Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1481/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8159/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1481/
Ședința publică de la10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr. 764/LM/19.09.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G afiliat la Federația Educației Naționale, intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL MICI și intimata-pârâtă ȘCOALA MICI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant prin consilier juridic care depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică nr.22/09.03.2009, lipsă fiind recurentul-pârât și intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că recurentul-pârât a formulat concluzii scrise, înregistrate la dosar la data de 09.08.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat. Depune la dosar concluzii scrise.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 10.07.2008 pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr-, reclamantul Sindicatul Învățământului G afiliat la Federația Educației Naționale a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Județean G, Consiliul Local Vânătorii Mici și Școala Vânătorii Mici, solicitând obligarea acestora în temeiul OUG nr. 146/2007, la plata primelor de vacanță restante pe perioada 2001-2008, actualizate cu indicele de inflație.
Prin sentința civilă nr.764/LM din data de 19.09.2008, Tribunalul Giurgiua admis excepția prescripției dreptului la acțiune și, în consecință, a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada 2001- 2004; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului G afiliat la Federația Educației Naționale împotriva pârâților Consiliul Județean G, Consiliul Local Vânătorii Mici și Școala Vânătorii Mici, a obligat pârâta Școala Vânătorii Mici să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant - personal din învățământ - drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anii 2005-2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective, a obligat pârâții Consiliul Județean G și Consiliul Local Vânătorii Mici să vireze pârâtei Școala Vânătorii Mici fondurile necesare plății drepturilor bănești către membrii sindicatului reclamant; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004, invocată din oficiu, excepție pe care a găsit-o întemeiată în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Acțiunea reclamantului are natura juridică a unei acțiuni în pretenții prin care se solicită obligarea unității școlare la plata drepturilor bănești, reprezentând prime de concediu pe perioada 2001-2007, drepturi prescriptibile potrivit legii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit tabelului nominal depus de reclamant, membrii de sindicat ai acestuia sunt încadrați în Școala Vânătorii Mici în funcțiile de personal didactic, personal didactic auxiliar și personal nedidactic.
Drepturile salariale de care beneficiază aceste categorii de personal sunt reglementate, în principal, de prevederile art.48-50 din Legea nr.128/1997 care prevede că salariul se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, precum și din o parte variabilă constând în sporuri, adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare.
S-au avut în vedere prevederile art.50 alin.12 din Legea nr. 128/1997 care arată că: "Personalul didactic beneficiază de prime și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
Ori, în aplicarea acestui text de lege, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004, încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și T și federațiile sindicale reprezentative din învățământ s-a prevăzut prin art.37 alin.1 lit.g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, prima urmând să se acorde odată cu indemnizația de concediu.
Astfel, prin Contractul Colectiv de muncă unic la nivelul județului G învățământ înregistrat sub nr.10374/03.09.2004 la G, încheiat între Inspectoratul Școlar Județean G și sindicatele reprezentative din județul G, dispozițiile din contractul menționat anterior au fost reluate (art.36 lit.g), în sensul plății unei prime de vacanță.
Așadar, exigența prevăzută în art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 este satisfăcută, în sensul prevederii dreptului salarial suplimentar constând în primă de vacanță în contractele colective de muncă încheiate între părțile semnatare, contractele colective încheiate reprezentând legea părților (art.969 alin.1 Cod civil) și, deci, obligatorii între ele, reprezentând rodul acordului lor de voință.
A apreciat tribunalul că, deși aceste drepturi aveau o consacrare legislativă, cât și contractuală, membrilor sindicatului reclamant, personal din învățământ, nu li s-au plătit primele de vacanță datorate de către angajator, astfel încât acțiunea acestora a fost apreciată întemeiată și admisă, drepturile fiind actualizate cu indicele de inflație, pentru considerentul devalorizării monedei naționale de la momentul când drepturile erau datorate și până la data plății lor efective, cât și pentru motivul asigurării unei reparații integrale a prejudiciului suferit de membrii sindicatului reclamant prin neplata drepturilor la timpul cuvenit.
În ceea ce privește aspectul cuantificării dreptului la prima de vacanță la care sunt îndreptățiți membrii sindicatului reclamant, tribunalul a observat că atât legea, cât și contractele colective de muncă amintite, sunt lacunare, reglementând doar dreptul ca atare și acordarea lui odată cu indemnizația de concediu.
Reținând însă dispozițiile art.3 din Codul civil și raportând normele indicate care prevăd plata sumelor pretinse la dispozițiile generale în materia plății primelor de vacanță pentru salariații care își desfășoară activitatea pe teritoriul național, s-a observat că regula este a cuantificării dreptului la primă de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. În acest mod este cuantificat dreptul la primă de vacanță pentru alte categorii socio-profesionale: magistrați (art.241 din OUG nr.27/2006), funcționarii publici ( art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999), etc.
