Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1347/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1347/
Ședința publică din 11 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg. M, str. -. -, nr. 1-3, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.459 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termen, fiind scutite de taxă judiciară de timbru.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 30 ianuarie 2008 la Tribunalul Mureș, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâții, Tribunalul Mureș, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea în solidar a pârâților la plata unei despăgubiri echivalente cu sporul de permanență de 25% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.01.2005-31.01.2006, respectiv 01.01.2005-01,02,2005 și în continuare până la încetarea stării de discriminare. S-a mai solicitat actualizarea sumelor solicitate în funcție de rata inflației, începând cu data scadenței lunare a fiecărei sume și până la plata efectivă, cu înscrierea sporului de 25%, în carnetele de muncă ale reclamanților. În fine, s-a cerut obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate de către reclamanți, în contul Ministerului Justiției (ordonator principal de credite).
În susținerea acțiunii, reclamanții au relevat că fac parte din personalul din sistemul de justiție, fiind judecători la Tribunalul Mureș și sunt discriminați, contrar prevederilor art.1-6 din nr.OG 137/2000 și art.154 din Codul muncii față de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea sporului de permanență. S-a mai invocat faptul că reclamanții asigură serviciul de permanență a instanței în materie penală, (arestări preventive, percheziții), fiind la dispoziția unității în mod permanent, ceea ce are ca efect restrângerea dreptului lor constituțional la libera circulație.
Prin sentința civilă nr.459 din 25 martie 2008 Tribunalului Mureș, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, și s-a admis în parte acțiunea civilă introductivă de instanță, formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat în solidar pârâții la calcularea și plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de 25% din indemnizația de încadrare brută lunară, calculat pentru fiecare zi în care reclamanții au fost programați în serviciul de permanență pe instanță (conform tabelelor depuse la dosarul cauzei la fila 42) pentru perioada 01.01.2005-31.01.2006 aferent reclamantului, respectiv pentru perioada 01.01.2005-01.02.2005 aferent reclamantei, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale mai sus menționate și până la data executării hotărârii; a obligat pârâtul Tribunalul Mureș să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor bănești mai sus menționate; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a despăgubirilor mai sus menționate; a respins restul pretențiilor reclamanților.
Împotriva sentinței civile menționate, pârâții Ministerul Justiției și DGFP M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor. au înaintat în termen legal recurs.
Recurenta DGFP Mas olicitat modificarea în tot a hotărârii, iar în urma rejudecării pricinii să se respingă acțiunea, conform solicitării, cu invocarea motivului prev. de art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041pr.civ.
În cuprinsul memoriului de recurs s-a arătat că referitor la calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor în mod nefondat s-a reținut că recurenta ar avea calitatea procesuală pasivă întrucât nu există identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic acțiunea îndreptată împotriva MEF fiind lipsită de fundament legal întrucât această instituție este terț față de raporturile juridice existente între reclamanți și pârâtă.
Se arată că chiar dacă MEF răspunde pentru elaborarea bugetului de stat aceasta nu este un temei în vederea obligării în solidar la plata drepturilor de natură salarială pretinse de reclamanți întrucât MEF nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești, această atribuție revenind Ministerului Justiției în subordinea căruia se află angajatorul.
Referitor la fondul cauzei se arată că în speța dedusă judecății nu există nicio situație de discriminare pentru că reclamanții nu se află într-o situație comparabilă cu personalul militarizat sau echivalent și nu exercită o misiune permanentă.
Se arată că reclamanții nu sunt încadrați prin natura și caracterele juridice ale funcției lor într-un sistem militarizat sau echivalent și nu exercită în opinia recurentei o misiune permanentă, precizându-se că efectuare unor ore suplimentare de către reclamanți în mod excepțional și secvențial nu justifică acordarea unui spor de permanență.
Se invocă prevederile Deciziei 818/2008 publicată în MO 537/16.07.2008 a Curții Constituționale și se solicită admiterea recursului declarat și respingerea acțiunii formulate.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și Ministerul Justiției invocându-se prev.art.304 pct.4 pr.civ. arătându-se că Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii definitive și general obligatorii asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din OG 137/2000.
Se invocă decizia 819/03.07.2008 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art.1,2,3 și 6 și art.27 alin.1 din ordonanța menționată sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Un al doilea motiv de recurs este excepția prescripției extinctive pentru perioada 01.01.2005 - 30.01.2005 în sensul că s-a depășit termenul de 3 ani prev. de Decretul,167/1958.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului declarat și respingerea acțiunii formulate invocându-se prev.art.304 pct.9 pr.civ.
După înregistrarea recursului de față, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în condițiile art. I și II din nr.OUG 75/2008, iar ulterior instanța supremă și-a declinat competența de soluționare în favoarea acestei instanțe, întrucât dispozițiile sus indicate au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 104/20 ianuarie 2009 Curții Constituționale.
Recursurile deduse judecății sunt fondate, pentru considerentele ce succed:
Este întemeiată excepția prescripției extinctive invocată de recurentul Ministerul Justiției pentru perioada 01.01.2005 - 30.01.2005 întrucât, conform art.3 din decretul 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani iar în speța dedusă judecății acțiunea a fost înregistrată la 30 ianuarie 2008.
Ca temei de drept, reclamanții au invocat prevederile dispozițiilor art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000. Așa cum corect au subliniat pârâții, aceste dispoziții legale cuprinse în art. 27 alin.1 dar și prevederile art. 1 și 2 din aceeași ordonanță, au fost declarate neconstituționale, prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008, dar și prin decizia nr. 818/2008 ale Curții Constituționale, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile date în verificarea constituționalității actelor normative sunt general obligatorii. Acesta înseamnă că de la data admiterii excepției de neconstituționalitate prevederile menționate din nr.OG 137/2000, nu mai pot fi aplicabile.
Față de caracterul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale se face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal.
Este adevărat că la data pronunțării hotărârii recurate, deciziile curții constituționale nu erau publicate în Monitorul Oficial, însă potrivit Legii nr. 47/1992 de la data publicării deciziile sunt general obligatorii și au efect pe viitor, în orice fază a procesului civil.
Prima instanță a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului judecătoresc, raporturile de muncă ale acestora fiind guvernate de dispozițiile Codului muncii (art. 1, art. 295 alin.2 din acest cod).
Reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de permanență, în conformitate cu necesitatea punerii în practică a normelor procedurii penale care reglementează materia arestării preventive și efectuarea perchezițiilor.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică o activitate de permanență în materie penală. Însă, în cauza dedusă judecății nu există nici o situație de discriminare, deoarece reclamanții nu se află într-o situație comparabilă cu personalul militarizat, care se află în tot timpul încadrării într-o misiune permanentă conform art.11 din nr.OG38/2003. Dimpotrivă, efectuarea unor ore suplimentare de către reclamanți, în mod excepțional, nu justifică acordarea unui spor cu caracter permanent intitulat spor de permanență. În aceste condiții Curtea apreciază că reclamanții nu sunt discriminați în sensul art. 2 alin.1 - 3, art. 6 și art. 27 din nr.OG 137/2000.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate privitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, aspect analizat detaliat prin hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții Ministerul Justiției cu sediul în B-, sector 5, și M cu sediul în Tg-M str.-.- nr.1-3, județul M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.459 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanții și.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
07.09.2009
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
