Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1047/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul -II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1047/2009-
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă SC SA, cu sediul în O,-, - județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți -, domiciliată în O,-, - 108,. 18, județul B, domiciliată în O,-, -. 23, județul B, -, domiciliată în O,-,. 4, județul B, domiciliată în O, B-dul - cel M, nr. 69, - 12,. 29, județul B, domiciliată în O,-, -. 10,. 62, județul B și, domiciliată în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1002/LM din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul intimatelor pârâte -, -, și -toți lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 64/01.06.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 01.06.2009 întâmpinare din partea intimatelor pârâte, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul intimatelor pârâte arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra prezentului recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul intimatelor pârâte solicită respingerea recursului promovat de partea adversă, ca neîntemeiat, menținerea hotărârii atacate pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1002/LM din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele -, -, și.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Pârâtele sunt sau au fost angajatele reclamantei, desfășurându-și activitatea în cadrul unității nr.1 din O str. -, pârâta, având calitatea de gestionară.
În urma spargerii magazinului de către numitul din noaptea de 30.06/01.07.2006 conducerea unității a dispus, prin dispoziția nr.411-412/03.07.2006 efectuarea unui inventar, finalizat prin procesul-verbal de inventariere și control al gestiunii nr.1264/23.11.2006 prin care s-a constat un minus în gestiune de 14568,66 lei.
Prin dispoziția de inventariere s-a dispus că inventarul va începe la data de 03.07.2006 și se va termina la aceeași dată, iar valorificarea inventarului și încheierea procesului verbal de inventariere și control se va face de către președintele comisiei până la data de 15.07.2006.
În perioada în care avea loc procedurile de inventariere a avut loc oad oua spargere, comisă de către aceeași persoană în noaptea de 04/05.07.2006.
Cele două furturi au fost reclamate de către gestionara unității pârâta prin plângerile din 03.07.2006 și 06.07.2006.
În urma cercetărilor întreprinse de către organele judiciare s-a constituit dosarul penal nr.4916/P/2006, finalizat prin Ordonanța din 28.11.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sub aspectul comiterii infracțiunii de furt și aplicarea acestuia unei sancțiuni administrative amendă de 1000 lei.
Valoarea prejudiciului cauzat de acesta, constând în bunurile sustrase s-a stabilit, de organele de cercetare penală, la suma de 1700 lei.
În cursul cercetărilor penale s-a constituit parte civilă reclamanta, prin cererea gestionarei, inițial pentru suma de 2000 lei la data de 05.07.2006 iar ulterior prin adresa nr.1276 din 23.11.2006 ce emană de la directorul unității pentru suma de 14668,66 lei, însoțită și de documentația contabilă.
Această ultimă precizare a prejudiciului nu a mai fost avută în vedere de organele de cercetare penală, întrucât a fost înaintată în mod tardiv, după finalizarea cercetărilor.
După cum se poate constata din această ultimă adresă reclamanta a apreciat că vinovați de minusul constat în gestiunea magazinului propriu s-ar face niște persoane necunoscute, care în noaptea de 30.06.2006 spre 01.07.2006 ar fi pătruns prin efracție în magazin și ar fi sustras mărfuri în valoare de 14568,66 lei și plafonul de casă în valoare de 100 lei, și nu pârâtele.
Acestea au fost apreciate vinovate de către reclamantă doar după epuizarea mijloacelor legale puse la dispoziție de către legea penală.
Dat fiind faptul că procesul de inventariere nu a fost finalizat în termenul stabilit în dispoziție, că valorificarea inventarului și încheierea procesului-verbal de inventariere și control nu s-a făcut în termenul prescris 15.07.2006, ci abia la data de 23.11.2006, perioadă în care conducerea unității reclamante a manifestat o stare de pasivitate, că procedura de efectuare a inventarului a fost contestată de către pârâte, că inclusiv reclamanta prin acțiunea formulată reclamă ca culpe în sarcina pârâtelor în principal faptul că nu au anunțat conducerea societății pentru efectuarea inventarului imediat după prima spargere a magazinului, a faptului că au declarat că totalul furtului ar fi de 1700 lei/1500 lei /200 lei, sume infime față de cuantumul total al prejudiciului, a faptului că s-au constituit parte civilă în numele societății, tribunalul a apreciat că în cauză s-ar fi impus efectuarea unei expertize contabile efectuată de un expert contabil judiciar care să stabilească cu exactitate atât cuantumul real al prejudiciului cât și în măsura în care ar fi fost posibil data producerii acestuia, respectiv dacă are legătură directă cu furtul din noaptea de 30.06.2006 spre 01.07.2006 așa cum și reclamanta, reclama organelor de poliție, sau cu modul în care angajatele pârâte și-au desfășurat activitatea, și eventual contribuția fiecăreia la producerea acestuia.
