Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 29.01.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Antonela
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenții pârâți, împotriva deciziei civile nr.648/A din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.1068/27.01.2009, lipsind recurenții pârâți,.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și că intimata reclamantă a fost citată cu un exemplar al motivelor de recurs. Totodată se arată că la data de 19.01.2009 intimata reclamantă a depus întâmpinare în 3 exemplare care nu a fost comunicată și recurenților pârâți, iar la data de 23.01.2009 recurenta pârâtă a depus o cerere pentru lipsă de apărare în 2 exemplare.
Reprezentantul intimatei reclamante învederează Curții că se opune cererii de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare formulată pentru termenul de judecată de astăzi de către recurenta pârâtă.
Curtea, luând în discuție această cerere, constată că nu este temeinic fundamentată, motivat de faptul că pe de o parte, recurenta pârâtă a declarat recurs la data de 06.11.2008, a fost citată la data de 24.11.2008, termen suficient de mare pentru a-și angaja apărător, iar pe de altă parte afirmațiile făcute în cererea formulată pentru acest termen de judecată pentru lipsă de apărare, nu au suport probator. Dispune lăsarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine, Curtea, având în vedere că s-a respins cererea pentru lipsă de apărare, va dispune amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise.
Reprezentantul intimatei reclamante învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și arată că recurenții pârâți au înțeles pe fondul cauzei să invoce buna credință la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare încheiat în 1997 și nu în anul 1977 cum greșit menționează în recursul formulat. Mai arată că argumentul pentru care se solicită această soluție este determinat de faptul că dreptul reclamantei de proprietate a fost recunoscut și reconfirmat prin Decizia 2817 bis/6.11.2000 pronunțată de Tribunalul București. Astfel că este evident că atât recurenții pârâți cât și Municipiul B au fost de rea credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare 2417/17.03.1997 a cărui nulitate absolută s-a solicitat. Depune la dosar concluzii scrise și nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect judecarea cererii de recurs formulată de recurenții pârâți, împotriva deciziei civile nr.648/A din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea recurenților pârâți să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146.pr.civ.rap. la art. 260 alin 1.pr.civ urmează a,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de05.02.2009în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de recurs formulată de recurenții pârâți, împotriva deciziei civile nr.648/A din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Pronunțată în ședință publică, azi,29.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 05.02.2009.
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive urmează a,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de12.02.2009în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de recurs formulată de recurenții pârâți, împotriva deciziei civile nr.648/A din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.88
Ședința publică de la 12.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenții pârâți, împotriva deciziei civile nr.648/A din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 29.01.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 05.02.2009 și 12.02.2009 când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Prinacțiuneaînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâții și și Municipiul B prin Primar General, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2417/17.03.1997 încheiat de pârâți cu rea-credință, aceștia cunoscând ca dreptul este litigios, radierea întabulării dreptului de proprietate al statului și al pârâților cumpărători, restabilirea situației anterioare de carte funciară și restituirea către reclamantă în natură a apartamentului cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin contractul de construire nr. 793/23.09.1977, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.39 situat în--7, -b-,.9,. A, sector 3 B, apartament preluat în proprietatea statului prin Decizia 1370/1988 a fostului Consiliu Popular al Municipiului B, în baza Decretului 223/1974.
A mai susținut reclamanta că preluarea imobilului fără plată în proprietatea statului, s-a făcut cu încălcarea art.481 Cod civ, precum și a prevederilor Constituției din 1965, referitoare la proprietate și la egalitatea cetățenilor.
Prin încheierea de ședință de la 19.06.2007, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce privește nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B prin Primar General, pe capătul de cerere având ca obiect revendicarea.
Prinsentința civilă nr. 7507/18.09.2007, Judecătoria a admis în parte-acțiunea precizată și a obligat pârâții și să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu, respingând ca neîntemeiată cererea de radiere a dreptului statului din cartea funciară.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 1370/1988 s-a decis preluarea fără plată în proprietatea statului a apartamentului aparținând reclamantei, apartamentul fiind vândut chiriașilor și, în baza Legii nr. 112/ 1995.
S-a reținut că prin decizia civilă nr. 2817 bis/06.11.2000 pronunțată de Tribunalul București definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea reclamantei și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de preluare nr. 1370/1988, fiind obligată pârâta Primăria Municipiului B să restituie apartamentul nr.39 în deplină proprietate și posesie reclamantei.
S-a reținut că în raport de principiul aplicării directe a dreptului intern a jurisprudenței CEDO, reclamanta dispune de un bun protejat de art.1 din Protocolul Adițional nr.1 CEDO, în sensul că prin decizia tribunalului s-a constatat că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu și s-a recunoscut reclamantei calitatea de proprietară.
