Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1273/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1273/
Ședința publică din 3 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin M, cu sediul în Tg.M,--3 și Ministerul Educației, Cercetării și T, cu sediul în B,--30 sector 1, împotriva sentinței civile nr.732 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul Ministerului Educației, Cercetării și Taf ost tardiv declarat, ambele recursuri fiind scutite de taxă judiciară de timbru. Se constată, de asemenea, că Municipiul Tg.M a solicitat comunicarea unei copii a recursului.
Instanța respinge cererea formulată de Municipiul Tg.M, acesta neavând calitatea de parte în proces, pârâți în cauză fiind Consiliul Local Tg.M și Primarul mun. Tg.
Instanța invocă excepția tardivității recursului Ministerului Educației, Cercetării și T, acesta nefiind declarat în termenul prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999; văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 732 din 22 aprilie 2008 Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului municipiului Tg-M, Consiliului local al municipiului Tg-.M și a Ministerului Economiei și Finanțelor; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu " " Tg-M, Consiliul local al municipiului Tg-M, Primăria municipiului Tg-M prin primarul municipiului Tg-M, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Educației, Cercetării și T și Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, începând cu data de 29.02.2005 și în continuare, până la încetarea calității de cadru didactic al reclamantei, despăgubiri ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului; a obligat în solidar pârâții la plata îbn favoarea reclamantei a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; respins cererile de chemare în garanție formulate de Municipiului Tg-M, în contradictoriu cu chemații în garanție Ministerul Educației,Cercetării și T și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu referire la excepțiile invocate.
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.142 din Legea nr.84/1995, art.33 alin.7 și art.38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art.2, art.31 alin.2 și art.54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
S-a mai reținut că pârâtul, Consiliul local, are calitate procesual pasivă, conform art.15 alin.1 și art.19 din Legea 273/2006, art.XIII alin.1 din OUG nr.32/2001, art.16 din Normele aprobate prin HG 2192/2004 și art.167 alin.3 din Legea nr.84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Primarul pârât dispune de calitate procesual pasivă, conform art.68 alin.1 lit.c din Legea nr.215/2001 și art.20 alin.1 și alin.4 din Legea nr.500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamantă.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu dispune de calitate procesual pasivă în cauză, conform dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001 și ale HG nr.223/2005.
Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesual pasivă, conform art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din cap.IV al Legii nr.379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este încadrată la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30-35 ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
În primul rând, potrivit art.63 alin.3 din Legea nr.24/2000, în cazul abrogării unor dispoziții legale, acestea trebuie determinate expres, prin menționarea tuturor datelor de identificare ale acestora. Ori, dispozițiile art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea acestor condiții de formă și de fond ale abrogării, astfel încât dispozițiile legale menționate sunt în vigoare.
De asemenea, art.10 din Legea nr.154/1997 nu a abrogat dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
În al doilea rând, pentru perioada în litigiu, prevederile Legii nr.154/1997 nu au nicio relevanță, deoarece prin art.5 și 6 din OUG nr.8/2000, salarizarea personalului didactic s-a stabilit în funcție de anexele introduse în Legea nr.128/1997, iar nu în funcție de prevederile Legii nr.154/1997.
În al treilea rând, este de subliniat faptul că dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial mai precis un adaos salarial (în sensul art.155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din același cod). Acest adaos salarial special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadru didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.
Prin urmare este evident și neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr.2 cap.I lit.A (introdusă prin OUG nr.8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa 2 (introdusă prin OG nr.4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).
Apreciind asupra celor de mai sus instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP M și Ministerul Educației,Cercetării și
Recurentul Ministerul Educației,Cercetării și Tai nvocat în drept, prevederile art.304 ind.1 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că Ministerul Educației,Cercetării și T nu este angajator al cadrelor didactice și nici ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat. Ca atare, excepția lipsei calității procesual pasive a acestui minister a fost greșit respinsă de instanța de fond.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP M, a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor datorită lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată, cu citarea și comunicarea în continuare, a tuturor actelor de procedură față de acest minister, la sediul
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă întrucât între acesta și reclamantă nu există raporturi juridice de muncă. În același context se arată că responsabilitatea finanțării învățământului aparține autorității administrației publice locale MEF neavând nici o astfel de atribuție legală potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995.
