Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 931/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 931
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Eliza Marin Elisabeta Gherasim
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de petentul Biroul Notarului Public, prin notar public, cu sediul în M, str.- -.3,.A, parter,.3, județ D, intimata Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva deciziei civile nr.98 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu petentul G prin mandatar, domiciliat în comuna, nr.48, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 17 noiembrie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr. 2303/262/02.10.2008, petentul G, prin mandatar, precum și notarul public, ca reprezentant al, au formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară nr. 3562/05.09.2008 dată de Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Târgoviște, intimați fiind Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Ministerul Finanțelor prin Direcția Finanțelor Publice
În motivarea plângerii, s-a arătat că, la data de 18.08.2008, a fost autentificat sub nr.1867, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sub rezerva dreptului de uzufruct de viager, prin care doamna, văduvă, a vândut fiului său G- și soției acestuia -, nuda proprietate a cotei părți indivize de 5/8 din imobilul situat în intravilanul comunei, sat, str. -, jud. D, cu numărul cadastral provizoriu 716, compus din teren în suprafață de 1.380 mp. împreună cu construcția edificată pe acesta; că, la baza înstrăinării imobilului, cât și a recepției lucrării topografice și atribuirii numărului cadastral, au stat certificatul de moștenitor nr.235/23.12.2003 și certificatul de moștenitor suplimentar nr.49/9.03.2007, ambele emise de, în dosarele succesorale nr.270/2003 și nr.62/2007, în care s-a dezbătut succesiunea după defunctul G, decedat la data de 8.09.2003, care a fost soțul vânzătoarei și tatăl cumpărătorului; că legea conferă certificatului de moștenitor putere deplină de a face dovada în privința bunurilor existente în masa succesorală, a calității de moștenitor și a cotei părți ce revine fiecăruia dintre aceștia, până la anularea certificatului de moștenitor de către instanța judecătorească, și nu de către registratorul de carte funciara.
S-au mai chemat în judecată Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Ministerul Finanțelor prin Direcția Finanțelor Publice D, pentru ca, în cazul în care instanța va respinge plângerea, considerând că certificatul de moștenitor nu transferă proprietatea de la de cujus la succesorii legali sau testamentari, acești pârâți să restituie sumele încasate de aceștia cu titlu de venituri din transferul proprietății.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin.2 din Legea nr. 7/1996 si pe cele ale art. 59 alin. 3 din Ordinul nr. 633/2006 al Directorul
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, certificatul de moștenitor nr. 235/23.12.2003, emis de, certificatul de moștenitor nr. 832/18.04.1995, emis de, certificatul de moștenitor suplimentar nr. 49/09.03.2007, emis de, contractul de vânzare-cumpărare nr. 279/03.02.1997 autentificat de -, plan de amplasament si delimitare a imobilului cu nr. cadastral 716, din sat, comuna, jud. D, încheierea de respingere nr.3562/05.09.2008, data de D, chitanțe, cererea de înscriere la. înregistrată sub nr. 1160/25.08.2008, contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere sub rezerva dreptului de uzufruct viager, autentificat sub nr. 1867/18.08.2008, de, certificat de sarcini nr. 3143/06.08.2008, emis de D, procura judiciară dată de G lui, decizia nr. 816/2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Daf ormulat întâmpinare prin care a invocat următoarele: pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale active a, arătând că cererea de înscriere a dreptului de proprietate s-a făcut de către titularul dreptului, prin mandatar, iar comunicarea încheierii de respingere s-a făcut tot titularului dreptului, prin mandatarul său și că obligația notarului public de a înainta din oficiu actele translative de proprietate în vederea intabulării, nu conferă calitate procesuală activă acestuia.
S-a invocat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a, față de decizia în interesul legii nr. LXXII a, prin care s-a interpretat legea, concluzionându-se că nu are calitate procesuală pasivă în plângerile privind Cartea funciară, întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată.
Totodată, s-au invocat de către reprezentantul D, excepția lipsei calității procesuale pasive a celorlalte persoane chemate în calitate de pârâte în cauză, și anume Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Ministerul Finanțelor prin Direcția Finanțelor Publice
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea plângerii, întrucât certificatul de moștenitor nu a făcut dovada dreptului de proprietate arătând că, potrivit art. 20 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis in mod valabil. Se mai arată că, deși, potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor cuvenite fiecărui moștenitor, acesta nu poate fi opus terților ca instrument de dovadă a proprietății și nu constituie titlu de proprietate; că, potrivit art. 90 alin. 1 din Regulamentul de organizare si funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul directorului general al nr. 633/2006, la finalizarea procedurii succesorale, se va înainta cererea de înscriere a drepturilor lor în cartea funciara, împreună cu certificatul de moștenitor și cu celelalte acte necesare, după caz și că încheierea de respingere dată de registratorul de carte funciara este legală și temeinică, întrucât certificatul de moștenitor nu este un titlu translativ sau constitutiv de proprietate.
