a aduce atingere accesului al justiție a reclamantei, având în vedere că ceea ce trebuie avut în vedere în sensul art. 129 alin 6 pr.civ este obiectul acțiunii ce rezultă din intenția reală a părții, intenție ce rezultă în cazul de față fără putință de tăgadă din considerentele acțiunii.
În ceea ce privește chestiunea de fond a transmiterii dreptului de proprietate de la reclamată către pârâtă, pe calea aportului al capitalul social, tribunalul retine că așa cum s-a arătata și prin cererea de apel, Întreprinderea Agricolă de Stat s-a reorganizat prin înființarea unei întreprinderi agricole de stat, în cazul de față - -, preluând activul fostei întreprinderi.
În anul 1998, prin decizia nr. 550/20.02.1998 a Tribunalului București, Secția a III-a Civilă s-a constat dreptul de folosință al reclamantei din prezenta acțiune asupra suprafeței de -,36 mp, situat în comunele, M și, jud.
La data de 29.07.1999 s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 2379 în favoarea - -, pentru suprafața de -, 36 mp.
Prin statutul pârâtei - -, parte integrantă a contractului de societate nr. 42498/1992 s-a adus de către - - ca aport în natură animale, bunuri imobile, (teren și clădiri) și bunuri mobile în valoare de 408.171.000 lei, conform anexelor care fac parte din contract.
Prin actul adițional nr. 630/2001 la contractul de societate nr. 42498/1992 nu se aduc modificări cu privire la structura aportului în natură adus de reclamantă la societatea apelantă pârâtă, acesta privind în principal modificarea formei juridice a societății.
Prin declarația autentificată nr. 1168/2006 apelanta prin reprezentat legal arată că terenul adus aport în natură de intimata pârâtă este în suprafață de 29725,54 mp, 6140,61 mp situat în comuna M și 11183,89 mp în comuna.
Tribunalul reține că în contractul de societate prin care se susține transmisiunea dreptului de la intimata reclamantă către apelata pârâtă - SRL se face trimitere la anexele care fac parte din contract, fără însă a fi identificate anexe ale contractului de societate.
Pornind de la premisa, contestată de altfel de intimata, că raportul de evaluare din 25.10.1992 identifică ca fiind în patrimoniul - -, în cadrul fermei nr. 10 suprafața de teren de 38600 mp, în valoare de 82.167,5 lei, valoare la care adăugându-se valoarea mijloacelor fixe, dă exact valoarea de 408.171 lei, reținută în actul constitutiv al apelantei, tribunalul constată pe de o parte, că terenul identificat este mult mai mare decât cel identificat și intabulat de apelantă, iar pe de altă parte, că acest. înscris ar putea să facă dovada cel mult a unui drept de folosință deținut de -, cu privire al terenul de 38600 mp, la nivelul acelui an.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 29752,54 mp, acesta a fost identificat prin situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat, ferma nr. 9, la data de 09.06.1999.
Astfel, prioritar chestiunilor invocate ca motive de apel, relative la calificarea juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ca fiind unul constitutiv sau declarativ de drepturi, tribunalul constată că la intabularea dreptului de proprietate a apelantei s-a avut în vedere ca titlu de proprietate contractul de societate și statutul, care face trimitere la un raport de evaluare a unei suprafețe de teren, alta decât cea înscrisă în cartea funciară, respectiv 38600 mp, reprezentând teren fermă 10 și nu ferma 9, identificată prin situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societarii comerciale cu capital de stat ( 97 dosar fond) la data de 09.06.1999.
Prin urmare, tribunalul constată că potrivit art. 50 din Legea nr. 7/1996 in cazul admiterii cererii de intabulare se dispune înscrierea dacă înscrisul este incheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, indică numele părților, individualizează imobilul printr-un identificator unic, este însoțit de un extras de carte funciară, etc.
Înscrierea dreptului de proprietate s-a efectuat fără identificarea terenului care a fost adus aport la capitalul social al societății intimate, declarația autentificată sub nr. 1168/2006 care emană de la administratorul intimatei neputând ține loc de identificator, în lipsa criteriilor obiective de stabilire a terenului.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza art. 296 pr.civ va respinge apelul ca nefundat, iar în baza art. 247 pr.civ va obliga apelanta la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de apărător."
