Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1250
Ședința publică din data de 05 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3020 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C G, -, toți cu domiciliul ales în P, strada G -. nr.148,.4. parter,.2, județul P, la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat din Baroul Prahova, în substituirea domnului avocat, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea reclamanților s-a solicitat, la fond, prin cererea introductivă, judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA depune la dosar, în copii, decizia nr.1303/24.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, sentința civilă nr.1008/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, acțiunea promovată pe rolul Tribunalului Prahova și depune note de ședință prin care invocă excepția autorității lucrului judecat în ceea ce-i privește pe reclamanții, -. Declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că alte cereri nu mai are de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției autorității lucrului judecată față de reclamanții, - și respingerea acțiunii formulată de către aceștia ca existând autoritate de lucru judecat, iar în ceea ce privește acțiunea formulată de ceilalți reclamanți solicită respingerea ca nefondată. Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamanții, C G, -, -, au chemat in judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite și neachitate actualizate în funcție de rata inflației la data scadenței fiecărei sume și la data plătii efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că începând cu anul 2003 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.3020 din 28 noiembrie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții obligând-o pe aceasta să plătească fiecărui reclamant suma brută de 1387 lei, reprezentând prima de C 2007, sume ce urmează a se actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și pana la data plătii efective.
Prin aceeași sentință a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar, reclamanții sunt salariații paratei și în această calitate nu au încasat suplimentările acordate de sărbătorile de Paști și Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așa fiind, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paste și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus in salariul de bază.
Prin urmare, instanța în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul Muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suma bruta de 1387 lei, reprezentând prima C 2007, sume ce urmează a se actualiza cu indicele de inflație de la data scadentei până la data plătii efective.
Totodată, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, conform căruia prezenta acțiune este supusa termenului de 3 ani cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 5-7).
Recurenta a susținut sub un prim aspect că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului la acțiune și să constate că acțiunea reclamanților este prescrisă în condițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii.
Sub un alt aspect, din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003, rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin acțiunea lor.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SC SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a invocat ca ultim motiv de recurs, excepția autorității lucrului judecat, susținând că reclamanții-intimați, și - s-au mai judecat anterior pentru aceleași drepturi care le-au fost acordate de instanța de judecată.
Analizând actele dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Autoritatea de lucru judecat, înțeleasă ca principiu de drept de interes general în virtutea căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție se considera a exprima adevărul, astfel că o nouă judecată nu mai poate avea loc, pune capăt oricărui litigiu în care aceleași părți, în aceeași calitate sau având calități inverse, se adresează din nou instanței cu o acțiune având același obiect și aceeași cauză juridică.
În acești termeni se constată că reclamanții-intimați, și - au obținut, prin hotărâri judecătorești anterior pronunțate și devenite irevocabile, drepturile salariale suplimentare reprezentând prima de C pentru perioada 2005 - 2007, respectiv prin sentința civilă nr.1008/28.03.2008 a Tribunalului Prahova,
Prin urmare, în mod justificat recurenta-pârâtă a opus excepția autorității de lucru judecat, întemeiată pe dispozițiile art.1201 cod civil, ca motiv de recurs.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea reține că, potrivit art.155 din Codul Muncii,salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Prin urmare, Curtea apreciază că dreptul reclamat este un drept salarial din categoria celor prevăzute la art.155 din Codul Muncii. Nu există vreo reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe cale de consecință, acestui drept i se vor aplica dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit căroraCererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, și nu cele ale art.283 al.1 lit.e din același cod.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că, începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime. Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, C G, criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile, or, potrivit adresei de la fila 67 dosar fond, pârâta-recurentă a comunicat instanței cuantumurile acestor salarii pe toată perioada menționată în acțiune, iar calculul a fost făcut de tribunal în temeiul acestei adrese.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de recurenta intimată privind pe reclamanții, și -, și va respinge acțiunea față de aceștia ca fiind autoritate de lucru judecat.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3020 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C G, -, toți cu domiciliul ales în P, str.-.-. nr.148,.3 1, parter,.2, județul - la Cabinet de avocatură.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat invocată de recurenta intimată privind reclamanții, și -.
Respinge acțiunea față de aceștia ca fiind autoritate de lucru judecat.
Menține în rest sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
LC
Tehnored. LC/MD
3 ex/22.06.2009
dosar fiind - al Trib.
R
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