Întrucât excepțiile invocate au fost de ordine publică, peremptorii, instanța de fond le-a pus în discuție și s-a pronunțat, pe rând, asupra lor, admițându-le, astfel că, în final, cadrul procesual a rămas format din petentul G, titular al dreptului de proprietate supus înscrierii în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 1046/18.12.2008, Judecătoria Morenia admis plângerea formulată de petentul, prin mandatar, împotriva încheierii de respingere nr.3562/05.09.2008, a - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgoviște și a dispus intabularea dreptului de proprietate al petentului asupra cotei indivize de 5/8 din imobilul compus din suprafața de 1.380 mp. teren intravilan categoria curți construcții, situat în comuna LD. sat, jud. D, identificat cu nr. cadastral 716, împreună cu construcția C1, în suprafață de 92 mp, aflată pe acesta, dobândit în indiviziune cu soția sa, și afectat de dreptul de uzufruct viager al numitei, precum și de obligația de întreținere a acesteia.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 18.08.2008, a fost autentificat sub nr.1867, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sub rezerva dreptului de uzufruct viager, prin care doamna, văduvă, a vândut fiului său G- și soției acestuia, -, nuda proprietate a cotei părți indivize de 5/8 din imobilul situat în intravilanul comunei, sat, str.-, jud.D, cu numărul cadastral provizoriu 716, compus din teren în suprafață de 1.380 mp. împreună cu construcția edificată pe acesta; că numărul cadastral provizoriu al imobilului a fost atribuit de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară M, iar, la baza înstrăinării imobilului, cât și a recepției lucrării topografice și atribuirii numărului cadastral, au stat certificatul de moștenitor nr.235/23.12.2003 și certificatul de moștenitor suplimentar nr.49/9.03.2007, ambele emise de, în dosarele succesorale nr.270/2003 și nr.62/2007, în care s-a dezbătut succesiunea după defunctul G, decedat la data de 8.09.2003, care a fost soțul vânzătoarei și tatăl cumpărătorului; că, la data de 25.08.2008, petentul, prin mandatar, a solicitat înscrierea dreptului de proprietate a imobilului respectiv în cartea funciară; că prin încheierea nr. 3562/05.09.2008, dată de D - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara M, cererea a fost respinsă, cu motivarea că nu s-a depus la dosar actul constitutiv sau translativ de proprietate asupra imobilului, certificatul de moștenitor neavând o astfel de forță probantă; că, în drept, sunt incidente dispozițiile art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale, conform cărora, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină cu privire la calitatea de moștenitor și a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecărui moștenitor în parte. Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii; că susținerea registratorului de carte funciară că certificatul de moștenitor nu constituie titlu de proprietate, este adevărată, însă, date fiind prevederile redate anterior, câtă vreme certificatul de moștenitor nu a fost anulat prin hotărâre judecătorească definitivă, mențiunile cuprinse în certificat cu privire la bunurile cuprinse în masa succesorala nu pot fi pur și simplu înlăturate de un organ al administrației publice (dacă o altă persoană, proprietar tabular sau nu, ar fi invocat vreun drept real asupra bunului imobil a cărei înscriere a fost solicitată, aceasta ar fi putut prezenta titlul său instanței judecătorești, care ar fi putut decide cu privire la adevăratul proprietar, însă registratorul de carte funciară nu avea căderea de a ignora un certificat de moștenitor, valabil, lipsindu-l de efecte juridice); că modalitatea de transmitere a bunului este reprezentată, în speța de față, de actul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1867/18.08.2008, si de moștenirea legală, una din căile prevăzute de Codul civil de transmitere a proprietății unui bun; că, față de prevederile art. 88 din Legea nr.36/1995, anterior menționate și de actele depuse la dosar, inclusiv certificatele de moștenitor întocmite de notarul public, certificate care nu au fost anulate prin hotărâre judecătorească, cererea petentului G, formulată prin mandatar este întemeiată, motiv pentru se impune admiterea ei și intabularea dreptului de proprietate al petentului G asupra cotei indivize de 5/8 din imobilul compus din suprafața de 1.380 mp. teren intravilan categoria curți construcții, situat în comuna LD. sat, jud. D, identificat cu nr. cadastral 716, împreună cu construcția C1, în suprafață de 92 mp, aflată pe acesta, dobândit în indiviziune cu soția sa, și afectat de dreptul de uzufruct viager al numitei, precum și de obligația de întreținere a acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal petiționarul G, care a criticat sentința arătând că în mod greșit instanța de fond a dispus intabularea dreptului de proprietate doar asupra a 5/8 din imobil dobândit prin vânzare-cumpărare împreună cu soția sa și a respins cererea sa de intabulare a dreptului de proprietate asupra cotei 3/8 dobândită prin moștenire legală de la tatăl său.