Impotriva acestei decizii a declarat recurs in motivarea recursului formuland urmatoarele critici:
"1. Decizia Civila Nr. 927 A/01.07.2008 nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel cum rezultă din cererea noastră de apel, subscrisa am formulat mai multe apărări și argumente cu privire la momentul dobândirii proprietății de către asupra terenului in litigiu. Acest aspect este unul foarte important în speța dedusă judecății pentru ca: pe de o parte, plângerea formulată de se întemeiază pe ideea că la momentul constituirii societății noastre, A nu deținea în proprietate acest teren, dreptul de proprietate dobândindu-l abia prin Decizia civila nr. 550A/20.02.1998, pronunțate de Tribunalul București și prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 29.07.1999, iar pe de a/ta parte pentru că demonstrează faptul transmiterii valabile a unei proprietăți (de la fostul proprietar - - la actualul proprietar - SRL)
Am arătat așadar că Dreptul de proprietate al s-a născut în temeiul unui act normativ - HG194/1991, care stipula ca activul fostei întreprinderi de stat trece în proprietatea noii societăți înființate.
Certificatul de atestare a fost emis in temeiul HG 834/1991 si a Legii 15/1990 care stipula în art. 19 ca inventarierea patrimoniului unităților economice de stat supuse transformării în societăți comerciale, precum și evaluarea și stabilirea capitalului societăților comerciale înființate pe această cale se fac în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului (în cazul de față prin HG 834/1991). Prin urmare Certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria -, nr. 2379/1999, după cum denotă chiar denumirea, nu are caracter constitutiv de drepturi
Art. 20 din Legea 15/1990 prevedea de asemenea, că bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu.
Conform art. 5 din HG 834/1991 - Organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, precum și autoritățile administrative publice județene vor elibera societăților comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit modelului stabilit de organele prevăzute la art. 2. Aceste certificate sunt supuse regimului de publicitate imobiliară.
Față de aceste prevederi legislative este evident că nu Certificatele de atestare confereau calitatea de proprietar, ci, această calitate era dobândită ex lege de către noile societăți comerciale. Încă de la data înființării lor, prin preluarea automată a patrimoniului vechilor întreprinderi de stat.
Rolul Certificatelor de atestare era acela de instrumentum probationis a dreptului de proprietate, emiterea lor reprezentând doar o formalitate necesară publicității imobiliare.
noastră ulterioară în Cartea funciară era firească, în condițiile în care nu ne puteam înscrie decât împotriva celui care figurează în Cartea Funciară și de la care am dobândit bunul conform principiului relativității înscrieri/or în Cartea Funciara, consacrat de art. 22 din Legea nr. 7/1996. Ori A s-a intabulat în Cartea funciara abia după obținerea Certificatului de atestare adică la data de 27.03.2006, prin încheierea nr. 18043.
Prin urmare, devenise proprietara pe terenul în dispută din anul 1991, așa încât îl putea aduce (și l-a adus) în mod valabil ca aport la capitalul social al societății noastre, in 1992.
Cu privire la toate aceste aspecte, instanța de apel nu s-a pronunțat, discutarea lor fiind considerata prematura fata de alte chestiuni mai relevante în opinia instanței. Cu toate acestea, instanța reține fără să motiveze în vreun fel aceasta mențiune: ca Raportul de evaluare din 25.10.1992, care identifica ca fiind în patrimoniul - - suprafața de teren de 38 600."ar putea să facă dovada cel mult a unui drept de folosință deținut de - cu privire la terenul de 38 600. la nivelul acelui an." Ori dimpotrivă, așa cum am arătat și cum se precizează și în Raportul de evaluare din 25.10.1992 acest teren era in proprietatea, iar nu în folosința -.
2. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu
schimbarea naturii juridice a actului juridic dedus judecății.
Considerăm că instanța a dat o interpretare greșită articolului 129.c Cod Penal, depășind limitele rolului sau activ și schimbând practic obiectul și cauza cererii de chemare în judecată.
