Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1289/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1289/
Ședința publică din 27 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Școala Generală Largă, cu sediul în comuna Largă,-, împotriva sentinței civile nr.137 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar reclamanta intimată a depus concluzii scrise.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor, conform art. 242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 137/9 februarie 2009, Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Școala Generală Largă și, drept consecință, a obligat-o pe aceasta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.127 lei, cu titlu de drepturi salariale nete.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata unității pârâte, în calitate de secretar șef, până la data de 1 septembrie 2007, când s-a pensionat pentru limită de vârstă, iar la data de 31 ianuarie 2008 solicitat acordarea indemnizației reprezentând două salarii de bază avute în luna pensionării, conform prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007 - 2010.
În ședința din 25 februarie 2008, Consiliul de administrație al școlii a hotărât acordarea unei prime echivalente cu un salariu de bază, conform prevederilor art. 37 lit. e) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pentru anii 2007 - 2008.
Raportat la starea de fapt enunțată, prima instanță a constatat că acțiunea reclamantei este justificată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 130/1996, prin contractele colective de muncă nu se pot stabili drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Școala Generală Largă, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul încălcării prevederilor art. 37 lit. e) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ 2007 - 2008, care stabilește acordarea - cu ocazia pensionării - a unei indemnizații de cel puțin un salariu de bază.
S-a mai invocat faptul că reclamanta nu a atacat hotărârea consiliului de administrație al școlii, prin care i-a fost stabilită indemnizația de pensionare la nivelul unui salariu de bază, precum și faptul că responsabilitatea stabilirii unor drepturi de nivel inferior celor prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel național aparține părților semnatare ale contractului colectiv la nivel de ramură învățământ, iar nu unității școlare pârâte, care s-a conformat dispozițiilor legale specifice.
Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea soluției atacate.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.1 lit. d) din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, astfel că în cazul reclamantei sunt pe deplin incidente prevederile art. 50 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, conform cărora salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Susținerile recurentei, în sensul inaplicabilității dispozițiilor legale enunțate - pe considerentul incidenței la cazul din speță a prevederilor art. 37 lit. e) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2007 - 2008, conform cărora "salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație de cel puțin un salariu de bază" - sunt nefondate, întrucât prin dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 este interzisă prevederea în contractele colective de muncă a unor clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 6 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe anii 2007 - 2008, drepturile prevăzute de acesta în favoarea salariaților nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care sunt recunoscute de legislație și Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, iar în situațiile în care intervin reglementări legale mai favorabile salariaților, acestea vor face parte, de drept, din contract.
Prin urmare, criticile recurentei se constată a fi nefondate, fiind lipsită de relevanță invocarea neatacării de către reclamantă a hotărârii prin care Consiliul de administrație al școlii i-a stabilit valoarea indemnizației acordate cu ocazia pensionării la nivelul unui singur salariu de bază, în contextul în care dreptul la cel puțin două salarii de bază din luna pensionării derivă dintr-o prevedere legală la nivel superior celei invocate de pârâta - recurentă.
Pentru aceleași considerente, Curtea nu împărtășește nici opinia conform căreia responsabilitatea în cauză ar trebui să revină semnatarilor Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, sub acest aspect trebuind a fi avută în vedere și calitatea de angajator a unității școlare recurente, în virtutea căreia are obligația respectării legislației în domeniul salarizării propriilor angajați, inclusiv aceea a acordării tuturor drepturilor bănești recunoscute în favoarea acestora prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Față de cele anterior relevate, urmează ca recursul pârâtei să fie respins ca nefondat, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Școala Generală Largă, cu sediul în comuna Largă,-, împotriva sentinței civile nr.137 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, Pt. fiind în concediu de odihnă, semnează Președintele instanței |
Grefier, Pt. fiind în concediu de odihnă, semnează Prim-grefier |
Red.
Tehnored.
2 exp./21.07.2009
Jud.fond.;
Asist. jud. -;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