Prin motivele de apel, apelantul petiționar Biroul Notarului Public a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii așa cum a fost formulată, intabularea dreptului de proprietate asupra întregului imobil, respingerea excepției lipsei calității procesuale active a Biroului Notarial și admiterea cererii de intervenție a Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, arătând că înscrierea în cartea funciară nu are caracter contencios; că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului Notarial, excepție ce a fost ridicată de OCPI D, instituție care nu are calitate procesuală pasivă, după cum a statuat și decizia nr. LXXII/2007 a ICCJ; că notarului public îi incumbă obligații precise în baza legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, fiind răspunzător de siguranța circuitului civil; că instanța de fond trebuia să examineze pe fond dacă actul autentificat de notarul public sub nr. 1867/2008 îndeplinea sau nu cerințele prevăzute de art. 48 din legea nr. 7/1996 pentru a se putea deschide carte funciară; că acesta era un control de legalitate ce trebuia făcut în baza dispozițiilor din materie coroborate cu cerințele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 36/1995; că nerecunoașterea calității procesuale a notarului public de a ataca încheierea registratorului de carte funciară și de a urmări soluționarea acestei plângeri ar face inutilă comunicarea încheierii către acesta, așa cum prevede art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996; că notarul public are capacitate procesuală, legitimitate procesuală, dreptul și interesul de a se adresa instanței; că partea nu poate formula întotdeauna plângere în timp util și în această situație interesul său ar fi prejudiciat; că în ce privește cererea de intervenție a, aceasta este legală deși nu a invocat un drept propriu și nici nu a urmărit pronunțarea unei hotărâri favorabile acesteia; că intervenienta are calitate procesuală în calitatea ei de asociație profesională și reprezentantă legală a tuturor notarilor publici dar și ca semnatara Protocolului de colaborare încheiat cu Agenția Națională de Cadastru și publicitate Imobiliară.
Apelanta intervenientă Uniunea Națională a Notarilor Publici din România a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, obligarea M la intabularea dreptului de proprietate și a dreptului de uzufruct asupra imobilului situat în intravilanul comunei, sat, str. -, județul D, cu numărul cadastral provizoriu 716, respingerea excepției lipsei calității procesuale active a notarului public și corelativ admiterea cererii de intervenție a arătând că în mod netemeinic instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a notarului public; că dreptul de acțiune este recunoscut tuturor celor care au un interes legitim pentru invocarea sau combaterea unei pretenții sau pentru a apăra un interes determinat; că scopul urmărit de legislația publicității imobiliare este asigurarea securității circuitului civil al bunurilor imobile, garantarea și protejarea transmisiunilor de drepturi reale; că obiectul acțiunii îl constituie tocmai protejarea acestui interes; că prin plângerea împotriva încheierii de respingere a OCPI se verifică legalitatea acesteia; că OCPI a fost citat în cauză în calitate de pârât deși plângerea a fost promovată de BNP în nume propriu și ca mandatar al titularului dreptului; că notarul public are calitate procesuală întrucât a depus mandat special dat de G; că instanța de fond a admis greșit excepția invocată de OCPI - care nu avea calitatea de parte; că s-au ignorat dispozițiile Legii nr. 7/1996 care prin art. 54 instituie în sarcina notarului public instrumentator să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară a actului notarial prin care s-a transmis sau s-a constituit un drept real imobiliar; că despre această mențiune se face mențiune expresă în cuprinsul actului; că partea interesată nu mai poate să rezerve dreptul de a efectua personal diligențe în vederea înscrierii; că potrivit art. 50 alin. 1 încheierea se comunică celui ce a cerut înscrierea sau radierea unui fapt sau act juridic, în speță, notarului public, în termen de 15 zile de la pronunțare, dar nu mai târziu de 30 zile de la data înregistrării cererii, încheierea de înscriere sau de respingere putând fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare la biroul teritorial; că obligația de a cere înscrierea în cartea funciară nu se rezumă doar la simpla depunere a cererii, o simplă activitate de curierat, notarul trebuind să urmărească