Instanța a apreciat în mod greșit faptul că respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate de, echivalează cu o atingerea a dreptului de liber acces la justiție, deși recunoaște că reclamanta își formulează acțiunea sa ca fiind o acțiune în rectificarea cărții funciare.
In primul rând trebuie să subliniem faptul că prin "plângerea" formulată de - -, întemeiată printre altele și pe art. 36 din Legea 7/1996, reclamanta a pus în discuție existenta/inexistenta unui drept de proprietate. De vreme ce se disputa un drept de proprietate și se pun în discuție chestiuni de fond ale situației juridice considerăm ca toate acestea nu se pot face pe calea plângerii împotriva unei încheieri de carte funciară.
Printr-o plângere împotriva unei încheieri de carte funciară se contestă anumite neregularități formale, materiale, săvârșite de registratorul de carte funciară. Când însă invocăm probleme de apartenență a dreptului de proprietate, când contestam o calitate de proprietar, deja excedem cadrului al plângerii și trebuie promovată un alt gen de acțiune. De ce? Pentru că registratorul de carte funciară nu are atribuții decât pentru o verificare formală a existenței actului de proprietate așa încât nu i se poate reproșa pe calea plângerii, faptul că nu a făcut o analiză a istoricului proprietății în așa fel încât să observe dacă un drept s-a transmis sau nu valabil.
Prin urmare, raportat la prevederile Legii. 7/1996 - relative la plângerea împotriva încheierii de carte funciară și la acțiunea în rectificare - este evident că nu ne aflăm în cazul unei plângeri.
Mai mult, prin motivările, aceasta pune în discuție actele de transmitere a proprietății și existența dreptului de proprietate în patrimoniul subscrisei. Aceasta este intenția reală a părții. Dar mijlocul procedural prin care trebuia să își valorifice aceasta pretenție este ales în mod greșit. Instanța de judecată ar fi trebuit să respingă acțiunea ca fiind inadmisibilă, iar nu să schimbe obiectul și cauza cererii de chemare în judecată.
Orice, reclamant este ținut de anumite rigori și forme procesuale care dobândesc finalitate practică doar prin respectarea lor.
Art. 129 alin. 4 permite judecătorului să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept ale speței, însă nu există nici un text de lege care să îi acorde dreptul de a schimba din oficiu obiectul cauzei și fundamentul pretenției supuse judecății.
Art. 84. nu stabilește decât dreptul și obligația instanței de a da o calificare corectă cererii, independent de denumirea la care s-a oprit cel ce a formulat-o, dar nu îi conferă dreptul de a modifica temeiurile de drept ale acțiunii.
Ori în cauza dedusă judecății, reclamanta - a formulat un capăt de cerere prin care a solicitat să se constate nevalabilitatea înscrisurilor care au stat la baza intabulării noastre. Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu s-au pronunțat cu privire la acest capăt de cerere, niciuna dintre ele nu l-a admis, dar cu toate astea, au dat câștig de cauza reclamantei.
In aceste condiții, pe ce criterii am putea noi, ca și pârâți să ne formulăm apărările, dacă nu prin raportare la cuprinsul acțiunii, la obiectul și cauza acesteia. Ori dacă instanța are dreptul să schimbe atât obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, înseamnă că orice apărare făcută de pârâți devine ineficace, pentru ca ei contesta acțiunea reclamantului, iar nu eventuala calificare și interpretare a acțiunii pe care o dă instanța și pe care o aflăm abia după motivare. Apreciem astfel că soluția instanței de apel (precum și cea a instanței de fond) au fost date cu o încălcare a principiului egalității părților în proces și a dreptului la apărare.
2. Casarea hotărârii în vederea administrării probei cu expertiză.
Potrivit art. 312 al. 3. daca este necesară administrarea de probe noi, inadmisibile însă în faza procesuală a recursului, se impune casarea hotărârii în vederea administrării acelor probatorii. De asemenea, soluția casării se impune și în situația existenței concomitente a mai multor motive de recurs, dintre care unele atrag modificarea iar altele casarea hotărârii.
