Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1153/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1153
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, A, G, împotriva sentinței civile nr. 2520 din 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți P și SC SA B, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns pentru recurenții reclamanți, avocat și pentru intimata pârâtă SC SA B, avocat, lipsind intimatul pârât
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat înscrisurile depuse azi, în ședința publică de către apărătorul reclamanților, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului.
Avocat, pentru intimata pârâtă SC SA B, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2520 de la 22 iunie 2009 respins acțiunea privind pe reclamanții, a, G, și pe pârâții P, SC SA
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții au fost salariați, o parte, iar altă parte, ai SC SA B, conform mențiunilor din carnetele de muncă, anexate la dosar.
Potrivit art. 139 din CCM pe anii 2004 - 2007 "Cota de participare a salariaților SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu -.
Potrivit art. 236 alin. 2 din Codul munciis -a stabilit că " colectivă, la nivel de unitate, este obligatorie, cu excepția cazului în care unitatea are mai puțin de 21 salariați".
În alineatul 1 al aceluiași articol și în art. 3 alin. 3 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, negocierea colectivă are ca obiect salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru și condițiile de muncă, iar inițiativa ei aparține, potrivit legii, patronatului.
De aici rezultă că, unicul nivel unde operează obligația de negociere este cel al angajatorului, iar numai pentru el se pot stabili obligații sub sancțiunea aplicării amenzii convenționale.
Cu privire la excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere, invocată de pârâta Federația Sindicatelor Libere și Independente P, instanța a apreciat că este neîntemeiată întrucât prin declararea unei acțiuni ca inadmisibilă se îngrădește dreptul la acces la justiție al persoanelor.
Cererea este neîntemeiată, având în vedere durata CCM 2004 - 2007, precum și exercițiul financiar în care acest profit a fost distribuit conform hotărârilor AGA, hotărâri care au putere de lege și care nu pot fi modificate în cadrul acestei acțiuni.
În legătură cu capătul de cerere privind acordarea cotei de participare la profit, pârâtele SC SA și au invocat, în întâmpinare, excepția prematurității formulării acțiunii, motivată de împrejurarea că nu a fost negociată cota, modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere, situație în care, se consideră că dreptul nu s-a născut.
Tribunalul a respins și această recepție, întrucât lipsa negocierilor cu privire la art. 139 din CCM la nivel de unitate, nu înlătură dreptul însăși, ci stabilește o vocație pentru salariat, iar instanța nu este în măsură ca în cadrul unui conflict de interese dintre părți, să stabilească drepturi salariale în condițiile acestui articol.
Apare inadmisibilă excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 2004 - 13.03.2006, având în vedere dispozițiile aret. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins acțiunea și pe fond, întrucât părțile nu pot fi obligate să negocieze clauze pentru CCM 2004 - 2007 cărei durată a expirat și pentru un exercițiu financiar s-a încheiat cu repartizarea profitului conform hotărârilor AGA anexate la dosar, iar în cadrul unui conflict de interese nu se pot soluționa conflicte de drepturi salariale neachitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu s-au negociat condițiile de diferențiere și modalitatea de acordare, în acest sens au depus și o să depună înscrisuri din care să reiese tocmai acest aspect.
Au mai arătat recurenții că AGA societății, trebuia să țină cont la repartizarea profitului și de prevederile CCM al societății, având în vedere, că în fiecare an, inclusiv în 2008, recunosc și la art. 168(6) ultim alineat, că salariații au dreptul la o cotă din profitul agentului economic, cotă ce a fost stabilită prin act adițional în 1998 la 10 %.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Așa cum a reținut instanța de fond prin CCM a fost stabilit un drept generic al salariaților pârâtei de a beneficia de un fond de premiere reprezentând o cotă anume din profit.
Contractul colectiv de muncă nu prevede însă cât anume revine din acest fond fiecărui salariat, repartizarea acestuia făcându-se conform aceluiași contract de către pârâtă împreună cu organizația sindicală.
Nefiind stabilit un cuantum al sumei ce urma să revină fiecărui salariat și condițiile în care acest fond se repartizează, reclamanții nu pot solicita să le fie acordată o anumită cotă din profitul societății, dreptul lor nefiind unul determinat.
Din acest punct de vedere criticile recurenților sunt nefondate.
Nici critica vizând prescripția acestui drept pentru anul 2004, nu are relevanță, instanța nepronunțându-se cu privire la o eventuală prescripție.
Pentru considerentele expuse constatând că sentința atacată este una legală și temeinică, în baza art. 312 Cod. pr. civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, A, G, împotriva sentinței civile nr. 2520 din 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți P și SC SA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
- - - - - -
Grefier,
- -
19.02.2010
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru
