Speta Legea 10/2001. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (887/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.154
Ședința publică de la 10 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanții contestatori, () și, împotriva sentinței civile nr.129 din 24.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN PRIN PREFECTUL MUNICIPIULUI B, PREFECTURA MUNICIPIULUI B și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
are ca obiect - contestație Lg.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic, pentru intimata Primăria Municipiului B, în baza delegației depuse la dosar, lipsind apelanții contestatori, (), și intimații Statul Român prin Prefectul Municipiului B, Prefectura Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 06.03.2009, a unei petiții prin care apelantul, în nume personal și în calitate de mandatar al celorlalți apelanți, solicită, în primul rând, a se menționa în încheierea de ședință de la acest termen faptul că intimații nu au formulat întâmpinare, încălcând dispozițiile art.289 și ale art.118 al.1 Cod de procedură civilă, iar, în al doilea rând, încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în efectuarea unei adrese pentru a se comunica istoricul numelui străzilor - și - -, precum și înaintarea schițelor urbanistice pentru a se determina exact suprafața de teren rămasă și de restituit în natură.
Curtea acordă cuvântul reprezentantului Primăriei Municipiului B pe aspectele invocate de către apelanții contestatori prin petiția depusă la dosar.
Reprezentantul Primăriei Municipiului B, cu privire la nedepunerea de către instituția pe care o reprezintă a unei întâmpinării, arată că acesta este un reproș legitim pe care înțeleg să și-l asume. Cu privire la cererea de probe, solicită respingerea acesteia în raport de faptul că apelanții contestatori nu au făcut, până la acest moment, dovada dreptului de proprietate pentru imobilul în litigiu.
La solicitarea instanței, de a-și exprima punctul de vedere cu privire la reiterarea de către Instituția Prefectului Municipiului Bae xcepției lipsei calității procesuale pasive, reprezentantul Primăriei Municipiului B arată că această excepție este întemeiată, motivat de faptul că, în prezenta cauză, se contestă o dispoziție a Primarului General al Municipiului
Curtea, după deliberare, cu privire la excepția procesuală de fond absolută și peremtorie, a lipsei calității procesuale pasive, invocată de Prefectul Municipiului B, având în vedere faptul că instanța de fond a admis această excepție, precum și faptul că soluția a fost criticată prin motivele de apel, Curtea nu o va analiza în mod distinct și nu se va pronunța asupra ei cu prioritate, așa cum ar fi impus dispozițiile art.137 al.1 Cod de procedură civilă, excepția constituind un motiv de apel, astfel încât instanța o va analiza în cadrul apelului. În ceea ce privește solicitarea apelanților contestatori de a se menționa faptul că intimații nu au formulat întâmpinare, Curtea apreciază că această mențiune este valabilă doar cu privire la intimata Primăria Municipiului B, întrucât Prefectul Municipiului B și Prefectura Municipiului B au formulat întâmpinare, precum și faptul că, deși întâmpinarea este obligatorie, potrivit dispozițiilor art.289 al.2 Cod de procedură civilă, nu există sancțiune în acest sens, rămânând la latitudinea părții, conform principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, dacă înțelege să se apere sau nu într-o cauză.
Cu privire la probele solicitate de către apelanții contestatori, Curtea le respinge ca fiind inutile cauzei, câtă vreme, deși părților li s-a pus în vedere, de nenumărate ori, să depună la dosar titlurile de proprietate de care încearcă să se prevaleze în cauză, aceștia nu au respectat această obligație procesuală, impusă de art.129 alin.1 Cod de procedură civilă; astfel Curtea consideră că istoricul de număr poștal, precum și schițele cadastrale ar avea relevanță numai în cazul în care s-ar fi depus titlul de proprietate sau alte înscrisuri privind identificarea și descrierea componenței și suprefețelor acestui imobil.
Reprezentantul Primăriei Municipiului B învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea ia act de declarația reprezentantului Primăriei Municipiului B și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul Primăriei Municipiului B solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței atacate.