In motivarea sa, instanța a reținut ca din actele ce au stat la baza intabulării dreptului nostru de proprietate, (Contractul de societate nr. 42498/27.11.1992 (filele 139-147 din Dosarul de fond); Statutul Societății Comerciale pe acțiuni " -" (filele 148-156 din Dosarul de fond); Raportul de evaluare din 25.10.1992 - Anexa la Statut (filele 160-177 din Dosarul de fond); Procesul-verbal din 20.11.1992 - extras din Hotărârea împuterniciților mandatați să reprezinte interesele capitalului de stat la - (filele 200-201 din Dosarul de fond). Actul adițional nr. 630/29.06.2001; Declarația nr. 1168/15.05.2006 (fila 16) ), rezultă o suprafață mai mare decât suprafața ce face obiectul prezentului litigiu.
Astfel, în actele de proprietate și în Raportul de expertiză se vorbește despre o suprafață de 38 600. iar terenul în dispută are 29.752,54 mp, pe de o parte, iar pe de altă parte în înscrisuri apare atât denumire de Fermă 10 cât și denumirea de Fermă 9.
Am arătat în Concluziile scrise depuse la Dosar, faptul ca in Contractul de Societate nr. 42498/27.11.1992 se face trimitere la anexele constând în Raportul de Evaluare din 25.10.1992. Raportul de evaluare 25.10.1992, fără de care nu se putea face înregistrarea noii societăți la Oficiul Registrului Comerțului și care constituie anexa la Statutul - arată într-o manieră foarte clară care sunt bunurile evaluate și aduse de reclamanta-intimată ca aport la capitalul social al -:
pagina 18 din Raport - Capitolul Concluzii: obiectul evaluării: Ferma 10 Zootehnica, cu un teren de 38.600. curți-construcții;
pagina 8-9 din Raport - terenul în suprafață de 38.600 mp se compune din:
1) 7.500 mp - - în raza comunei M;
2) 16.100 mp - - în raza comunei M;
3) 15.000 mp - - în raza comunei
Ulterior, după efectuarea măsurătorilor cadastrale s-au clarificat suprafețele exacte ale acestor terenuri:
și taurine - 29.752,54 mp - suprafața pe care s-a intabulat în Cartea Funciara M atât, ca prim proprietar cât și societatea noastră ca subdobânditor - aceasta fiind și suprafața aflată în dispută în prezenta cauză
- 11.183,89 mp - suprafața pe care s-a intabulat în Cartea Funciara atât, ca prim proprietar cât și societatea noastră ca subdobânditor
Diferențele de suprafețe care rezultă nu sunt decât din măsurători, pentru ca măsurătorile efectuate în anul 1992 nu au fost tocmai corecte si precise, așa încât ele au fost reluate pentru o evidenta cadastrală exactă și pentru intabulare, în anul 2006. de Fermă 10 și Fermă 9 este una informală dată la nivel local, dar fără o consacrare în înscrisuri. Chiar dacă în raport se face mențiune despre Ferma 10 (denumire ce a fost preluată inexact de către Expert), Raportul a vizat si Ferma 9 si Ferma 10 astfel:
- 15.000 mp - - în raza comunei - ce se constituia în Ferma 9 și căreia, în urma măsurătorilor cadastrale din 2006, i s-a stabilit o suprafață de 11.183,89 mp;
- 7.500 mp - - în raza comunei M și 16.100 mp - - în raza comunei M - care împreună alcătuiau Ferma 10 și a cărei suprafață exactă actuală este de 29.752,54 mp.
Relevante nu sunt însă denumirile, ci suprafețele de teren care coincid ca vecinătăți și forma cu schițele din anul 1992, fapt ce demonstrează identitatea lor. Mai mult, atât Ferma 10 cât si Ferma 9 au devenit proprietatea societății noastre prin aportul la capitalul social al lui - -. Drept dovada ca in prezent avem doua litigii pe rol:
- unul pentru terenul de 11.183,89 mp - înscris în Cartea Funciara a orașului;
- al doilea - litigiul de față - pentru terenul de 29.752,54 mp - înscris în Cartea funciară a Comunei M;
Dacă instanța de apel ar fi stăruit în aflarea adevărului, prin rolul său activ consacrat de art. 129.c Cod Penal, ar fi putut dispune efectuarea unei expertize care să constate că terenul ce face obiectul prezentului litigiu reprezintă o parte din terenul care figurează în actele de proprietate. Cealaltă parte a fost intabulata în altă carte funciară, dat fiind că se afla în raza altei unități administrativ teritoriale.