Printr-un argument de analogie, s-a concluzionat aplicarea și pentru personalul din învățământ a regulii calculării primei de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
S-a constatat astfel că o altă interpretare este de natură să prejudicieze grav pe membrii sindicatului reclamant care, deși au dreptul la primă de vacanță, nu și-l pot materializa din lipsa unui criteriu de cuantificare, situație care echivalează cu însăși negarea existenței lui, a lipsirii de substanță a dreptului (golire de conținut).
În fine, cât privește aplicarea dispozițiilor OUG nr.146/2007 membrilor sindicatului-reclamant, tribunalul a apreciat că situația acestora nu face obiectul reglementării menționatului act normativ, acesta având o arie de aplicare strict determinată de categoriile profesionale care au beneficiat de prime de vacanțe prin actele normative ce reglementează profesia, însă plata dreptului a fost suspendată prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, ceea ce nu este cazul membrilor sindicatului reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 03.11.2008 pârâtul Consiliul Județean G, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 17.11.2008 sub nr-.
Se critică hotărârea sub aspectul lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Se arată că în baza art.6 lit.b și art.7 al.4 și 5 din Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, sumele pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului B și sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. De asemenea, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de alte criterii specifice. Aceste sume nu se alocă din sau prin bugetul consiliului județean.
La data de 09.03.2009, recurentul-pârât a formulat note scrise prin care a solicitat, în temeiul art. 3041Cod de procedură civilă, examinarea cauzei sub toate aspectele și, în consecință, modificarea în totalitate a sentinței recurate și respingerea acțiunii formulate de sindicatul reclamant.
Aceste concluzii nu pot fi considerate drept motive de recurs asupra fondului cauzei pentru că nu au fost formulate în termenul legal și nici nu vizează chestiuni de ordine publică care să poată fi analizate de instanța de control în baza art. 3041Cod pr.civilă.
Examinând motivele de recurs formulate în termenul legal față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
În analiza calității procesuale pasive a consiliului județean în cererea formulată de sindicatul personalului din învățământ pentru drepturi salariale în baza OUG nr. 146/2007 constând în prima de vacanță, Curtea va avea în vedere modul în care tribunalul a interpretat și aplicat normele legale.
Din cuprinsul actelor de procedură îndeplinite la judecata în fond, se constată însă că această excepție nu a fost ridicată nici de pârât și nici de instanță din oficiu, motiv pentru care, Curtea va analiza normele care reglementează finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Curtea notează dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001 potrivit cărora începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea ".
În același sens sunt și dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995 republicată care statuează că "nitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: cheltuieli de personal; etc.".
Așadar, cheltuielile cu salarizarea personalului didactic se asigură din bugetul de stat, ca finanțare de bază a unității de învățământ, însă prin intermediul bugetului local.
Concret, atribuțiile instituțiilor publice locale implicate în această finanțare pot fi lămurite ținând seama, pe de o parte, de prevederile art.38 din Legea nr.215/2001 republicată potrivit cărora consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite etc. iar pe de altă parte, de prevederile art.63 alin.1 și 4 din Legea nr.215/2001 republicată potrivit cărora primarul îndeplinește atribuții referitoare la bugetul local, are funcția de ordonator principal de credite, întocmind proiectul bugetului local pe care îl supune spre aprobare consiliului local.
Curtea notează că drepturile bănești pretinse de intimatul-reclamant cu titlu de prime de vacanță pentru anii 2005-2008 sunt considerate de tribunal cheltuieli de la bugetul de stat, dar aprobate spre plată prin intermediul ordonatorului principal de credite, primarul, prin bugetul local aprobat de către consiliul local și de consiliul județean, motiv pentru care a și obligat instituțiile administrației locale la finanțarea unității de învățământ. Deși contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ din județul G înregistrat în anul 2004 (fără a se cunoaște perioada sa de aplicare în raport de pretențiile admise pe acest temei juridic) vorbește în art. 36 lit. g de veniturile proprii ale unității de învățământ din care poate fi plătită prima de vacanță personalului din învățământ, acest aspect nu poate fi cenzurat pe fondul acțiunii câtă vreme nu a fost criticat în recurs, ci doar din punctul de vedere al calității procesuale pasive a instituției recurente.
Ori, față de această prevedere expresă a contractului colectiv de muncă și în absența vreunei atribuții prevăzută de Legea administrației publice locale nr.215/2001 republicată în finanțarea învățământului preuniversitar de stat, este corectă susținerea recurentului Consiliul Județean G asupra lipsei calității sale procesual pasive.
Urmează așadar, în temeiul art.312 al.1 coroborat cu art.304 pct.9 Cod pr.civilă a se admite recursul și a se modifica în parte hotărârea recurată, în sensul respingerii acțiunii față de Consiliul Județean G, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr. 764/LM/19.09.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G afiliat la Federația Educației Naționale, intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL MICI și intimata-pârâtă ȘCOALA MICI.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Respinge cererea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului împotriva pârâtului Consiliul Județean G, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./03.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
