Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 105/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 105/
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.333/PI din 14 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Având în vederea lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.333/PI/15.02.2007 Tribunalul Timișa admis în parte ac iunea civila formulată de reclaman ii, V, di cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura in T, - -, nr.2A, Jud.T mpotriva para ilor Tribunalul Timiș, cu sediul in T - -, nr.2A, Jud.T, Ministerul Justi iei cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Timișoara cu sediul in T, - -, nr.2A, Jud.T si Ministerul Finan elor Publice cu sediul in B-, sector 5, cod - și în consecin ță:
A obligat în solidar pe pârâ i să pl teasc pentru fiecare reclamant contravaloarea tichetelor de masa prev zute de Legea nr.142/1998, indexate semestrial cu indicele prețurilor de consum nregistrat la rfurile alimentare comunicate de Comisia Na ională pentru Statistică și reactualizate în raport cu coeficientul de infla ie de la data scadenței fiec rei sume indexate începând cu data ncadr rii în muncă dar nu nainte de 18.01.2004(până la data pensionării, dacă acesta a intervenit până la pronun area sentin ei) și până la plata efectivă, precum și acordarea în continuare a tichetelor de masă prev zute de aceia i lege.
A ob ligat în solidar pe pârâ i să pl teasc pentru fiecare reclamant contravaloarea tichetelor cadou cu ocazia rb torilor de C, Paște și de ziua Justi iei, indexate semestrial cu indicele prețurilor de consum nregistrat la rfurile alimentare comunicate de Comisia Na ională pentru Statistică și reactualizate în raport cu coeficientul de infla ie de la data scadenței fiec rei sume indexate ncep nd cu data 23.05.2006 sau data ncadr rii în muncă dacă acestea a intervenit dup data de 23.05.2006 (până la data pensionarii dacă acesta a intervenit până la pronun area sentin ei) și până la plata efectivă și să acorde tichete cadou în continuare cu ocazia rb torilor de C, de pa ti și de ziua Justi iei prev zute de Legea nr. 193/2006, HG nr. 1317/2006 si Legea nr.417/2006
A bligat pârâtul Ministerul Finan elor Publice să aloce și să vireze în contul Ministerului Justi iei fondurile necesare execut rii acestor drepturi ncep nd cu data nerii definitive a prezentei sentin
A espins în rest ac iunea privind obligarea în solidar a pârâtelor la plata tre reclaman i a contravalorii tichetelor de creșă și acordarea în continuare a acestora ca ne ntemeiată.
cheltuieli de judecată, nesolicitate.
În adoptarea soluției menționate, tribunalul a reținut, pe fondul cauzei, că Legea nr. 142/1998 și Legea nr. 193/2006 nu prevăd o obligație în sarcina angajatorului, de a acorda tichete de masă și tichete-cadou cu ocazia sărbătorilor de Paște, C și Ziua Justiției, ci doar o posibilitate, o permisiune legală, pe care reclamanții o pot valorifica și transforma într-o obligație contractuală, prin negocierea și includerea acesteia în contractul colectiv de muncă, fie la nivel de unitate, fie la nivel de grupă de unități sau ramură. Cum, însă, în contractul colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din sistemul justiției nu a fost negociată și inclusă o astfel de clauză, pârâții nu au nicio obligație în acest sens, potrivit art. 243 din Codul muncii.
La cererea reclamanților mai sus menționați prin care, s-a solicitat strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad, prin încheierea nr.6318/03.10.2007 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr-, în Camera de consiliu, a luat în examinare cererea formulată de reclamanți și apreciind că există motive de bănuială legitimă, în sensul art.37 din Codul d e pr.civilă s-a admis cererea reclamanților și s-a dispus strămutarea judecării acestei cauze de la Curtea de Apel Timișoara la Curtea de Apel Tg.
Împotriva hotărârii anterior descrise au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției, solicitând modificarea ei integrală, în sensul admiterii acțiunii formulate și precizate.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, care a declarat recurs prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat casarea sentinței pronunțate de tribunal iar pe fond, respingerea acțiunii introductive.
