Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1445/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1445/R-CM
Ședința publică din 20 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul ORASUL PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr.160/CM din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns prof. pentru intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele membrului de sindicat - -, lipsind recurentul-pârât, intimații-pârâți și intimații-chemați în garanție.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului-reclamant arată că nu mai are cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul intimatului-reclamant având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș ca legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, Sindicatul Învățământul Preuniversitar "Muntenia", în numele și pentru reclamanta membră de sindicat -, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar al Județului A, Orașul, Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași și Școala, în calitate de ordonatori de credite, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligați pârâții să respecte prevederile art.45 din Legea nr.128/1997, în sensul stabilirii normei didactice diminuate cu două ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I, fără diminuarea salariului și includerea orelor ce depășesc norma didactică astfel determinată în forma de retribuire plata cu ora.
S-a mai solicitat obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale actualizate în raport cu rata inflației pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii până la pronunțarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art.45 din Legea nr.128/1997 pentru diminuarea normei didactice și retribuirea în regim de plată cu ora a orelor ce depășesc norma de bază, însă pârâții refuză de mai mulți ani să facă aplicarea acestui text de lege, încălcând drepturile angajatului membru de sindicat.
Pârâtul Ministerul Educației și Cercetării a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Orașul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.469/CM/4.09.2007 au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Educației și Cercetării, Orașul și Ministerul Economiei și Finanțelor. A fost admisă în parte acțiunea și s-a constatat că reclamanta are dreptul la reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului. Au fost obligați pârâții Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași și Școala să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal, drepturi aferente perioadei 26.01.2004 - 26.01.2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data pronunțării hotărârii. A fost obligat pârâtul Orașul să vireze celorlalți doi pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a județului Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei 103,47 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că, întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz, sunt ordonatori secundari de credite, urmează ca hotărârea să fie opozabilă și acestor persoane, astfel că pârâții în cauză au calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de personal didactic, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate, iar nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice, se referă și la învățământul preșcolar și școlar, sens în care trebuie avute în vedere și dispozițiile art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege, prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, faptul că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic, rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantei, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării și a admis în parte acțiunea, conform celor arătate mai sus.
În termen legal sentința a fost recurată de pârâtul Orașul și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Orașul a criticat sentința pentru netemeinicie, arătând că, nefiind angajatorul reclamantei, nu are obligația de a stabili norma didactică a acesteia și nici de a-i plăti drepturile salariale solicitate în acțiune.
A mai arătat recurenta că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Județului A, cu toate că, potrivit Legii nr.511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, sumele destinate finanțării cheltuielilor de învățământ preuniversitar îi sunt repartizate recurentului din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată de către Consiliul județean.
În fine, recurentul a susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe pe cererea de chemare în garanție formulată de recurent împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința pentru netemeinicie, arătând că în mod eronat a fost respinsă de către prima instanță excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea recursului se arată că între recurent și Ministerul Educației, Cercetării și T nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al reclamantei nu a acordat în mod corect drepturile bănești, nu-i conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor. Acesta este ordonator principal de credite, iar creditele bugetare anuale aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
A mai arătat recurentul că atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei are Ministerul Educației și Cercetării, raporturile de muncă existând între acesta și reclamantă, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Prin decizia nr.564/R-CM /2007, Curtea de APEL PITEȘTI a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, considerând că această nepronunțare echivalează cu o necercetare a fondului acestei cereri, aspect ce atrage casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță. S-a dispus ca în rejudecare, instanța de fond să aibă în vedere și celelalte motive de recurs formulate de Orașul, precum și motivul de recurs al Ministerul Economiei și Finanțelor referitor la calitatea sa procesuală.
În rejudecare, instanța de fond a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și cererea de chemare în garanție a acestui pârât instanța, apreciind că excepția este întemeiată. Astfel, Ministerul Finanțelor Publice nu are rol de angajator al reclamanților, ci are doar rol în elaborarea proiectelor de buget, însă numai la solicitarea ordonatorilor de credite, așa cum stipulează, de altfel, dispozițiile imperative ale Legii finanțelor publice nr.500/2002. Constatând că între acest minister și reclamanți nu există raporturi de muncă, tribunalul, în rejudecare, a admis excepția și a respins, pe cale de consecință, cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și art.284 Codul muncii,instanța, prin sentința civilă nr.160/CM/30.01.2009, a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâții Centrul Bugetar - Grupul Școlar Colibași și Școala să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal, drepturi aferente perioadei 26.01.2004-30.01.2009, în raport cu perioada efectiv lucrată în unitatea școlară pârâtă, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data pronunțării prezentei hotărâri, potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii. A fost obligat pârâtul Orașul să vireze pârâților Centrul Bugetar - Grupul Școlar Colibași și Școala fondurile necesare achitării drepturilor bănești de mai sus.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a Județului
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 103,47 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și și de către Orașul.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
În termen legal pârâtul Orașul a declarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, fără să aibă în vedere că acesta nu are nici raporturi de serviciu cu reclamanta și nici nu este ordonator principal de credite pentru aceasta.