Arată că apelanții contestatori nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei lor și nici dovada calității de succesori de pe urma acesteia, astfel cum, în mod corect, a reținut instanța de fond.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefectului Municipiului B arată că aceasta este întemeiată, atât timp cât se contestă dispoziții emise de Primarul Municipiului
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr-, reclamanții, și i-au chemat în judecat pe pârâții Statul Român, prin Prefectul Municipiului B, Prefectura Municipiului B și Primăria Municipiului B, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea dispozițiilor Primarului General al Municipiului B nr. 1304 și nr. 1318/2003, cu consecința obligării acestuia să emită noi dispoziții, prin care să restituie în natură imobilele situate în B,- și-, iar, în subsidiar, în măsura în care restituirea nu este posibilă, să i se acorde despăgubiri.
Prin sentința civilă nr. 129 din 24.01.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, prin Prefectul Municipiului B și Prefectura Municipiului B și, în consecință, a respins acțiunea formulată de contestatorii, și, în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea îndreptată împotriva pârâtei Primăria Municipiului
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele: potrivit art. 22 alin 1 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana juridică deținătoare, pentru restituirea în natură a imobilului, iar, potrivit art. 25 alin 1 din aceeași lege, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Calitatea procesuala pasivă presupune existența unei identități între persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus judecații și persoana pârâtului.
Din dispozițiile legale menționate, reiese că are calitate procesuală pasivă unitatea deținătoare care a emis dispoziția, aceasta fiind Primăria Municipiului B prin Primarul General.
Astfel, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, prin Prefectul Municipiului B și Prefectura Municipiului B, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestor pârâți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Sub aspectul fondului cauzei, tribunalul a reținut că, la data de 27.06.2001, numita a formulat notificare, în calitate de moștenitoare a defuncților, și, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în B,-.
Prin Dispoziția nr. 1304/2003, emisă de Primarul General al Municipiului Baf ost respinsă notificarea formulată de.
În considerentele dispoziției, s-a reținut ca nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitor.
Prin notificarea înregistrată la data de 27.06.2001 la, numita, în calitate de moștenitoare a defuncților, și, a solicitat restituirea în natura a imobilului situat în B,-.
Prin Dispoziția nr. 1318/2003, emisă de Primarul General al Municipiului Baf ost respinsă notificarea formulată de.
În considerentele dispoziției, s-a reținut că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitor.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, alături de notificare, trebuie depuse, de către persoana care a solicitat restituirea în natură a imobilului, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și, dacă este cazul, actele care atestă calitatea de moștenitor.
În speță, reclamanții nu au depus la dosarul cauzei acte, din care să rezulte calitatea numitei de moștenitoare a defuncților, și și nici acte de proprietate, din care să reiasă ca aceștia erau proprietarii imobilelor a căror restituire în natura a fost solicitată.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că Dispozițiile nr. 1304/2003 și nr. 1318/2003, emise de Primarul General al Municipiului B, prin care au fost respinse notificările formulate de numita privind restituirea imobilelor menționate sunt temeinice și legale, reclamanții nefăcând dovada dreptului de proprietate și nici a calității de persoană îndreptățita.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și, solicitând desființarea în întregime a sentinței civile apelate, rejudecarea cauzei și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții au arătat următoarele:
- hotărârea instanței de fond este nelegală, căci, la ultimul termen de judecată, pe rol, nu se afla o contestație, ci o acțiune civilă, întrucât contestațiile sunt căi procesuale care privesc hotărâri judecătorești definitive, iar Tribunalul București nu a avut de judecat o "contestație" pentru că acest fapt ar însemna situarea unui act administrativ, respectiv dispoziția primarială, pe picior de egalitate cu o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce evidențiază arbitrariul și ilegalitatea construcției sentinței apelate;
- hotărârea este nelegală, întrucât instanța a reținut spre soluționare o cauză cu procedura nelegal îndeplinită, contrar dispozițiilor art. 85 și următoarele Cod procedură civilă, și se poate constata că s-a încălcat principiul contradictorialității și a dispozițiilor art. 6 Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât, deși se precizează că instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, aceasta nu precizează care dintre părți ar fi luat parte la discuții, mai ales că reclamanții ceruseră judecata în lipsă;