Cu toate că instanța a dispus efectuarea acestei expertize, reclamanta nu a manifestat interes în administrarea probei, motiv pentru care tribunalul a revenit asupra acesteia, în temeiul art.288 din Codul Muncii.
Față de cele arătate întrucât din probele administrate nu reiese în mod cert că pârâtele sunt cele care s-ar face vinovate de producerea prejudiciului și în limitele arătate de reclamantă, prima instanță în baza art.284, 287 și art.288 Codul muncii, a respins ca nefondată acțiunea.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs SC SA, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru o nouă soluționare pe fond.
Prin întâmpinarea depusă, intimatele au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că două sunt motivele esențiale care au determinat soluția de respingere a acțiunii reclamantei, și anume, lipsa de diligență în cazul dosarului penal, și nesolicitarea unei expertize contabile, care să stabilească existența prejudiciului.
În ceea ce privește primul aspect reținut de instanță se constată că, așa după cum reclamanta a reiterat în fața instanței de fond, la 18 iulie 2006 s-au depus la organul de cercetare penală o constituire de parte civilă pentru un prejudiciu de 15.030 Ron (fila 60 dosar urmărire penală), fiind inexactă afirmația potrivit căreia o astfel de cerere s-ar fi formulat doar la 23 noiembrie 2006.
Nici pasivitatea societății nu poate fi reținută, în condițiile în care împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ față de învinuitul societatea comercială a formulat o plângere, respinsă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, soluție atacată la instanță, plângerea fiind respinsă prin sentința penală nr. 642/2007.
În ceea ce privește expertiza contabilă, se pleacă de la faptul că reclamanta a făcut dovada existenței prejudiciului și calitatea de gestionar a cel puțin uneia dintre pârâte, caz în care sarcina probei revine acesteia pentru a face dovada inexistenței prejudiciului.
La termenul din 22 mai 2008 (fila 138 dosar), instanța pune în discuția părților necesitatea unei expertize contabile, reprezentantul reclamantei arătând că este de acord cu efectuarea unei astfel de expertize, iar la 25 septembrie 2008 (fila 148 dosar), instanța încuviințează proba și stabilește că onorariul provizoriu pentru expert cade în sarcina reclamantei, fără a stabili însă cuantumul acestuia. La 6 noiembrie 2008 instanța, constatând că reprezentantul reclamantei nu s-a mai prezentat pentru a susține cerere cu privire la administrarea probei, revine asupra acesteia și acordă cuvântul în fond, precizând apoi în sentință că reclamanta nu a manifestat interes în administrarea probei.
În măsura în care instanța a apreciat că proba se impune a fi efectuată pentru a clarifica starea de fapt, avea obligația să dispună efectuarea ei și să stabilească cuantumului onorariul pe care una din părțile interesate urma să-l achite, cu mențiunea că în acest caz și pârâtele erau în egală măsură interesate să se constate dacă există sau nu un prejudiciu, astfel că în scopul aflării adevărului expertiza trebuia administrată.
Așa fiind, față de prevederile art. 3041Cod procedură civilă, instanța va admite recursul și va retrimite cauza la instanța de fond pentru rejudecare, în funcție de modul în care au fost soluționate principalele motive care au determinat respingerea acțiunii.
Cheltuielile de judecată urmează a fi avute în vedere la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă SC SA, cu sediul în O,-, - județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți -, domiciliată în O,-, - 108,. 18, județul B, domiciliată în O,-, -. 23, județul B, -, domiciliată în O,-,. 4, județul B, domiciliată în O, B-dul - cel M, nr. 69, - 12,. 29, județul B, domiciliată în O,-, -. 10,. 62, județul B și, domiciliată în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1002/LM din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizia - judecător - 02.07.2009
- dactilografiat grefier - 02.07.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