2. Conform art.119 din Codul muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite, efectuate în următoarele 30 de zile după prestarea acesteia, iar dacă nu este posibilă compensarea, în același termen de 30 de zile, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu.
Dreptul la acțiune s-a născut după trecerea celor 30 de zile de la prestarea orelor suplimentare și s-a prescris la împlinirea celor trei ani prevăzuți de art.3 din Decretul nr.167/1958.
3. În mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată de recurent.
4. În mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice, cu toate că între acesta și recurent există raporturi obligaționale.
Aceste raporturi sunt reglementate prin legea bugetului de stat pe anul 2008, art.4 lit.a, precum și prin art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, curtea reține următoarele:
Al doilea motiv de recurs este nefondat.
Obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă plata unor drepturi salariale cuvenite pentru norma didactică de predare-învățare pentru cele două ore săptămânale care depășesc norma didactică redusă la care reclamanta are dreptul.
Potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Curtea constată că tribunalul a pronunțat sentința cu respectarea prescripției extinctive, acordând drepturile salariale solicitate numai începând cu perioada de trei ani anterioară datei formulării acțiunii.
Motivele unu, trei și patru de recurs referitoare la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Orașul și a chemaților în garanție, sunt nefondate.
Prin cererea formulată la data de 26.03.2007 (33 din primul dosar de fond), pârâtul Orașul a chemat în garanție pe Județul A și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Finanțelor Publice A, solicitând instanței ca, în cazul în care ar cădea în pretenții, să fie obligați chemații în garanție să vireze către Orașul fondurile necesare achitării drepturilor salariale neacordate.
Dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - plata drepturilor salariale solicitate de cadrele didactice din învățământul preuniversitar de stat - examinarea pretențiilor se poate realiza în contradictoriu cu acele instituții cărora legea le stabilește atribuții în salarizarea acestei categorii de personal.
Din anul 2001, în baza art.XIII alin.1 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu modificările ulterioare, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
excepție de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit.a)-f) de la acest alineat, nu însă și cheltuielile de personal.
Finanțarea de la bugetele locale a cheltuielilor de personal rezultă și din prevederile art.167 alin.3 din Legea învățământului nr.84/1995, dispoziții potrivit cărora.
În altă ordine de idei, conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art.167 alin.13, finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Potrivit art.19 și următoarele din nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, autoritatea administrației publice locale, consiliul local, examinează propunerile de cheltuieli ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și va cuprinde cu prioritate în bugetul local fondurile necesare pentru finanțarea acestora.
Atribuții strict legate de execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat au însă ordonatorul principal de credite al bugetului local - primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale despre al cărui buget este vorba - instituția de învățământ la care sunt arondate alte unități de învățământ și, în fine, instituția de învățământ cu personalitate juridică.
Ceea ce se suportă de la bugetul de stat pentru finanțarea de bază din învățământul preuniversitar de stat nu privește categoria cheltuielilor de personal.
Finanțarea de bază nu cuprinde numai cheltuielile de personal, ci și cheltuielile materiale și servicii, cheltuielile cu perfecționarea profesională, cheltuielile pentru transportul elevilor, etc. așa cum rezultă din prevederile art. 167 alin. (5) din Legea învățământului nr. 84/1995.
Dispozițiile art. 167 alin. (3), teza a doua din Legea învățământului nr. 84/1995 modificată, potrivit cărora finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 2 din nr.HG 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, cu modificările ulterioare care precizează expres tipurile de cheltuieli aparținând finanțării de bază care se suportă de la bugetul de stat.
Cum printre aceste cheltuieli nu se află și cheltuielile de personal, rezultă că plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice se finanțează, așa cum se prevede în teza întâi a art. 1 din Norme, de la bugetul local al unității administrativ-teritoriale.
Prin urmare, nu au incidență în speță dispozițiile legii bugetului de stat privitoare la procedura de repartizare de la bugetul de stat a sumelor defalcate din pe unități administrativ-teritoriale, astfel că s-a reținut corect de tribunal lipsa calității procesuale a chemaților în garanție.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul ORAȘUL - prin primar, cu sediul în, b-dul. - nr.1, județul A, împotriva sentinței civile nr.160/CM din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR "MUNTENIA", cu sediul în Pitești--6, județul A, pârâții CENTRUL BUGETAR - GRUPUL ȘCOLAR COLIBAȘI, cu sediul în Colibași, str. -, județul A, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, cu sediul în Pitești,--6, județul A, MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, ȘCOALA " ", cu sediul în,-, județul A și chemații în garanție JUDEȚUL A, cu sediul în Pitești, nr.1, județul A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești, b-dul. - nr.118, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
11 ex./21.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