- examinarea critică a hotărârii apelate scoate la lumină și alte violări ale legii privind faza administrativă a cererii de restituire, întrucât, în speță, există două dispoziții sui generis, prin care nu se aprobă, ci se resping cererile de restituire, instanța, din oficiu, având obligația să verifice această construcție hibridă, întrucât se pune întrebarea valabilității actului semnat de către fostul primar general, respectiv dacă acesta a semnat un act de restituire sau un act de respingere;
- reclamanții au adus la cunoștința instanței că dispozițiile nr. 1304 și nr. 1318 nu fuseseră comunicate și celor îndreptățiți, care aveau dreptul să-și susțină cererea de restituire și să fie invitați să ia parte la lucrările organului de conducere, potrivit art. 23 alin. 2 al Legii nr. 10/2001, tribunalul ignorând și împrejurarea că reclamanții solicitaseră în mod repetat să li se comunice atât dispozițiile, cât și întâmpinările pârâților, obligatorii conform art. 318 Cod procedură civilă, astfel încât, în mod arbitrar, s-a pășit la judecarea pricinii, fără să se fi rezolvat în prealabil și cererea reclamanților;
- tribunalul a reținut cauza spre soluționare, deși nu a soluționat cererile privind naționalizarea, sub nr. 942, al anexei Ia D ecretului nr. 92/1950 și prezentarea de către pârâți a planului urbanistic și a planurilor topografice, înainte și după exproprierea ambelor imobile, pentru a stabili care parte din terenuri au rămas disponibile și pot fi restituite în natură;
- apelanții au criticat și scoaterea din cauză a pârâților Statul Român, prin Prefectura Municipiului B, considerând că raportul juridic dedus judecății referitor la naționalizare implică Statul România, reprezentat prin Prefectul Municipiului B, conform art. 123 alin. 2 din Constituția României.
- tribunalul, prin sentința pronunțată, a confirmat expres, ca temeinice și legale, dispozițiile nr. 1304 și nr. 1318, cu motivarea că reclamanta nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, deși, în cauză, operează prezumția de proprietate, în lipsă de probă contrarie, conform art. 221din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 și, în cauză, s-a făcut dovada calității defunctei soții, născută, de persoană îndreptățită.
Prefectul Municipiului Baf ormulat note scrise, prin care a solicitat respingerea apelului, învederând faptul că această instituție nu are calitate procesuală pasivă, deoarece prefectul nu soluționează notificările depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 și nu emite dispoziții în temeiul acestei legi, ci, pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, prefectul emite ordine, cu caracter individual sau normativ, în condițiile legii, conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 340/2004.
Intimata Primăria Municipiului B nu a formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă.
În etapa procesuală a apelului, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, a dispus emiterea unei adrese către Primăria Municipiului B pentru a se comunica decretul de naționalizare a imobilului în litigiu, decret care a fost depus la dosar (filele 58-62) și a pus în vedere apelanților - contestatori să depună copiile titlurilor de proprietate, certificate pentru conformitate cu originalul, măsură ce nu a fost îndeplinită de aceștia.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, care fixează limitele devoluțiunii în cauză, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă și analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin notificarea înregistrată sub nr. 10551/27.06.2001, petenta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în B,-, Raion escu, imobil despre care a menționat că era compus din teren și construcții - prăvălii și birouri - și, potrivit informațiilor pe care le deține, clădirea ar fi fost distrusă prin cutremur, în acest caz, obiect al restituirii fiind numai terenul de construit, imobilul fiind naționalizat în anul 1950.
Prin dispoziția nr. 1304 din 02.09.2003, emisă de Primarul General al Municipiului B, s-a dispus respingerea notificării formulată de petentă, privind restituirea imobilului situat în B,-, sector 3, deoarece nu a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitor.
În același sens, prin notificarea înregistrată sub nr. 10457/27.06.2001 petenta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în B,- (fost nr. 12, cu-, fost-) Raion escu, imobil compus din teren și construcții, care era casă părintească, naționalizat în anul 1950 și cu privire la care s-a menționat de către petentă că, potrivit informațiilor ce le deține, clădirea ar fi fost distrusă prin cutremur și obiect al restituirii ar fi numai terenul construibil.
Prin dispoziția nr. 1318 din 02.09.2003, emisă de Primarul General al Municipiului B, s-a dispus respingerea notificării formulată de petentă, privind restituirea imobilului situat în B,-, sector 3, deoarece aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitor.
