Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1383/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1383
Ședința publică din data de 11 iulie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA - Membru Grup cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1 și domiciliul procesual ales în B, dul - -, nr.4- 8, sector 1 la Societatea Civilă de Avocați și asociații, împotriva sentinței civile nr.710 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în M, str.tin, nr.12, -.1,.A,.6, județul D, ambii cu domiciliul ales în M, str.tin, nr.7, -.1,.10, județul D - la Cabinet de Avocatură, domiciliată în M,-, -.12, județul D, domiciliat în M, str.-, nr.32, -.B,.92, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat lui, nr.256, județul D, G, domiciliat în M,-,.20,.31, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat, nr.96, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații-reclamanți, G, avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit contractului de asistență juridică nr.236/2008, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea recurentei-pârâte s-a depus la dosar o cerere de judecarea cauzei în lipsă și un înscris în copie, respectiv dovada de înaintare a recursului și confirmarea de primire, precum și împuternicirea avocațială nr.-/2008 a Societății civile de avocați, și Asociații.
Avocat pentru intimații-reclamanți declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația apărătorului intimaților-reclamanți că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimații-reclamanți avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond, arătând că așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză reclamanții sunt îndreptățiți să primească suplimentările salariale, sumele fiind conforme cu adresa nr.380/05.02.2008 emisă de pârâtă. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.7640/120/21.12.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 5424,44 lei ce reprezintă drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate de pârâtă pe perioada 2004-2005 și reactualizate la data plății efective.
La dosar au fost conexate dosarele nr-, privind pe reclamantul -, nr- privind pe reclamantul, nr- privind pe reclamantul, nr - privind pe reclamantul, nr- privind pe reclamantul, nr- privind pe reclamantul G, nr- privind pe reclamantul, nr- privind pe reclamantul, nr- privind pe reclamantul,
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost salariații societății pârâte. Pentru munca prestată au primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă și pe lângă acest salariu trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, nu au beneficiat de acele suplimentări salariale pentru perioada 2004-2007, iar faptul că în art.168 alin.2 se precizează că în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost plătite eșalonat în 12 rate lunare nu are relevanță, câtă vreme în contractele colective de muncă pe anii următori se face precizarea referitoare la anul 2003 și la aceste suplimentări salariale.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat(art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și inserat și art.168 alin.2, această precizare referindu-se la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor CCM de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
Art.9 al CCM prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului.
S-a mai arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni.
La termenul de judecată din 9.04.2008 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar lit. e), a aceluiași text de lege prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 168 din pe care și-a întemeiat reclamantul cererea, drepturile solicitate în prezenta cauză au un caracter de drepturi salariale suplimentare, fiind aplicabile, așadar dispozițiile art. 283 alin. 1, lit. c) Codul muncii, în privința termenului de prescripție.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată și nu a solicitat proba cu expertiză contabilă.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 710 din 23 aprilie 2008 respins excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâta SC SA. admis cererile conexate formulate de reclamanți obligând pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești ce reprezintă prime de Paște și C pentru perioada 2004-2007 conform art. 168 (2) CCM al fiecărui an, ținându-se cont de perioada lucrată la pârâtă de fiecare reclamant.
Prin aceeași sentință instanța de fond a obligat pârâta la câte 100 lei cheltuieli de judecată către reclamanții și.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Cât privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, aceasta fost respinsă întrucât chiar pârâta în întâmpinare susținut că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți au fost achitate acestora, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație.
Pe de altă parte, câtă vreme pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în mod evident aceasta nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, conform art.168 alin.1 teza II din Contractul colectiv de muncă, neputându-și invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol din Contractul colectiv de muncă în lipsa existenței unor negocieri cu.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au fost salariații societății pârâte pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată până când a încetat contractul individual de muncă al acestuia conform art.65 și 66 din Codul muncii.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În CCM 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanții sunt îndrepățiți să primească suplimentările salariale ce reprezintă prime de C și Paști pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată.
