Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1474/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1474
Ședința publică din data de 6 august 2008
PREȘEDINTE: Logojan Traian
JUDECĂTORI: Logojan Traian, Cristina Pigui Vera Andrea
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 849 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliată în P, - -, nr.11, -C SUD,.C, etaj 1,.42, județul P, domiciliat în P,-, -C SUD,.C, etaj 1,.42, județul P, -, domiciliată în P,-,.15,.B,.3,.54, județul P și, domiciliată în P, B-dul B, nr.2D,.2..30, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la data de 16.06. 2008, intimații reclamanți reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, în baza împuternicirii avocațiale nr. 402/21.07.2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea intimaților-reclamanți.
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă, în copie, adresa nr.831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008 și adresa 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat, motiv pentru care solicită cuvântul asupra recursului.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți arată că nu mai are cereri de formulat motiv pentru care solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimații și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Or, dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat așa cum rezultă din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004.
Într-un al doilea subsidiar, se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr.831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
Avocat având cuvântul pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții -, - și au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei de câte 11012,77 lei pentru fiecare reclamant, din care: 10200 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare aferente sărbătorilor de Paște și C în perioada 2005-2007 și 812,77 lei reprezentând actualizarea sumei datorate potrivit ratei inflației până la data de 31.12.2007, cerându-se și actualizarea sumei totale de 11012,77 lei în funcție de rata inflației la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, iar potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pe perioada indicată de aceștia, pârâta avea obligația să plătească fiecărui salariat, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
În drept, au fost invocate disp.art.166, art.269 Codul muncii și art.168 (1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății negociat și reeditat în anii 2005, 2006, 2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare, aceștia nu mai pot solicita un drept salarial care le-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalului Prahova, prin sentința civilă nr.849 din 14 martie 2008 respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale corespunzătoare sărbătorii de Paște și C pe anii 2005, 2006 și 2007, în sumă brută de 10200 lei, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă a acestora.
De asemenea, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată către fiecare reclamant, în cuantum de câte 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei, iar potrivit art.168 din, reclamanții, pe perioada indicată, aveau dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani, acesta începând să curgă de la data scadenței sumelor și nu cele ale art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii invocate de pârâtă în apărare.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din recurs, depunând la dosarul cauzei și concluzii scrise în acest sens.
În recurs au fost depuse la dosar, din partea recurentei, în copie, adresele acesteia nr.830/5.02.2008 și nr.831/5.02.2008, înregistrate sub nr.47/5.02.2008 și 48/5.02.2008 la Direcția Corporative - Juridic din cadrul recurentei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamanților, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamanților la câte 6631 lei brut reprezentând prime Paște 2005, 2006, 2007 și C 2005, 2006 și 2007, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Cuantumul acestor prime rezultă din conținutul adresei nr.830/5.02.2008 depusă în copie la dosar în recurs de către recurentă, cuprinzând salariile de bază medii brute în luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2003-2007, corespunzând pentru Paște 2005 - 850 lei, C 2005 - 927 lei, Paște 2006 - 1047 lei, C 2006 - 1160 lei, Paște 2007 - 1260 lei, C 2007 - 1387 lei.
Faptul că adresa sus-menționată nu este semnată și de reprezentantul legal al sindicatului, nu poate constitui un argument suficient pentru acordarea către reclamanți a unor sume de bani mai mari pe perioada în discuție în cauză, echivalente salariul mediu brut pe societate, după cum solicită practic aceștia, câtă vreme dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, 2007 fac în mod clar trimitere la salariul de bază mediu pe societate, care, în mod evident, nu poate fi același cu salariul mediu brut pe societate, cele două noțiuni fiind distincte.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 849 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliată în P, - -, nr.11, -C SUD,.C, etaj 1,.42, județul P, domiciliat în P,-, -C SUD,.C, etaj 1,.42, județul P, -, domiciliată în P,-,.15,.B,.3,.54, județul P și, domiciliată în P, B-dul B, nr.2D,.2..30, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamanților la câte 6631 lei brut reprezentând prime Paște 2005, 2006, 2007 și C 2005, 2006, 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 august 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Logojan Traian, Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - ---
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
2008-08-12
/FA
Trib. P nr-
R -
Președinte:Logojan TraianJudecători:Logojan Traian, Cristina Pigui Vera Andrea