In schimb instanța s-a mulțumit să respingă acțiunea, fără a lămuri această chestiune și implicit fără a stabili dacă registratorul de carte funciară a luat o decizie corectă admițând cererea noastră de intabulare.
Toate aceste aspecte nu pot fi însă lămurite decât printr-o expertiză judiciară, care nu poate fi administrată în recurs, motiv pentru care se impune casarea hotărârii pentru a da posibilitatea administrării acestei probe. Dacă în faza dezbaterilor s-ar fi pus în discuția părților această chestiune și instanța ar fi solicitat lămuriri suplimentare părților, am fi solicitat o expertiză în temeiul art. 138 al. 2. Dar pentru că am luat cunoștință despre acest motiv de respingere a apelului abia la momentul primirii motivării, înțelegem să invocăm acest motiv de recurs.
Pe de alta parte, trebuie menționat faptul că cel care formulează o pretenție înaintea instanței, trebuie să o și dovedească. Ori a fost cea care a contestat calitatea noastră de proprietari ai celor 29.752,54 mp, întemeindu-și propria calitate de proprietar pe Certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M 07, Nr. 2379, din 29.07.1999.
Iar acest Certificat se referă la o suprafață de -,36 De unde rezultă deci că cei 29.752,54. teren fac parte din cei -,36?! De altfel - nu a contestat niciodată faptul că este vorba despre aceeași suprafață de teren reținută prin actele noastre de proprietate, temeiurile cererii lor fiind cu totul altele.
Cu alte cuvinte, instanța de apel nu doar că a manifestat un rol activ exagerat în detrimentul nostru, dar a și inversat sarcina probei, respingând apelul nostru pentru că nu am dovedit că cei 29.752,54 mp derivă în cei 38 600. în condițiile în care nici nu a făcut dovada că e proprietar pe 29752,54.p, actele pe care s-a întemeiat reclamanta conținând de asemenea, suprafețe mai mari.
In susținerea prezentul recurs, mai arătăm următoarele:
Calificarea corectă a acțiunii formulate de - - este aceea de Acțiune în rectificarea cărții funciare, inadmisibilă însă față de faptul că:
1. Nu există nici o hotărâre judecătoreasca definitivă și/sau irevocabilă care să fi constatat nevalabilitatea înscrisurilor care au stat la baza intabulării dreptului nostru de proprietate.
2. Nu ne aflăm în nici unul dintre cazurile limitativ indicate de art. 36 din Legea nr. 7/1996, în care să poată fi promovată o acțiune în rectificarea Cărții Funciare.
L deține un drept de proprietate valabil dobândit, asupra terenului în suprafață de 29752,54.
Terenul în discuție a aparținut inițial fostei întreprinderi Agricole de Stat. In temeiul - privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni prin reorganizarea unor întreprinderi agricole de stat, aceasta întreprindere s-a reorganizat in A, potrivit punctului 208 din Anexa la HG 194/1991.
Conform art. 2 din HG194/1991 activul și pasivul unităților de stat care își încetează activitatea se preiau de societățile comerciale pe acțiuni, înființate potrivit prezentei hotărâri. Prin urmare, in virtutea legii, A, în calitate de succesoare a fostei întreprinderi agricole desființate, a preluat la momentul înființării întreg activul acesteia, inclusiv terenul în discuție.
In anul 1992 se înființează S, S,A, (a cărei funcționare a fost autorizata prin Sentința civilă nr. 2743/-/04.12.1992, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B) fila 202 din Dosarul de fond -, având ca asociați pe: C, CO, A,.