S-a mai învederat faptul că în cauză nu s-a reținut și nu s-a dovedit că MFP ar fi prejudiciat într-o formă sau alta, prin diverse acțiuni sau inacțiuni drepturile și interesele salariaților altor instituții sau că ar fi reținut pentru sine o parte din fondurile alocate altor ministere și ca atare nu poate să subziste în sarcina acestuia nicio obligație de despăgubire față de reclamantă.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată, invocând faptul că în conf. cu prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, obligația acordării tichetelor de masă revine angajatorului. Pe de altă parte, atâta timp cât în bugetul propriu al Ministerului Justiției nu s-au prevăzut fonduri care să fie utilizate în scopul acordării tichetelor de masă, nici pentru anul 2005 și nici pentru anul 2006, este evident că nu se poate proceda la efectuarea unor astfel de cheltuieli, nereglementate de lege.
Mai mult, legea privind acordarea tichetelor de masă nu stabilește în mod imperativ și indiscutabil obligația angajatorului de a acorda tichete de masă ci instituie un drept opțional, care este însă condiționat de existența unor prevederi legale cu incidență clară în astfel de situații.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței civile, invocând în drept prev.art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea pârâtului recurent la acordarea contravalorii tichetelor de masă pe perioada 2004, 2005 și 2006 și în continuare, acțiunea reclamanților fiind neîntemeiată întrucât a fost formulată cu ignorarea dispozițiilor legii speciale care reglementează acest drept. Pârâtul a susținut că în conformitate cu prevederile Legii nr. 142/1998 acordarea tichetelor de masă se poate face numai către persoanele angajate prin încheierea unui contract individual de muncă, ceea ce face imposibilă plata unor astfel de alocații individuale de hrană către reclamantă, având în vedere calitatea acesteia de personal auxiliar de specialitate, fiind în mod clar exclusă încheierea unui contract de muncă între unitatea angajatoare și reclamanta. Din dispozițiile legii menționate reiese cu certitudine că Ministerul Justiției poate acorda tichete de masă doar personalului contractual nu și personalului auxiliar de specialitate, magistraților și funcționarilor publici, așa în mod greșit a reținut instanța de fond.
Pe de altă parte, chiar și personalului contractual bugetar aceste tichete de masă îi sunt acordate în limita prevederile bugetului de stat. De asemenea, din analiza dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorităților publice pârâte o obligație ci doar o posibilitate care se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile legii privind bugetul de stat, având în vedere că Ministerul Justiției este o instituție publică care nu are buget propriu. Ca atare, pentru anul 2005 acordarea tichetelor de masă chiar și personalului contractual bugetar nu a fost posibilă, deoarece MEF nu a aprobat sumele necesare acordării tichetelor de masă, această situație regăsindu-se și în ceea ce privește bugetul de stat pe anul 2006.
S-a apreciat că nu are relevanță nici împrejurarea că tichetele de masă au fost acordate de către alte unități bugetare, întrucât bugetul fiecărei instituții este stabilit în funcție de nevoile specifice și de tipul activității pe care acestea o desfășoară, iar faptul că bugetul unor dintre aceste instituții publice, prevede în mod expres anumite sume pentru acordarea acestor alocații de hrană în timp ce bugetul altora, așa cum este cazul parchetelor, nu prevede nimic în acest sens, rezultă că acest fapt nu poate fi considerat ca fiind discriminatoriu.
De altfel, acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație a angajatorilor, aceasta fiind doar facultativă și în consecință, s-a susținut că obligația de plată către reclamantă a tichetelor de masă, este neîntemeiată.
S-a apreciat totodată, că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Justiției ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Conform dispozițiilor legii bugetului de stat nr. 379/2005 ale Legii nr. 500/2002, și ale HG nr. 232/2005, angajarea cheltuielilor în bugetul de stat se poate face numai în limita creditorilor bugetare anuale aprobate. Întrucât Ministerul Justiției nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație, se poate face numai prin intervenția legiuitorului.