Pe fondul cauzei recurenta a arătat că începând cu luna iunie 1998, potrivit disp.art.24 coroborate cu art.23 din Legea nr.154/1998, coeficienții de multiplicare ai personalului didactic au fost reglementați în detaliu fiind prevăzute prin lege grile aferente tranșelor de vechime la care face referire reclamanta.
Se mai arată că textele de lege incidente trebuie interpretate sistematic rezultând astfel că majorarea salarială prev. de art.50 din Legea nr.128/1997 a fost inclusă ulterior în anexele legilor de salarizare, respectiv, în grilele care detaliază modalitatea de salarizare a personalului didactic pe diferite tranșe de vechime.
La termenul de judecată din 3 septembrie 2008, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității recursului declarat de Ministerul Educației, Cercetării și
Excepția este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 62 din dosarul de fond, sentința pronunțată de Tribunalul Mureșa fost comunicată acestui pârât la data de 7 iulie 2008, recursul fiind declarat la data de 23 iulie 2008.
În conformitate cu dispozițiile art.80 din Legea 168/1999, recursul poate fi promovat în termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii astfel că, potrivit înscrisurilor la care s-a făcut referire anterior, calea de atac a fost declarată cu depășirea acestui termen.
Având în vedere cele de mai sus, instanța va admite excepția tardivității recursului declarat de Ministerul educației,Cercetării și T, și pe cale de consecință va respinge ca tardiv acest recurs.
Cu referire la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de recurs reține următoarele:
Instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive în sensul respingerii acesteia arătând că în cauză sunt incidente prevederile art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din Legea nr.379/2005.
Potrivit art.16 din HG nr.2192/2004 "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocateprin bugetele localeale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea,de labugetul de statși din alte surse, potrivit legii".
Potrivit art.13 din Legea 379/2005 Legea de Stat pentru anul 2006 " din taxa pe valoarea adăugată se alocă 9.703,4 milioane lei sume defalcate pentru bugetele locale, din care:. b) 6.101,0 milioane lei . din care 4.880,2 milioane lei pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat ale comunelor, orașelor și municipiilor, potrivit anexei nr. 5;
Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocateprinbugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea,de la bugetul de statși din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asiguraprin bugetelelocale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ,din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli socialeși alte cheltuieli asociate procesului de învățământ.Finanțarea complementarăseasigură din bugetele localeși din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea de bazăcuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de personal;
b) cheltuieli materiale si servicii;"
Din extrasul textului de lege redat anterior rezultă fără dubiu că recurentul se află în eroare în ceea ce privește sursele finanțării de bază astfel, din textul de lege citat rezultă că finanțarea de bază se faceprin bugetele locale de la bugetul de stat sau din alte venituri ale bugetelor locale.
Tot din textul de lege rezultă că finanțarea complementară se asigură exclusiv din bugetele locale însă această finanțare are în vedere cheltuielile de capital, cheltuielile sociale și alte cheltuieli asociate neavând astfel nici o legătură cu cheltuielile de personal ca parte integrantă a finanțării de bază.
Împrejurarea că finanțarea de bază și finanțarea complementară se fac pe bază de contract încheiat între directorul instituției de învățământ și primarul localității și se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli al unității de învățământ potrivit art.167 alin.13 din Legea nr.84/1995 nu este de natură a înlătura reglementarea citată anterior vizând sursa acestor venituri respectiv bugetul de stat prin bugetul local.
Cu referire la criticile formulate pe fondul cauzei de recurentă:
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de " noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Acestor transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului și au în vedere coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. Creșterile salariale față de segmentele de vechime sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a conține, așa cum greșit susține recurenta, majorările aferentetranselor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Având în vedere cele de mai sus instanța va respinge ca nefondat recursul declarat apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică atât sub aspectul modului de rezolvare al excepțiilor cât și pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de Ministerul Educației,Cercetării și T cu sediul în B,--30, sector 1,împotriva sentinței civile nr.732 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Respinge nefondat recursul declarat de M cu sediul în Tg-M str.-.- nr.1-3, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B-, sector 5, împotriva aceleiași sentințe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 3 septembrie 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.12.09.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