Prin actele de înființare ale societății noastre (Statutul si Contractul de societate) - în Capitolele privitoare la capitalul social se stipulează: " subscrie în natură animale, bunuri imobile (teren, clădiri) și bunuri mobile, în valoare de 408.171.000 lei, conform anexelor care fac parte integrantă din prezentul contract și suma de 29.000 lei în numerar, reprezentând 48,5 % din capitalul social"
O dată aduse ca aport la capitalul social la constituirea societății noastre, toate bunurile imobile (inclusiv terenul în discuție) au trecut din proprietatea/patrimoniul -, în proprietatea A, câtă vreme în actele de înființare nu s-a prevăzut contrariul. (ari. 65 din Legea nr. 31/1990).
Înscrisurile în temeiul cărora s-a intabulat dreptul nostru de proprietate cu privire la terenul sus-menționat sunt, așa cum am mai arătat:
1) Contractul de societate nr. 42498/27.11.1992 (filele 139-147 din Dosarul de fond)
2) Statutul Societății Comerciale pe acțiuni " -" (filele 148-156 din Dosarul de fond);
3) Raportul de evaluare din 25.10.1992 - Anexa la Statut (filele 160-177 din Dosarul de fond);
4) Procesul-verbal din 20.11.1992 - extras din Hotărârea împuterniciților mandatați să reprezinte interesele capitalului de stat la - (filele 200-201 din Dosarul de fond).
5) Actul adițional nr. 630/29.06.2001;
6) Declarația nr. 1168/15.05.2006 (fila 16);
In Contractul de societate (ca de altfel și în Statut) se menționează foarte clar: subscrie în natură animale, bunuri imobile (teren, clădiri) și bunuri mobile, în valoare de 408.171.000 lei, conform anexelor care fac parte integrantă din prezentul contract și suma de 29.000 lei în numerar, reprezentând 48,5% din capitalul social.
De asemenea, art. 5 din Contractul de societate si art. 6 din Statutul societății noastre prevăd că "Aportul în natură va fi vărsat integral înainte de înmatricularea societății la oficial Registrului Comerțului."
In Raportul de evaluare anexa la Statut se precizează că anumite obiecte de inventar intră doar în folosința noii societăți. Printre acestea nu se afla însă și terenul în discuție, prin urmare, în patrimoniul nostru a intrat însăși dreptul de proprietate asupra terenurilor iar nu un drept de folosință a acestora. Dacă - nu ar vrut ca acest teren să intre în proprietatea societății nou constituite, atunci cu siguranță că ar fi menționat acest lucru, așa cum a făcut-o în cazul unora dintre mijloacele fixe.
Suprafața de teren la care ne referim are construcții, aceste construcții fiind între timp înstrăinate. De altfel reclamanta-intimata nu a invocat niciodată vreun drept de proprietate asupra acestor construcții, recunoscând că ele se află în patrimoniul nostru, deși dobândirea construcțiilor s-a realizat exact în temeiul acelorași înscrisuri prin care noi am dobândit și terenul.
Față de cele indicate, nu poate subzista nici aprecierea potrivit căreia s-au adus ca aport la capitalul social doar clădirile, nu și terenul Fermei 10.
Mai mult, un înscris foarte important sub aspectul clarificării proprietății, îl constituie Procesul verbal din 20.11.1992 - extras din Hotărârea împuterniciților mandatați să reprezinte interesele capitalului de stat la - (filele 200-201 din Dosarul de fond) unde, la punctul 4 - Constituirea unei societăți mixte dintre și - SRL - se menționează foarte clar:
"Participarea - la constituirea capitalului social va fi de 408 171 000 lei, constând din: 38 600 mp teren curți construcții aferente Fermei 10 zootehnice etc (. ) Valoarea patrimoniului de asociere la noua societate pe acțiuni, respectiv suma de 408 171 000 lei urmează a fi dedusă din patrimoniul general al (. ) Evaluarea bunurilor menționate mai sus a fost făcută de către - B și consemnata in Raportul de evaluare din 25 octombrie 1992".
Cât privește argumentele reclamantei-intimate, de genul "Prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului, AVAS a reținut că terenul aferent construcțiilor nu aparține -, ci - " sau "dacă s-ar fi constatat că din activul debitoarei -, face parte și terenul, atunci, fără dubiu, și acesta ar fi fost vândut la licitație", acestea pot fi considerate, eventual, amuzante, dar în nici un caz concludente, de vreme ce nici AVAS și nici un alt creditor al subscrisei nu este în măsură a aprecia existența și întinderea dreptului nostru de proprietate.
In egală măsură nu prezintă relevanță nici faptul că executorul judecătoresc sau Comisia de licitație întrunită într-un Dosar de executare deschis de AVAS împotriva societății noastre, nu au luat în considerare mențiunile din Statut și din Contractul de societate privitoare la patrimoniul nostru, deși noi le-am înmânat la acel moment și aceste înscrisuri doveditoare.
Față de toate aceste considerente, apreciem că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a schimbat natura juridică a actului dedus judecății, dar pentru că se impune administrarea unei probe cu expertiza pentru a lămuri aspectele legate de identificarea terenurilor, apreciem că se impune casarea hotărârii cu trimitere, în vederea administrării expertizei."
Analizand lucrarile dosarului in raport cu motivele de recurs invocate, curtea retine urmatoarele:
Terenul cu privire la care s-a facut intabularea contestata a aparținut inițial fostei Întreprinderi Agricole de Stat.
In temeiul HG194/1991 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni prin reorganizarea unor Întreprinderi agricole de stat, Întreprinderea Agricola de Stat s-a reorganizat in A, potrivit punctului 208 din Anexa la HG 194/1991.
Conform art. 2 din HG194/1991 activul și pasivul unităților de stat care își încetează activitatea se preiau de societățile comerciale pe acțiuni, înființate potrivit prezentei hotărâri, asa incat, in virtutea legii, A, în calitate de succesoare a fostei întreprinderi agricole desființate, a preluat la momentul înființării întreg activul acesteia, inclusiv terenul în discuție.
In anul 1992 s-a înființat A, (a cărei funcționare al fost autorizata prin sentința civila nr. 2743/-/04.12.1992, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B), având ca asociați pe: CO, A,.
In actele de înființare ale societății recurente (Statutul si Contractul de societate) - în Capitolele privitoare la capitalul social se stipulează: " subscrie in natura animale, bunuri imobile (teren, clădiri) și bunuri mobile, în valoare de 408.171.000 lei, conform anexelor care fac parte integranta din prezentul contract si suma de 29.000 lei in numerar, reprezentând 48,5% din capitalul social".
O dată aduse ca aport la capitalul social la constituirea societarii recurente, bunurile imobile (inclusiv terenul în discuție) au trecut din proprietatea -, în proprietatea A, câtă vreme în actele de înființare nu s-a prevăzut contrariul. (art. 65 din Legea nr. 31/1990).
În Contractul de societate autentificat sub nr. 42498/27.11.1992 de notariatul Municipiului B se menționează ca subscrie în natură animale, bunuri imobile (teren. clădiri) și bunuri imobile, în valoare de 408.171.000 lei, conform anexelor care fac parte integranta din prezentul contract și suma de 29.000 lei în numerar, reprezentând 48,5% din capitalul social.
Anexa a Contractului de societate sus-mentionat a fost si Raportul de Evaluare din 25.10.1992, prin care au fost evaluate bunurile imobile aduse de intimata - ca aport la capitalul social al societății recurente, bunul imobil evaluat fiind Ferma 10 zootehnica, compusa potrivit raportului din: construcții, instalații aferente, utilaje si mobilier, mijloace circulante (stocuri si animale) și teren în suprafață totala de 38.600. teren ce a fost evaluat in mod distinct la pagina 13 din Raport, conform HG 834/1991 privind stabilirea si evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale.
Ulterior, prin actul aditional autentificat sub nr. 630/2001 de BNP, - - s-a transformat in societate cu raspundere limitata, denumirea acesteia devenind - SRL.
Prin decizia civila nr. 550A/20.02.1998, Tribunalul Bucureștia constatat, in contradictoriu cu consiliile locale ale comunelor, si M ca - are un drept de folosinta asupra suprafetei de teren de 554.004, 36 mp situata in comunele mentionate.