Hotărârea este susceptibilă de casare pentru că instanța, obligând la plata unor drepturi neprevăzute de lege a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Nici Legea nr.142/1998 și nici Legea nr.193/2006 nu au caracterul unor acte normative speciale în raport cu salariații din sistemul autorității judecătorești.
Pârâtul Tribunalul Timișa solicitat, prin recursul declarat, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate iar pe fond respingerea acțiunii pe considerentul că prev.art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 nu constituie o obligație legală, ci o facultate.
Aceleași considerente au fost invocate și de pârâta Curtea de Apel Timișoara, care, prin recursul declarat a solicitat instanței de recurs ca, în temeiul art.3041Cod pr.civilă, să procedeze la reanalizarea cauzei sub toate aspectele și să modifice în parte sentința recurată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Reclamanții sunt angajați în funcția de grefieri în cadrul Tribunalului Timiș, ca personal auxiliar de specialitate.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata, în solidar, a contravalorii tichetelor de masă de care trebuie să beneficieze, potrivit Legii nr. 142/1998, în perioada septembrie 2005-octombrie 2006 și în continuare.
Conform prevederilor art. 1, alin. 1 din legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Potrivit alin.2 al aceluiași articol pentru sectorul bugetar, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
Art.1. și art.2 din Legea nr.193/2006, prevede că, societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe baza de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol pentru cheltuielile de reclamă și publicitate, precum și pentru cheltuieli sociale.
Față de aceste prevederi legale se constată că Legea nr. 142/1998 și Legea nr.193/2006 nu stabilește în mod imperativ în sarcina pârâților obligația de a acorda tichetele de masă, ci prevede doar posibilitatea acordării acestor tichete. Se instituie astfel un drept opțional al angajatorilor din sectorul bugetar de a acorda tichete de masă și tichete cadou drept care este condiționat în ceea ce privește aplicarea lui de prevederea unor sume cu această destinație în buget, având în vedere că tribunalele sunt finanțate de la bugetul de stat.
În condițiile în care nici pentru anul 2004 și în continuare prin legile bugetului de stat nu au fost aprobate pentru instituțiile publice sumele necesare acordării tichetelor de masă și a celor cadou în mod nejustificat s-a reținut de către instanța de fond că pretențiile reclamanților sunt fondate.
De asemenea, nu are relevanță nici împrejurarea că tichetele de masă și tichetele cadou au fost acordate unora dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare, deoarece bugetul fiecărei instituții este stabilit în funcție de nevoile specifice și de tipul activității pe care acestea o desfășoară, iar în condițiile în care bugetul tribunalelor nu prevede în mod expres suma de bani pentru acordarea alocațiilor de hrană și a tichetelor cadou, pârâții nu pot fi obligați la acordarea tichetelor de masă solicitate de reclamantă.
În consecință, instanța de recurs reține că hotărârea de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale aplicabile în materie, respectiv a prevederilor Legii nr. 142/1998 li a Legii nr.193/2006, fiind incident în speță motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin urmare, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara, fiind fondate în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, raportat la art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă, urmează să fie admise și pe cale de consecință, se va dispune modificarea în parte a sentinței atacate și respingerea acțiunii formulată de reclamanți, urmând a fi menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T în nume personal și ca reprezentant al Ministerul Finan elor Publice, cu sediul în T,-/A, jud.T, Ministerul Justi iei cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Timișoara cu sediul in T, - -, nr.2A, Jud.T, Tribunalul Timiș, cu sediul în T,-, Jud.T, împotriva sentinței civile nr.333 din 14 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul, că respinge integral ac iunea civila formulată de reclaman ii, V, di cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura în T, - -, nr.2A, Jud.T, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2008.
Președinte Judecători
Grefier
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
14.02.2008
Jd.fd.
Asist.jud.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
