Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1547/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1547
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilcia Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T și intervenientul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1450/28.05.2009 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Liber " " din T, pârâta intimată Școala Grădinița PP nr. 25 T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă vicepreședinte de sindicat d-na în reprezentarea reclamantului recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea recursurilor formulate de către intervenientul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și pârâții Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1450 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar " " T, în numele și pentru membri de sindicat (indicați în tabelul nominal), în contradictoriu cu pârâții Grădinița PP nr. 25 T, Primăria T - Instituția Primarului și Consiliul Local T, cu obligarea pârâtei de I unitate de învățământ să le plătească primele de concediu de odihnă aferent anilor 2006-2007, sume actualizate în funcție de indicele de inflație.
Prin aceeași hotărâre s-a respins acțiunea reclamantei vizând anul 2005 precum și cererea de chemare în garanție formulate de pârâtele
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu", dreptul invocat de către reclamanți fiind recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
În consecință, instanța a apreciat că acțiunea promovată este întemeiată în parte, în ciuda faptului că Legea nr. 128/1997 nu prevede dreptul la prima de vacanță, acesta putând fi recunoscut direct în baza convenției adoptate în temeiul Legii nr. 130/1996. Pentru anul 2005, s-a reținut termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 și art. 166 alin.1 din Codul muncii.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cerere formulata de către pârâtele de 2 si 3, instanța a respins-o în considerarea faptului că, sumele reclamate urmează a fi acordate de pirita unitate de învățământ din surse proprii.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
În motivele de recurs hotărârea este criticată pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8,9 Cod procedură civilă, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive și, în consecință, netemeinicia obligației instituită pentru pârâții care nu au raporturi contractuale de muncă cu reclamanții, această obligație revenindu-i doar angajatorului.
De asemenea, împotriva acestei sentințe a declarat recurs și Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice solicitând în principal modificarea parțială a hotărârii de fond prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
A susținut că între membrii sindicatului reclamant și minister nu există nici un raport juridic, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului, în limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit. b) și art. 28 lit. e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Mai mult, chiar reclamanții au invocat in susținerea pretențiilor contractul colectiv de muncă la nivel de ramura de învățământ, potrivit căruia drepturile salariale in discuție se plătesc din veniturile proprii ale unităților de învățământ,astfel că in cauză sunt analizate alte resurse financiare decât cele provenite de la bugetul de stat.
În privința fondului litigiului, se susține că membrii de sindicat autori ai acțiunii nu fac parte din categoria de personal cărora li s-a reglementat prin norme legale exprese dreptul la primă de concediu, motiv pentru care cererea lor nu este întemeiată.
Recursurile declarate de pârâți vor fi respinse ca fiind lipsite de interes pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, prin acțiune reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele membrilor de sindicat indicați tabelul anexă a solicitat în contradictoriu și cu recurenții obligarea la plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2005-2007, însă, se va observa că prin hotărâre instanța a obligat doar pârâta unitate de învățământ la plata acestor drepturi bănești, respingându-se cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de pârâtele Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului
Ca atare, recurentele numai justifică un interes născut și actual în legătură cu pretențiile deduse judecății, pentru a solicita o reformare a fondului cauzei, considerent pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 raportat la art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, recursurile se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și chemata în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1450/28.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, ca fiind lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. /30.10.2009
Tehnored.
2 ex./30.10.2009
Prim inst.: Tribunalul Timiș -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilcia Sandovici, Carmen Pârvulescu