Analizând conținutul Decretului nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, se poate constata că, la poziția 942, figurează numita, cu 23 de apartamente, situate în B,- și-.
În ceea ce privește dovada calității de succesor al numitei, apelanții au înțeles să depună extrasul de deces al lui, născută la data de 30.03.1988, la I, văduva lui, decedată la și înregistrat sub nr. 1097/15.09.1980, certificatul de moștenitor, emis de Primăria 18 la 29.10.1980, din care rezultă că, de pe urma defunctei, decedată la data de 15.09.1980 au rămas ca moștenitori e, născută și, născută, actul de deces al lui din 03.02.2004 și certificatul comun al moștenitorilor, respectiv, reclamanții, (), și, precum și o declarație de notorietate a doamnei, născută, datată 08.10.2008 în care aceasta menționează că a fost, ani îndelungați, în relații de prietenie cu, născută și a cunoscut-o bine și pe mama acesteia //, văduva lui, care este una și aceeași persoană cu, sub care nume a fost naționalizată proprietatea acesteia din B,-, sector 3.
Cu privire la existența și întinderea dreptului de proprietate, apelanții nu au produs nici o dovadă, deși ambele instanțe, de fond și de apel le-a pus în vedere această obligație procesuală, conform art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, care statuează că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă (cu bună-credință), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Procedând la analiza motivelor de apel formulate în cauză, Curtea, constatând că majoritatea acestor motive sunt de natură formală, iar nu substanțială, reține următoarele:
Sub aspectul primului motiv de apel, Curtea apreciază că susținerile apelanților nu determină nicio consecință asupra soluției pronunțate de instanța de fond și sunt confuze din punct de vedere conceptual, întrucât acțiunea civilă desemnează ansamblul mijloacelor procesuale prin care poate fi solicitat și asigurat concursul unui organ jurisdicțional în vederea recunoașterii sau realizării unui drept subiectiv civil sau a unui interes, nesocotit, contestat sau încălcat.
Astfel, acțiunea civilă, fiind un concept - sinteză, cuprinde ansamblul mijloacelor procesuale, inclusiv cererea de chemare în judecată, excepțiile procesuale, căile de atac, etc. aceasta nefiind identică cu cererea de chemare în judecată, ce poate purta inclusiv denumirea de "contestație" și, fiind o categorie abstractă și impersonală, se va individualiza în raport de situația juridică particulară dedusă judecății.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, prin care se invocă faptul că hotărârea este nelegală, întrucât instanța a reținut spre soluționare o cauză cu procedura nelegal îndeplinită și s-a încălcat principiul contradictorialității și dispozițiile art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât, deși se precizează că instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, aceasta nu precizează care dintre părți ar fi luat parte la discuții, mai ales că reclamanții ceruseră judecata în lipsă, Curtea îl apreciază, de asemenea, ca nefondat.
In acest sens, verificând procedura de citare de la termenul de judecată din 24.01.2008, Curtea apreciază că aceasta era legal îndeplinită, și că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 85 și 107 Cod procedură civilă, iar, în procesul civil, prezența fizică a părților nefiind, în principiu, obligatorie, în cauză, s-a putut trece la soluționarea pricinii, câtă vreme părțile ceruseră judecarea în absență, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Asupra pretinsei încălcări a principiului contradictorialității, ca principiu ce guvernează procesul civil, garantat și de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind procesul echitabil, din perspectiva nepunerii în discuția părților a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, prin Prefectul Municipiului B și Prefectura Municipiului B, Curtea reține că aceasta are natura unei excepții procesuale de fond, absolute, astfel încât poate fi invocată, din oficiu, de instanță și împrejurarea absenței părților, legal citate și care au solicitat judecarea în lipsă, de la soluționarea cauzei, nu împiedică invocarea și dezlegarea acestei excepții.
In ceea ce privește modul de soluționare al acestei excepții, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, reprezentat prin Prefectul Municipiului B și Prefectura Municipiului B, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanți împotriva acestor pârâți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât, stabilind, conform dispozițiilor art. 22 alin 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, care reglementează o procedură specială privind restituirea imobilelor ce fac obiectul legii speciale, că persoana juridică deținătoare a imobilelor în litigiu este Primăria Municipiului B, reprezentată prin Primarul General, doar aceasta are legitimare procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecății.