înscrierea în cartea funciară, să facă toate demersurile - conform art. 45 din Legea nr. 36/1995; că în acest sens legea îi oferă legitimare procesuală activă pentru a ataca soluția registratorului de carte funciară; că are un interes personal ce se justifică prin chiar cerința legii (Legea nr. 36/1995, legea nr. 7/1996) dar și prin afectarea prestigiului notarului public instrumentator a cărui activitate este umbrită de aceste respingeri și de nemulțumirea părții care apelează la serviciile sale și constată că dreptul său nu este protejat; că se solicită admiterea cererii de intervenție accesorie având în vedere că doctrina și jurisprudența consideră că intervenția accesorie este admisibilă în orice materie întrucât nicio dispoziție procedurală nu o limitează expres; că este organizația profesională a notarilor publici care reprezintă și apără interesele profesionale ale notarilor publici; că interesul rezultă din protocolul de colaborare încheiat cu Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară privind modul de efectuare a operațiunilor de publicitate imobiliară; că intervenția urmărește aplicarea unitară și corectă a dispozițiilor legale; că ANCPI a formulat un punct de vedere privitor la problema în dezbatere și că trebuia intabulat dreptul de proprietate al petiționarului asupra întregului imobil nu numai pentru cota de 5/8 întrucât cota de 5/8 a fost dobândită prin vânzare -cumpărare iar cota de 3/8 aparținea petiționarului prin moștenire legală conform certificatelor de moștenitor nr. 235/2003 și a celui suplimentar nr. 49/2007.
În apel s-au depus de către apelanta intervenientă adresa nr. 3024/11.09.2008 a Vicepreședintelui către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și adresa ANCPI înregistrată la la 10.12.2008.
Prin decizia civilă nr. 98/18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița au fost respinse apelurile declarate de Biroul Notarului Public reprezentat de notarul public și de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România împotriva sentinței civile nr. 1046/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr-.
S-a admis apelul declarat de apelantul petiționar G prin mandatar împotriva sentinței civile nr. 1046/18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr-.
S-a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că s-a dispus și intabularea cotei de 3/8 din dreptul de proprietate al petiționarului asupra imobilului compus din suprafața de 1.380 mp. teren intravilan categoria curți construcții, situat în comuna, sat, strada -, jud. D, identificat cu nr. cadastral provizoriu 716, împreună cu construcția C1, în suprafață de 92 mp, aflată pe acesta, cotă dobândită de petiționar prin moștenire legală, potrivit certificatelor de moștenitor nr. 235/23.12.2003 și nr. 49/09.03.2007 eliberate de BNP din M, județul
S-a păstrat restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a apreciat că, deși instanța de fond a reținut corect situația de fapt în sensul că la data de 18.08.2008, la BNP din M, județul D, a fost autentificat sub nr.1867, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sub rezerva dreptului de uzufruct viager, prin care doamna, văduvă, a vândut fiului său -apelantul petiționar G- și soției acestuia, -, nuda proprietate a cotei părți indivize de 5/8 din imobilul situat în intravilanul comunei, sat, str.-, jud.D, cu numărul cadastral provizoriu 716, compus din teren în suprafață de 1.380 mp. împreună cu construcția edificată pe acesta; că, la baza înstrăinării imobilului, cât și a recepției lucrării topografice și atribuirii numărului cadastral, au stat certificatul de moștenitor nr.235/23.12.2003 și certificatul de moștenitor suplimentar nr.49/9.03.2007, ambele emise de, în dosarele succesorale nr.270/2003 și nr.62/2007, în care s-a dezbătut succesiunea după defunctul G, decedat la data de 8.09.2003, care a fost soțul vânzătoarei și tatăl cumpărătorului; că modalitatea de transmitere a bunului imobil este reprezentată, în speța de față, de actul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1867/18.08.2008, și de moștenirea legală, una din căile prevăzute de Codul civil de transmitere a proprietății unui bun și că, la data de 25.08.2008, petentul, prin mandatar, a solicitat înscrierea dreptului de proprietate a imobilului respectiv în cartea funciară, plângerea apelantului petiționar vizând încheierea de respingere a dreptului de proprietate, aceasta a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, întrucât admițând plângerea apelantului petiționar a dispus