Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1475/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1475
Ședința publică din data de 6 august 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Vera Andrea
: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta SC SA Membru Grup, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1 și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la și Asociații din B,--8, House,sector 1, împotriva sentinței civile nr. 776 din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, sat de, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care;
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus notă de ședință din partea recurentei pârâte prin care se indică sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură și totodată solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asipra recursului civil de față, constată.
Reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA - Membru Grup B pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale reprezentând prime de Paște și C neacordate pentru perioada 2004-2006.
În motivarea acțiunii s-a susținut că i se cuvin pentru perioada -arătată în baza art. 168 din Contracul Colectiv de Muncă pe societate, drepturi care însă nu i-au fost acordate.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr. 776 din 7 mai 2008 admis acțiunea și a obligat unitatea pârâtă să plătească reclamantului drepturi salariale conform art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă reprezentând primele de C și Paște pentru anii 2004 și 2005, iar pentru anul 2006 prima de Paște.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că reclamantul a fost salariatul societății pârâte, astfel că în conformitate cu disp.art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul sociietății pârâte era îndreptăîțit la plata unor drepturi salariale suplimentare în perioada în litigiu reprezentând prime de Paște și C care însă nu i-au fost plătite în mod nejustificat.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Criticând sentința, recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi acordate.
De asemenea, arată recurenta că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii, motiv pentru care în baza art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, solicită admiterea excepției prescripției dreptului de a cere obligarea la plată.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în CCM cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situații modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului să inițieze aceste negocieri.
În oricare din situații inexistența acestor negocieri nu determină și inexistența dreptului al cărui cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu brut pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile reclamanților în raport cu salariu de bază mediu pe unitate.
Așa fiind Curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA Membru Grup, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1 și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la și Asociații din B,--8, House,sector 1, împotriva sentinței civile nr. 776 din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, sat de, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
2 ex./3.09.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Vera Andrea
