Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1249/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1249
Ședința publică din data de 5 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3012 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, toți cu domiciliul ales în P, str.-.-. nr.148,.3 1, parter,.2, județul - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat din Baroul Prahova, în substituirea domnului avocat, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea reclamanților s-a solicitat, la fond, prin cererea introductivă, judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA depune la dosar, în copii, decizia nr.1081/13.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, sentința civilă nr.830/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, decizia nr.866/28.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, sentința civilă nr.725/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, carnetul de muncă privind pe, cărțile de identitate ale numiților, G, și și depune note de ședință prin care invocă excepția autorității lucrului judecat în ceea ce-i privește pe reclamanții, G,. Declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că alte cereri nu mai are de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției autorității lucrului judecată față de reclamanții, G, și și respingerea acțiunii formulată de către aceștia ca existând autoritate de lucru judecat, iar în ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanta solicită respingerea ca nefondată. Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA:
Reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, prin reprezentanții săi legali, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând prime C 2007 actualizate cu coeficientul de inflație până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamații au susținut că sunt salariați ai societății pârâte și că în această calitate, în perioada 2005-2007 nu au primit suplimentările salariale reprezentând prime de Paște și de C, prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Societatea pârâtă SC SA Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrisă față de dispozițiile art.283 alin.1, lit.e din codul muncii iar în subsidiar ca neîntemeiată cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamanți au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații, inclusiv de aceștia.
Prin sentința civilă nr.3012 pronunțată la 28 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în fond a admis acțiunea formulată de reclamanți, obligând societatea pârâtă la plata suplimentărilor salariale corespunzătoare primei de C 2007 conform art.168 din CCM la nivel de unitate pentru fiecare reclamant, sumele cuvenite urmând a fi actualizate cu indicele inflației de la data scadenței sumei la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului material la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, pentru anul 2003, dispoziție preluată și în contractele colective de muncă încheiate pentru anii 2004-2007, primele de Paște și C au fost incluse în salariile angajaților însă ulterior anului 2003 aceste suplimentări salariale nu le-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis în parte acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumelor reprezentând prime de C 2007 calculate conform art.168(1) din contractul colectiv de muncă către fiecare dintre reclamanți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta-pârâta SC SA Bas usținut sub un prim aspect că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului la acțiune și să constate că acțiunea reclamanților este prescrisă în condițiile art.283 alin.1, lit.e din codul muncii.
Recurenta-pârâtă a arătat sub un alt aspect, că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin acțiunea lor.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a invocat ca ultim motiv de recurs, excepția autorității lucrului judecat, susținând că reclamanții-intimați, G, și s-au mai judecat anterior pentru aceleași drepturi care le-au fost acordate de instanța de judecată.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat iar dacă aceste excepții nu vor fi primite, modificarea sentinței și acordarea către reclamanți a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu brut pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată următoarele:
Între cele două excepții invocate ca și motive de recurs primează cea a autorității de lucru judecat, întrucât numai dacă aceasta nu este incidentă pentru vreunul dintre reclamanți, se va cerceta în ce măsură sentința instanței de fond a verificat și s-a pronunțat asupra prescripției dreptului material la acțiune.
Autoritatea de lucru judecat-înțeleasă ca principiul de drept de interes general în virtutea căruia ceea ce s-a hotărât printru-un act de jurisdicție se considera a exprima adevărul astfel că o nouă judecată nu mai poate avea loc-pune capăt oricărui litigiu în care aceleași părți, în aceeași calitate sau având calități inverse se adresează din nou instanței cu o acțiune având același obiect și aceeași cauză juridică.
În acești termeni se constată că reclamanții-intimați, G, și au obținut, prin hotărâri judecătorești anterior pronunțate și devenite irevocabile, drepturile salariale suplimentare reprezentând prima de C pentru anul 2007, prin deciziile 1081/13.06.2008 și 866/28.05.2008 ale Curții de APEL PLOIEȘTI.
Drept urmare, în mod justificat recurenta-pârâtă a opus excepția autorității de lucru judecat, întemeiată pe dispozițiile art.1201 cod civil, ca motiv de recurs
Referitor la celelalte critici din recurs, curtea va reține că este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect nu a constatat intervenită prescripția, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost acordat ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile
Pentru toate considerentele care preced, în temeiul art.312 alin.1 cod pr.civ. Curtea va admite recursul exercitat de pârâta SC SA B și va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul că va admite excepția autorității de lucru judecat față de reclamanții, G, și și va respinge acțiunea formulată de către aceștia ca existând autoritate de lucru judecat, menținând restul dispozițiilor sentinței ca fiind legale și temeinice.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3012 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, toți cu domiciliul ales în P, str.-.-. nr.148,.3 1, parter,.2, județul - la Cabinet de avocatură.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat față de reclamanții, G, și și respinge acțiunea formulată de către aceștia ca existând autoritate de lucru judecat.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier,
Red./.
3 ex./19.06.2009
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