Ulterior a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria - nr. 2379/1999, prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al - - asupra suprafetei de teren de 554.004, 36 mp.
Decizia civila nr. 550A/1998 si certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria - nr. 2379/1999 nu au caracter constitutiv de drepturi, ci atesta doar un drept pe care - - la primit prin efectul Legii 15/1990 (art. 20) si HG 194/1991.
Ca atare, la momentul incheierii contractului de societate in vederea infiintarii - intimata - - era proprietara terenului adus aport in natura, iar ca efect al aducerii terenului ca aport in natura si infiintarii - terenul a devenit proprietatea acesteia din urma.
terenului in cartea funciara pe numele - - s-a facut abia dupa obtinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, intrucat doar dupa obtinerea acestui certificat intabularea a fost posibila, prin prezentarea actului care sa ateste existenta dreptului de proprietate si intinderea acestuia.
Ca atare, fata de cele retinute cu privire la istoricul dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu, curtea retine ca in mod corect prin incheierea 27287/18.05.2006 pronuntata de OCPI I s-a dispus inscrierea in cartea funciara 1727 comunei M cu nr. cadastral 156 dreptului de proprietate al - SRL asupra terenului in litigiu, intrucat aceasta a dobandit dreptul de proprietate asupra acestui teren ca efect al aducerii acestuia ca aport in natura de catre - -, aceasta din urma figurand in cartea funciara ca proprietar anterior al terenului.
In consecinta, curtea constata ca in mod gresit prima instanta a retinut ca aportul in natura adus de - - nu ar fi vizat si terenul, ci doar constructiile si, totodata, in mod gresit prima instanta a considerat ca mentiunile din procesele verbale incheiate de AVAS ar avea vreo inraurire asupra existentei sau nu a dreptului de proprietate al paratei asupra terenului in litigiu, atat timp cat in cauza nu s-a facut nici o dovada ca, dupa constituirea terenului ca aport social la constituirea - -, terenul ar fi iesit din patrimoniul acesteia in vreunul din modurile prevazute de lege.
Totodata, in mod gresit instanta de apel a retinut ca la nivelul anului 1992 - ar fi avut doar un drept de folosinta asupra terenului in litigiu. Totodata, in mod gresit instanta de apel a retinut lipsa identitatii intre terenul adus aport in societate si terenul inscris in cartea funciara, avand in vedere ca reclamanta nu a invocat acest aspect in plangerea sa, ci doar faptul ca nu ar fi adus niciodata aport la constituirea societatii a vreunui teren. Or, intrucat in sustinerea plangerii reclamanta nu a invocat aspectul retinut de instanta de apel, instanta de apel nu il putea invoca din oficiu intrucat depasea limitele investirii initiale.
In consecinta, fata de cele retinute, curtea urmeaza sa admita recursul si, modificand in tot decizia recurata, va admite apelul formulat de - SRL impotriva sentintei civile nr. 2062/2.11.2007 pronuntata de Judecatoria C si va schimba in tot sentinta apelata in sensul ca va respinge ca neintemeiata plangerea formulata de - - impotriva incheierii nr. 27287/18.05.2006 emisa de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara I, in contradictoriu cu - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - SRL, cu sediul ales in B,-,. 1,. 3, sect. 4 (la av. ) impotriva deciziei civile nr. 1927/1.07.2008 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a IV-a Civila in dosarul nr- in contradictoriu cu intimata - -, cu sediul in, sos. nr. 77, jud. I si OFICIUL DE CADRASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARA I, cu sediul in B, sos. nr. 34, sect. 1.
Modifica in tot decizia in sensul ca admite apelul formulat de - SRL impotriva sentintei civile nr. 2062/2.11.2007 pronuntata de Judecatoria
Schimba in tot sentinta apelata in sensul ca:
Respinge ca neintemeiata plangerea formulata de - - impotriva incheierii nr. 27287/18.05.2006 emisa de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara I, in contradictoriu cu - SRL.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 12.02.2009.
Presedinte Judecator Judecator
Grefier
Red.MS/2 ex.
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Melania Stanciu, Antonela
