Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1573/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8770/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1573/
Ședința publică din data de 12 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta Federația Sindicală a din România în numele Sindicatului Personalului Sanitar Veterinar T pentru membrii de sindicat, G, G, ChF., G, a, R, împotriva deciziei civile nr. 5009 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(5816/2008), în contradictoriu cu intimata Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor T, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 12.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că la data de 18.12.2008, revizuenta Federația Sindicatelor din România, în contradictoriu cu intimata Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 5009/R/11.12.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
În motivarea cererii, s-au arătat, în esență, următoarele aspecte:
- în considerentele hotărârii criticate se reține că "efectul suspendării s-a produs prin neacordarea sumelor respective recurentei și astfel aceasta nu a avut posibilitatea financiară să acorde aceste drepturi, nefiind prin urmare în culpă și deci nedatorând drepturile solicitate";
- această opinie trebuie retractată pentru că până la această dată nu există un act normativ care să abroge, să modifice ori să înlăture dreptul personalului sanitar-veterinar la a primi tichete de masă, sens în care și practica judecătorească este unanimă (a se vedea, de exemplu, decizia nr. 2424/23.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție);
- prin decizia criticată pentru nelegalitate pe calea revizuirii în prezentul proces, instanța a interpretat greșit temeiul de drept invocat, respectiv art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, potrivit cu care personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare are dreptul să primească o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă;
- faptul că în aceeași lege se prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să se stabilească, în sarcina angajatorului, obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă că personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare nu are dreptul la aceste tichete, deoarece la acordarea acestora trebuie să se țină seama de caracterul și natura lor, ca măsuri de protecție a salariaților, pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă;
- potrivit art. 23 din Legea nr. 435/2006, "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul din unitățile sanitare-veterinare publice finanțate din venituri proprii și de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 tichete de masă, cu excepția pensionarilor";
- instanța a interpretat eronat prevederile Legii nr. 500/2002, invocată în drept în considerentele deciziei criticate;
- ATa vea obligația legală să includă în buget sume destinate drepturilor câștigate de personalul sanitar-veterinar prin legi specifice, sens în care sunt și dispozițiile art. 14 teza a II-a din Legea nr. 500/2002, conform cărora "nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială"
- în mod evident, acest temei legal exista, dar lipsa de verificare a întregului cadru procesual stabilit demonstrează că instanța de recurs nu a manifestat rol activ, rezumându-se doar să preia punctul de vedere al instituției publice;
- art. 6 din Legea nr. 500/2002 reglementează posibilitatea modificării legilor bugetare anuale prin legi de rectificare;
- nu prezintă relevanță faptul că în bugetul aprobat al A T nu a fost prevăzută o sumă cu această destinație, iar acordarea tichetelor de masă este lăsată la aprecierea angajatorului, deoarece autoritatea publică avea obligația să solicite alocarea și virarea fondurilor bugetare necesare în acest scop;
- trebuie remarcat că există salariați din alte domenii din sectorul bugetar care beneficiază de tichete de masă, iar acest aspect reprezintă o discriminare între salariații din sectorul bugetar din punct de vedere al exercitării dreptului la măsuri de protecție socială, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 și 53 din Constituție, cele ale art. 5 alin. 3 din Codul Muncii și cele ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
- acordarea tichetelor de masă în funcție de voința angajatorului constituie o restrângere a dreptului la protecție socială, care nu se impune în condițiile în care nu există nicio dovadă că o asemenea restrângere ar avea caracter necesar într-o societate democratică;
- se impune, deci, admiterea cererii de revizuire, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței civile nr. 1792/04.04.2008 a Tribunalului Teleorman ca fiind temeinică și legală.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
La termenul din 05.03.2009, la solicitarea Curții - solicitare efectuată față de împrejurarea că în motivarea cererii de revizuire nu s-a indicat niciun temei de drept al acestei cereri - revizuenta, prin consilier juridic, a precizat că temeiul juridic al revizuirii îl reprezintă disp. art. 322 pct. 1 proc. civ.
De menționat și faptul că revizuenta a depus și concluzii scrise, în 2 exemplare, în primul dintre acestea neindicând un alt temei juridic al cererii de revizuire, iar în cel de-al doilea arătând că invocă în drept cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, văzând prevederile art. 322 și urm. proc. civ. Curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia civilă nr. 5009/R/11.12.2008 aa C urții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Federația Sindicatelor din România, împotriva sentinței civile nr. 1792/04.04.2008 a Tribunalului Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal.
S-a modificat în tot sentința atacată și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamanta, în numele Sindicatului Personalului Sanitar-Veterinar T, pentru membrii de sindicat ai acestuia, a solicitat obligarea pârâtei DSVSA T la plata contravalorii tichetelor de masă pentru anii 2004-2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Decizia sus amintită a fost atacată pe calea cererii de revizuire formulată în prezentul proces, însă aspectele de fapt și de drept invocate în motivarea acestei cereri nu întrunesc cerințele niciunuia dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 322 alin. 1 proc. civ.
Astfel, deși revizuenta a precizat că în speță ar fi aplicabile prevederile cazului la care face referire art. 322 alin. 1 pct. 1 proc. civ. din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în speță nu sunt întrunite cerințele acestuia. Aceasta pentru că nu se poate vorbi despre faptul că dispozitivul hotărârii atacate ar cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire. Dispozitivul deciziei este clar, precis și cuprinde mențiunile admiterii recursului, modificării sentinței atacate și respingerii acțiunii, mențiuni despre care nu se poate afirma că ar fi potrivnice, câtă vreme prin modul în care au fost redactate conduc la o singură concluzie, aceea că pretențiile deduse judecății au fost apreciate ca neîntemeiate, fiind respinse ca atare.
În cauză nu sunt întrunite nici cerințele impuse de art. 322 alin. 1 pct. 7 proc. civ. întrucât decizia atacată pe calea revizuirii și cea despre care se afirmă că ar fi potrivnică (decizia nr. 2424/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-) nu au fost pronunțate în una și aceeași cauză și între aceleași părți.
În realitate, criticile exprimate în motivarea cererii de revizuire permit a se afirma că revizuenta consideră decizia atacată pe această cale ca fiind pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a unor dispoziții legale, ceea ce înseamnă că, practic, ea a formulat un recurs (întemeiat pe cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 proc. civ.) împotriva unei decizii date în recurs. Or, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care nu poate fi confundată cu recursul, cale legală de atac, dar de reformare. În sistemul după care este organizat și funcționează căile legale de atac în dreptul procesual civil român, nu este cunoscută și nu este acceptată posibilitatea exercitării unui recurs împotriva unei hotărâri date tot în recurs.
Mai mult, hotărârea atacată în prezentul proces nu face parte din categoria celor "date în recurs, prin care se evocă fondul", în înțelesul dat acestei noțiuni de literatura de specialitate și de jurisprudență. Prin decizie care evocă fondul se înțelege acea hotărâre judecătorească prin care, după administrarea unor probe noi sau după reaprecierea celor deja administrate, instanța de control judiciar reține o altă situație de fapt decât cea avută în vedere de prima instanță. În speță, nu regăsim o asemenea situație, întrucât instanța care a pronunțat decizia supusă revizuirii a reținut aceeași situație de fapt, neadministrând noi dovezi și neprocedând la reaprecierea celor deja administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta Federația Sindicatelor din România în numele Sindicatului Personalului Sanitar Veterinar T pentru membrii de sindicat, G, G, ChF., G, a, R, în contradictoriu cu intimata Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, împotriva deciziei civile nr. 5009/R/11.12.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./01.04.2009.
Jud.fond:,
Jud.recurs:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