In acest context, relativ la susținerile intimatului Prefectul Municipiului B, conform cărora această instituție nu are calitate procesuală pasivă, Curtea notează că soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, reprezentat prin Prefectul Municipiului B și Prefectura Municipiului Baf ost criticată de către apelanți, constituind motiv de apel, astfel încât s-a impus citarea acestor intimați și în fața instanței de apel și cenzurarea acestui motiv de apel, iar nu soluționarea cu prioritate a acestei excepții procesuale, argumente care, de altfel, au fost expuse de instanță și în ședința publică de la data de 10 martie 2009.
Asupra criticilor privind desfășurarea procedurii administrative, Curtea apreciază că eventualele neregularități procedurale puteau fi invocate prin cererea de chemare în judecată, iar nu pentru prima dată în apel, și acestea nu au determinat afectarea drepturilor petenților, câtă vreme aceștia au avut la dispoziție procedura în fața instanțelor de judecată - tribunale independente și imparțiale, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - pe care au înțeles, într-o măsură considerabilă, să o ignore, prin neadministrarea probelor necesare și concludente soluționării cauzei.
Sub aspectul motivelor de apel, prin care se critică modul în care a fost soluționat fondul cauzei, Curtea notează că, în ansamblul său, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, revenind în primul rând reclamanților obligația procesuală de a-și proba pretențiile deduse judecății (actori incumbit probatio), întrucât subiectul probațiunii este judecătorul, iar obiectul probațiunii îl constituie, în general, faptele prin care se tinde la dovedirea existenței dreptului subiectiv civil pretins de reclamanți.
Or, dacă este adevărat că art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată prevede că, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, nu mai puțin această prezumție nu este una absolută, ci relativă, condiționată, astfel cum spune însăși textul legal, de inexistența unor probe contrare și care nu scutește complet de orice dovadă, pentru că, exprimând legătura ce trebuie să existe între dreptul subiectiv și proba lui, se poate ajunge, uneori, la identificarea dreptului cu proba și la stabilirea faptului că nu dreptul e deficitar, ci proba (non jus deficit, sed probatio).
Astfel, în cauză, în virtutea acestui text, singurul fapt demonstrat, conform Decretului nr. 92/1950, depus la dosar, este acela al naționalizării, pe numele lui, a unui număr de 23 apartamente, situate în B,- și-, fapt care nu demonstrează însă, în absența titlurilor de proprietate sau al altor înscrisuri ce ar fi putut descrie construcțiile demolate, în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată, dreptul de proprietate asupra imobilelor pretinse de către apelanții reclamanți.
In acest sens, Curtea observă că există inadvertențe nu numai în privința numelui și, implicit, a identității persoanei căreia i-au fost naționalizate imobilele situate în B,- și-, dar și cu privire la numărul poștal al imobilului din B,-, trecut în actul de naționalizare, respectiv al imobilului din B,-, pretins prin notificarea înregistrată sub nr. 10551/27.06.2001.
Astfel, planurile și schițele parcelare, pe care le invocă apelanții, dar care nu au fost depuse la dosar, nu puteau fi identificate și transmise de către intimați, și nu puteau avea relevanță probatorie, în absența titlurilor de proprietate cu care trebuiau coroborate, câtă vreme, în actul de naționalizare, apar doar imobile construcții - 23 apartamente -, iar petenta, prin notificare, și apelanții, prin cererea de chemare în judecată, solicită restituirea în natură a imobilelor, despre care chiar aceștia afirmă că ar fi fost distruse prin cutremur, sau "terenul de construit", fără a preciza ce semnificație are acesta.
Pentru considerentele expuse, constatând că nici în etapa procesuală a apelului nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții - contestatori, (), și împotriva sentinței civile nr. 129 din 24.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN, prin PREFECTUL MUNICIPIULUI B, PREFECTURA MUNICIPIULUI B și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții - contestatori, (), și, toți cu domiciliul ales în B,-,. B,.14, sector 2, la mandatar -, împotriva sentinței civile nr. 129 din 24.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN, prin PREFECTUL MUNICIPIULUI B, PREFECTURA MUNICIPIULUI B și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, toate cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact. /
Ex.9/27.04.2009
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