Aceeași concluzie reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2006, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004- 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2007.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, aceasta nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Referitor la punctul de vedere întocmit prin expertiza extrajudiciară SRL tribunalul a apreciat că acesta nu are relevanță în cauză întrucât pornește de la premiza că primele au fost incluse în salariul de bază lunar, ipoteză infirmată prin probele administrate în cauză, pe lângă faptul că este vorba de o expertiză extrajudiciară, în cadrul căreia nu au avut posibilitatea ambele părți să-și exprime poziția.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA, solicitând admiterea căii de atac și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
A susținut recurenta-pârâtă că drepturile salariale de C și de Paște au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003, în acest sens fiind redactat și alin.2 al art.168 din CCM pe anul 2003, această prevedere fiind reiterată și în CCM pe anii 2004 și confirmată prin versiunea din 2005 alin. 2 art.168.
De asemenea, aceeași interpretare a oferit-o și Comisia Paritară, înființată în scopul clarificării intenției reale a părților la momentul negocierii clauzelor CCM,comisie formată din reprezentanții părților semnatare, interpretare ce a fost cuprinsă în decizia nr.5140/2007 din 31.08.2007 intitulatănotă asupra precizării primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din CCM al SA,aceasta având caracter obligatoriu conform prevederilor Anexei 2 la CCM.
A învederat că atât prevederile CCM cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară sunt opozabile salariaților conform art.9, 14 și 30 din Legea nr.130/1996, această interpretare fiind reținută și de alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.
Astfel, prima instanță a apreciat în mod greșit că se impune respingerea excepției prematurității întrucât nu există nici o reglementare care să stabilească în sarcina reclamantei obligația declanșării unei asemenea proceduri, a excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât sumele solicitate sunt drepturi salariale care se prescriu în termen de 3 ani, precum și admiterea acțiunii deoarece pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele în discuție nu au fost incluse în salariile angajaților.
În susținerea caracterului prematur al acțiunii formulate, recurenta-pârâtă a învederat că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora ar fi trebuit stabilit cuantumul exact al sumelor, condiție ce reiese din redactarea alin.1 al art.168 din CCM 2003-2007 și care trebuie să se concretizeze într-o decizie.
Totodată, caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului la acțiune reiese din faptul că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea acțiunii nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestație a activității desfășurate ci drepturi acordate salariaților prin CCM în scopul de a le oferi protecție socială, fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii ce reglementează un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiunile rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM.
În subsidiar, a susținut că modalitatea de calcul a sumelor pretinse e greșită, câtă vreme se raportează la salariul mediu brut la nivel de societate, deși art.168 alin.1 din CCM stipulează că baza de calcul e salariul de bază mediu la nivel de, nivelul acestuia reieșind din adresa nr. 2022/04.09.2007.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc. civ. constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanții au fost salariații la "" SA și potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimații-reclamanți nu au primit sumele solicitate.
Și în ceea ce privește cuantumul acestora instanța a făcut o corectă apreciere a înscrisurilor depuse la dosar și a raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, acordând sume în cuantum corespunzător criteriului rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2007 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimaților-reclamanți cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2007, sume actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al autorului reclamanților, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor.
În anii 2004-2005pe lângă salariilecuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2007 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
Rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunilor.
Din considerentele expuse, constatând că în fața instanței de fond pârâta nu a invocat excepția prematurității acțiunii dar că o asemenea excepție apare ca neîntemeiată în condițiile în care nu se poate reține o culpă a salariaților pentru lipsa negocierilor în vederea determinării cuantumului și modalităților de plată a primelor, prime a căror sumă poate fi stabilită cu ajutorul criteriului reglementat de CCM(salariul de bază mediu pe ) în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul declarat de pârâta "" SA împotriva sentinței civile nr. 710/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC SA - Membru Grup, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,- - 8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr. nr.710 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în M, str.tin, nr.12, -.1,.A,.6, județul D, ambii cu domiciliul ales în M, str.tin, nr.7, -.1,.10, județul D - la Cabinet de Avocatură, domiciliată în M,-, -.12, județul D, domiciliat în M, str.-, nr.32, -.B,.92, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat lui, nr.256, județul D, G, domiciliat în M,-,.20,.31, județul D, domiciliat în comuna Lungă, sat, nr.96, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iulie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. MP/MD
3ex/15.07.2008
Dosar fond - al Trib.
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
