Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1093/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1093/R-CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Florina
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.409/CM din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns prof. în calitate de lider pentru Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru membrii de sindicat:, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Reprezentantul intimaților-reclamanți depune la dosar întâmpinare însoțită de decizia nr.423/R-CM din 18 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul intimaților-reclamanți având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Argeș, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.02.2008, reclamantele, și reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", au chemat în judecată pe pârâții Centrul Bugetar nr.1 P, Grădinița cu Program Prelungit nr.3 P, Municipiul P - prin primar, Inspectoratul Școlar al județului A, Ministerul Educației Cercetării și T, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Consiliul Județean A, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 17.10.2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății; reducerea normei didactice de predare cu două ore; efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantele arată că sunt încadrate în funcție didactică la Grădinița cu Program Prelungit nr.3
Potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Precizează reclamantele că drepturile solicitate pentru perioada 2003-2008 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Acțiunea este întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul nr.167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, nr.OUG17/2006.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune. Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există niciun fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și T arată că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către pârât că Acordul invocat de reclamante, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, acest pârât a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul a susținut că este eronată opinia reclamantelor referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 - art.19-35.
Aceeași excepție a fost invocată și de pârâtul Consiliul Județean.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.409/CM din 27 februarie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale a Consiliului Județean A, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respins acțiunea față de acești pârâți.
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului
A respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar
S-a admis în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.3 și Centrul Bugetar nr.1 să plătească reclamantei - diferențele de drepturi salariale reprezentând plata cu ora a două ore efectuate suplimentar săptămânal în perioada octombrie 2002 - 17.10.2003, iar celorlalte reclamante aceleași drepturi pe perioada octombrie 2001 - 17.10.2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.3 și Centrul Bugetar nr.1 la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin acțiune.
S-a respins cererea privind reducerea normei didactice și au fost obligați pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.3 și Centrul Bugetar nr.1 la 1000 lei, cheltuieli de judecată.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Județean A este întemeiată, sens în care a fost respinsă acțiunea reclamantelor față de acești pârâți.
Întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Județean A nu au calitatea de angajatori ai reclamantelor și nu sunt nici ordonatori de credite, aceștia nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și Taf ost privită ca neîntemeiată, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz, sunt ordonatori secundari de credite, urmează ca hotărârea să fie opozabilă și acestor persoane, motiv pentru care s-a constatat că pârâtul Municipiul P are calitate procesuală pasivă.
Excepția prescrierii dreptului material la acțiune a fost respinsă, avându-se în vedere dispozițiile art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958 privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 de Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantele au calitatea de personal didactic, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice, se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
A se vedea în acest sens art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr. 128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantelor, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Având în vedere că printre atribuțiile Inspectoratului Școlar prevăzute de art.142 din Legea nr.84/1995 nu se află și cele privind plata drepturilor solicitate prin acțiune și nici reducerea normei didactice și faptul că nu este ordonator de credite, instanța a respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Educației Cercetării și.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât:
- în mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamante, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii.
Între Ministerul Educației Cercetării și și cadrele didactice nu există niciun fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor acestora.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
- în mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, fără a avea în vedere că potrivit art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data drepturilor respective ce erau datorate.
Termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale.
S-a precizat că în speță nu s-a făcut dovada existenței vreunor motive de întrerupere a termenului de prescripție, situație în care acțiunea reclamanților trebuia să fie respinsă.
În mod greșit instanța de fond a reținut incidența Acordului încheiat de Guvern cu principalele Federații sindicale din învățământ, precum și a nr.OUG17/2006, deoarece acestea nu au ca obiect plata drepturilor aferente efectuării unor ore suplimentare, peste norma didactică.
Recurentul a menționat că dreptul pretins de reclamante este distinct de cel reglementat de nr.OUG17/2006 și nr.3351/2006 și că în nici unul din aceste acte normative nu există o recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică.
Nici în Acordul încheiat la data de 27.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și Federațiile sindicale reprezentative din învățământ, în calitate de parteneri sociali și nici în cele două acte normative, respectiv nr.OUG17/2006 și Ordinul nr.3351/2006, nu se face referire în niciun fel la drepturile salariale reprezentând depășirea normei didactice.
A considera altfel, ar însemna ca instanța de judecată să prelungească sau chiar să schimbe voința reală a partenerilor sociali, dându-i o altă înțelegere decât cea la care cele două părți s-au oprit, fapt interzis de prevederile Legii nr.130/1996 și cele ale art.969 Cod civil.
Față de aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii în totalitate.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 și art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.128/1997, Legea nr.84/1995, nr.OUG17/2005 și nr.3351/2006.
Intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs se constată că norma didactică se regăsește în planurile de învățământ, a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Motivul de recurs prin care s-a invocat prescripția dreptului la acțiune de către pârât, este nefondat, instanța de fond reținând corect că a avut loc întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Din această perspectivă se reține că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse, rezultă că acțiunea reclamantelor introdusă la data de 25 februarie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmarea calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, așa că după această dată a început să curgă o nouă prescripție.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și împotriva sentinței civile nr.409/CM din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.409/CM din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantele, și, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" și pârâții CENTRUL BUGETAR NR.1 PITEȘTI, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.3, MUNICIPIUL PITEȘTI - PRIN PRIMAR, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - Direcția Generală a Finanțelor Publice A și CONSILIUL JUDEȚEAN
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./11.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Florina