intabularea dreptului de proprietate al apelantului petiționar doar asupra cotei indivize de 5/8 din imobilul compus din suprafața de 1.380 mp. teren intravilan categoria curți construcții, situat în comuna LD. sat, jud. D, identificat cu nr. cadastral 716, împreună cu construcția C1, în suprafață de 92 mp, aflată pe acesta, dobândit în indiviziune cu soția sa, și afectat de dreptul de uzufruct viager al numitei, precum și de obligația de întreținere a acesteia, nu și pentru cealaltă cotă de 3/8 din dreptul de proprietate, cotă dobândită de petiționar prin moștenire legală de pe urma tatălui său - G, decedat la data de 08.09.2003, după cum rezultă din certificatele de moștenitor nr. 235/23.12.2003 și nr. 49/09.03.2007 eliberate de BNP din M, județul
Față de cele reținute mai sus, cum certificatele de moștenitor mai sus arătate, certificate care nu au fost anulate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, fac dovada deplină cu privire la calitatea de moștenitor, a cotei și a bunurilor cuprinse în masa succesorală, în conformitate cu art. 88 din Legea nr. 36/1995, iar potrivit art. 20 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate se poate înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit sau transmis în mod valabil acel drept real, tribunalul a constatat că se impune admiterea apelului declarat de petiționar în baza art. 296 Cod procedură civilă și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se dispune și intabularea cotei de 3/8 din dreptul de proprietate al petiționarului apelant asupra imobilului compus din suprafața de 1.380 mp. teren intravilan categoria curți construcții, situat în comuna, sat, strada -, jud. D, identificat cu nr. cadastral provizoriu 716, împreună cu construcția C1, în suprafață de 92 mp, aflată pe acesta, cotă dobândită de acesta prin moștenire legală, potrivit certificatelor de moștenitor nr. 235/23.12.2003 și nr. 49/09.03.2007 eliberate de BNP din M, județul D
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Biroului Notarului Public în ceea ce privește plângerea împotriva încheierii de carte funciară întemeiată pe dispozițiile art. 50 din Legea 7/1996 republicată, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a respins această excepție, având în vedere că dispozițiile cuprinse în art. 54 alin (1) din Legea 7/1996 referitoare la obligația notarului de a cere din oficiu înscrierea în cartea funciară a actului juridic privitor la un drept tabular nu îndreptățesc pe aceștia să formuleze plângeri împotriva încheierilor de carte funciară, fiind vorba de o simpla obligație de înaintare, obligație ce incumbă de altfel, conform alin (3) al aceluiași articol și instanței de judecată în cazul hotărârilor constitutive sau declarative privind dreptul de proprietate formalităților de publicitate imobiliara, cu atât mai mult cu cât numai titularul dreptului de proprietate sau cel ce se consideră afectat de o încheiere de carte funciară sau dreptul de a ataca o asemenea încheiere; că a raționa altfel ar însemna că și instanța de judecată ar dobândi aceeași legitimare procesuală; că Biroul Notarului Public nu poate avea legitimare procesuală activă întrucât sunt supuse operațiunilor de înscriere în cartea funciară, conform Legii 7/1996, înscrierea definitivă a drepturilor reale, înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare, înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară, toate acestea fiind înscrise la solicitarea titularului sau persoanei interesate; că existența calității procesuale presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății și că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 20 alin. 1, art. 21, art. 22 și art. 47 alin. 5 și 6 din Legea nr. 7/1996, persoane interesate în acest gen de cauze sunt doar proprietarii tabulari - în speță apelantul petiționar G, titularul unui drept de proprietate imobiliar căruia i s-a respins cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului său.
Faptul că această excepție a lipsei calității procesuale a fost ridicată de OCPI D - care nu avea calitate procesuală nu a avut relevanță în cauză întrucât, pe de o parte, instanța de fond a soluționat mai întâi excepția lipsei calității procesuale a BNP reprezentat prin notarul public și apoi a soluționat excepția lipsei calității procesuale a OCPI D iar, pe de altă parte, excepția lipsei calității procesuale active este, așa cum a reținut și prima instanță, excepție de fond,absolută și peremptorie, ce putea fi ridicată din oficiu de către instanță în orice moment al pricinii.