A mai reținut instanța că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în patrimoniul reclamantei era recunoscut în mod irevocabil dreptul la restituirea în natură a imobilului, astfel că admiterea acțiunii reprezintă singura modalitate prin care se poate concretiza legitimă a reclamantei de redobândire a posesiei, o soluție contrară având ca efect, privarea reclamantei în mod definitiv de orice posibilitate de redobândire a posesie.
Prindecizia civilă nr. 648/A din 13.05.2008pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul pârâților și.
Pentru a hotărâ astfel, Tribunalul a reținut corecta soluționare de către prima instanța, prin încheierea de ședință de la 19.06.2007, a excepției prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce privește nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, în raport de prevederile art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 (care stabilea un termen de 1 an prelungit succesiv până la 14.08.2002 prin OUG 109/2001 și OUG 145/2001 și de data formulării acțiunii 26.02.2007), precum și faptul că nu s-a mai analizat fondul cererii, fiind aplicabile disp. art.137 Cod pr. civ. Prin urmare, apărarea pârâților în sensul că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, au respectat toate prevederile legale, neavând cunoștință că statul nu avea un titlu valabil asupra imobilului, nu mai putea fi examinată de instanță, care prin admiterea excepției, s-a dezinvestit de soluționarea capătului de cerere vizând constatarea nulității contractului.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare, Tribunalul a constatat că titlul pârâților, constând în contractul de vânzare-cumpărare a cărui valabilitate nu mai poate fi contestată, nu poate fi opus intimatei reclamante, acesta nefiind înscris în Cartea funciară. Astfel, potrivit adresei OCPI nr. 677/03.07.2007, imobilul în cauză, nu are deschisă carte funciară individuală. Or, în condițiile în care decizia de preluare a imobilului în patrimoniul statului a fost desființată, iar dreptul de proprietate al reclamantei a fost recunoscut și reconfirmat prin decizia tribunalului, nu îi poate fi opus actul juridic încheiat de către pârâți, având în vedere dispozițiile din art. 26 al Legii nr. 7/1996, potrivit cărora dreptul de proprietate este opozabil față de terți fără înscrierea în cartea funciară, când provine din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune, rezultând că în celelalte cazuri, opozabilitatea se produce numai prin înscriere în cartea funciară.
Împotriva acestei decizii, pârâții și au formulatrecursîn termen legal, solicitând respingerea pe fond a cererii.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, s-a arătat că la data cumpărării imobilului, s-au respectat regulile ce guvernează actele translative de proprietate prevăzute de Codul civil și Legea notarilor.
Totodată, au fost invocate excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, conform art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, față de dispozițiile Legii nr. 10/2001, norme speciale de imediată aplicare.
Pe fondul cauzei, s-a adăugat considerentul existenței bunei credințe la momentul cumpărării, nefiind imputabilă recurenților, vânzarea imobilului de către stat despre care au avut credința că este proprietar. S-au invocat în acest sens, regulile error communis facit jus și legis tempus actum.
Intimata-reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins,pentru următoarele considerente:
Excepția prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce privește nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, invocată ca motiv de recurs, apare ca lipsită de interes, în condițiile în care soluția de admitere a acesteia, pronunțată de prima instanța, prin încheierea de ședință de la 19.06.2007, este favorabilă recurenților-pârâți și a fost menținută prin decizia atacată.
Prin aplicarea disp. art.137 Cod pr. civ. efectul acestei soluționări, conduce la înlăturarea analizei fondului acestui capăt de cerere.
Pe de altă parte, nu poate fi contestatăadmisibilitatea acțiunii în revendicareformulată în baza dreptului comun după apariția Legii 10/2001, deoarece procedura administrativă prevăzută de acest act normativ, pentru obținerea de măsuri reparatorii asupra imobilelor preluate abuziv de către stat, este condiționată de deținerea imobilului de către o persoană juridică, conform prevederilor exprese ale art. 21 din lege, situație inaplicabilă speței, deoarece la data intrării în vigoare a legii, imobilul în litigiu nu mai era deținut de o persoană juridică, ci intrase în patrimoniul chiriașilor cumpărători, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2417/17.03.1997.
Curtea va reține pe fondul revendicării, că la compararea titlurilor de proprietate ale părților, prin aplicarea dispozițiilor de drept comun, buna credință a cumpărătorilor este nerelevantă, acest aspect interesând cererea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare (pe care instanța a soluționat-o prin efectul prescripției).
Față de aceste considerente, decizia atacată pronunțată în cauză este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurenții pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 648/A din 13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red. / Tehnored. / /2 ex.
Judecători apel - Secția a III-a Civilă:,
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Melania Stanciu, Antonela