Referitor la excepția calității procesuale a pârâtei apelante Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, tribunalul a constatat că întrucât apelanta pârâtă nu este subiect de drepturi și obligații procesuale în raportul juridic dedus judecății, în mod corect a fost admisă de către instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei organizații profesionale care a fost chemată în judecată de către petiționarul apelant G prin cererea formulată de mandatarul său convențional având ca obiect plângere împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al petiționarului.
Faptul că această apelantă pârâtă Uniunea Națională a Notarilor Publici din România are interesul de a apăra prestigiul și autoritatea profesiei de notar public nu îi conferă acesteia calitate procesuală în litigiul dedus judecății, interesul și calitatea procesuală fiind două condiții diferite de exercițiu al acțiunii civile după cum nici semnarea de către apelantă a unui Protocol de colaborare cu Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu duce la dobândirea de drepturi sau obligații în legătură cu dreptul apelantului petiționar de a-și înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate.
În ce privește motivele de apel invocate de apelanta BNP și apelanta pârâtă Uniunea Națională a Notarilor Publici din România referitoare la intabularea cotei de 3/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului casă și teren mai sus individualizat, deși apreciate ca fondate pentru considerentele mai sus expuse, s-a reținut că ele nu au putut duce la admiterea apelurilor în condițiile în care aceste apeluri au fost formulate de persoane lipsite de calitate procesuală în cauză, după cum s-a arătat anterior.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelurile declarate de Biroul Notarului Public și de pârâta Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și a păstrat restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva sus menționatei decizii au declarat recurs în termen legal petentul BNP și pârâtul Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, invocând dispozițiile art. 50 din Legea 7/1996 republicată și art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Recurentul-petent BNP prin reprezentant notar public a susținut în esență că prin decizia civilă nr. 98/18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -a respins în parte apelurile declarate de BNP și al din România, în sensul că s-a schimbat sentința civilă nr.1046/18 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Moreni prin obligarea Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară M să intabuleze dreptul de proprietate și asupra cotei indivize de 3/8 părți asupra imobilului dobândit prin actul notarial de petentul
Instanța de apel prin interpretarea și aplicarea greșită a actelor normative în materie de publicitate imobiliară care sunt Legea 7/1996 și Legea 36/1995 a admis excepția lipsei calității procesuale active a notarului public și implicit a Rc oncluzionând că" fiind vorba de o simplă obligație de înaintare, obligație ce incumbă de altfel și instanței de judecată nu îndreptățesc pe aceștia să formuleze plângeri împotriva încheierilor de carte funciară".
A mai arătat notar public că prin dispozițiile imperative ale art. 54 din Legea 7/1996 s-a instituit în sarcina notarului public instrumentator obligația să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară a actului notarial prin care s-a transmis sau s-a constituit un drept real imobiliar.
Partea semnatară a actului translativ de proprietate nu își poate rezerva ea însăși dreptul de a depune personal diligențele în vederea înscrierii în cartea funciară. Legiuitorul atunci când a modificat Legea 7/1996 prin Legea nr. 247/2005 a avut în vedere securitatea circuitului civil și tocmai de aceste considerente a instituit această obligație fermă în sarcina notarului public.
Potrivit textelor de lege incidente în materie, notarului public îi revine obligația nu numai să depună cererea de intabulare la biroul de carte funciară competent ci și să urmărească înscrierea dreptului de proprietate sau sarcinilor ce ar greva imobilul în cartea funciară.
Tribunalul Dâmbovița nu a ținut cont de faptul că notarul public are nu numai obligația ci și interesul să atace cu plângere încheierea dată de registratorul de carte funciară. Interesul notarului public ca înscrierea în cartea funciară să se efectueze își are temeiul în onorariul pe care acesta îl percepe de la solicitant - parte a actului notarial - care nu poate fi lăsată la voia hazardului, notarul public fiind acela care adună toate probatoriile în scopul îndeplinirii actului, act care se finalizează numai după înscrierea în cartea funciară.
Notarul public nu exercită și profesia de avocat, ci își apără prestigiul profesional și vrea ca actul în care a instrumentat să-și producă efectele.
Practic este vorba despre o obligație de rezultat și nu de diligențe, este o legitimare legală.
A solicitat admiterea recursului declarat de Biroul Notarului Public așa cum a fost formulat, motivat și susținut.
Recurentul Uniunea Națională a Notarilor Publici din România prin consilier juridic - cu privire la recursul declarat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, critică decizia civilă nr. 98/18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca fiind nelegală și netemeinică, în baza art. 304 alin. 1 pct.8,9 Cod procedură civilă, greșita aplicare a legii, printr-o interpretare subiectivă a textelor cu consecința reținerii lipsei calității procesuale active a notarului public, subsecvent.
A susținut că exercitarea drepturilor se poate face nu numai în nume propriu, ci și prin reprezentare. Scopul reprezentării constă în săvârșirea unor acte juridice de către o persoană în numele și contul unei alte persoane în lipsa ei, fără ca acesta din urmă să fie prezentă.
A mai arătat că în speță ne aflăm în cazul unei reprezentări legale, notarul public fiind persoană obligată nu numai să depună o cerere ci și să urmărească înscrierea în cartea funciară. Ne aflăm deci în fața unei obligații de rezultat și nu a unei simple obligații de diligență.
Potrivit art. 54 din Legea 7/1996, se instituie în sarcina notarului public instrumentator obligația să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară a actului notarial prin care s-a transmis sau s-a constituit un drept real imobiliar.
Interesul profesional al notarului public ca această înscriere să aibă loc ăși are echivalentul în onorariul pe care acesta îl percepe de la solicitant.
A solicitat admiterea recursului declarat de așa cum a fost formulat, motivat și susținut. A depus concluzii scrise.
A solicitat, de asemenea, admiterea recursului declarat de BNP așa cum a fost formulat, motivat și susținut.
Notar public a solicitat admiterea recursului declarat de, așa cum a fost formulat, motivat și susținut.
Curtea, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei,constată că recursurile sunt nefondate din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de apel a apreciat în mod just că disp. art. 54 alin (1) din Legea 7/1996 referitoare la obligația notarului de a cere din oficiu înscrierea în cartea funciară a actului juridic privitor la un drept tabular nu îndreptățesc pe aceștia să formuleze plângeri împotriva încheierilor de carte funciară, nici nu conferă calitatea de reprezentant legal al titularului dreptului, fiind vorba de o simpla obligație de înaintare, obligație pe care o are, conform alin (3) al aceluiași articol, și instanța de judecată în cazul hotărârilor constitutive sau declarative privind dreptul de proprietate formalităților de publicitate imobiliara, cu atât mai mult cu cât numai titularul dreptului de proprietate sau cel ce se consideră afectat de o încheiere de carte funciară au dreptul de a ataca o asemenea încheiere. În condițiile în care potrivit Legii nr. 7/1996 sunt supuse operațiunilor de înscriere în cartea funciară înscrierea definitivă a drepturilor reale, înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare, înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară, toate acestea fiind înscrise la solicitarea titularului sau persoanei interesate,având în vedere că existența calității procesuale presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății și că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 20 alin. 1, art. 21, art. 22 și art. 47 alin. 5 și 6 din Legea nr. 7/1996, persoane interesate în acest gen de cauze sunt doar proprietarii tabulari - în speță petentul G, titularul unui drept de proprietate imobiliar căruia i s-a respins cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului său, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive apare ca legală.
Nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia în mod greșit a fost admisă o excepție invocată de o persoană care nu are în cauză calitate procesuală, de vreme ce excepția lipsei calității procesuale active este excepție de fond, absolută și peremptorie, ce putea fi ridicată din oficiu de instanță și a fost pusă de aceasta în discuția părților.
Raportat la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a BNP, apare ca fiind legală și soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei-interveniente, interesul de a apăra prestigiul și autoritatea profesiei de notar public nefiind de natură a conferi acesteia calitate procesuală în litigiul dedus judecății.
Din considerentele susmenționate,în baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de petentul Biroul Notarului Public, prin notar public, cu sediul în M, str.- -.3,.A, parter,.3, județ D și de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de petentul Biroul Notarului Public, prin notar public, cu sediul în M, str.- -.3,.A, parter,.3, județ D, și persoana care a formulat cerere de intervenței accesorie Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva deciziei civile nr.98 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu petentul G prin mandatar, domiciliat în comuna, nr.48, județ D, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Eliza Marin Elisabeta Gherasim
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored./grefier CM
5 ex./14.12.2009
f-- Judecătoria Moreni
a-- Tribunalul Dâmbovița
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Eliza Marin Elisabeta Gherasim
