Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.167
Ședința publică de la 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Enescu
-- --
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1 și domiciliul procesual ales la - și Asociații, în B,-, etaj 3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1695 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta pârâtă consilier juridic în baza delegației depuse la dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul arată că la fond s-a efectuat o expertiză de specialitate, iar concluziile expertului vorbesc de acordarea primelor prin introducerea în salariile salariaților. Coroborând actele dosarului cu concluziile expertului, instanța de fond trebuia să constate că aceste drepturi nu se mai cuveneau ca urmare a introduceri lor în salariul de bază potrivit și dispozițiilor art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
S-a dat hotărâre prin care sunt obligați la plata acestor prime și cu privire la acest petit au formulat recurs, întrucât consideră că aceste prime nu se cuvin reclamantului.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate la fond în sensul respingerii cererii privind acordarea acestor prime.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei de 8051,50 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, respectiv suplimentări salariale de Paște și C și 14040 lei reprezentând diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut în contractul colectiv de muncă și cel fixat de unitate, inclusiv sporurile pe ultimii 3 ani.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este salariatul societății la punctul de lucru Târgoviște, iar în afara drepturilor salariale pentru munca prestată trebuia să beneficieze și de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, astfel cum erau prevăzute în art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2004 - 2007.
Prin al doilea capăt de cerere al acțiunii, reclamantul a cerut diferența de salariu ce nu i-a fost acordată, arătând că salariul minim pe unitate aferent funcției sale nu i-a fost acordat conform art. 128 alin. 5 raportat la art. 129 alin. 3 din contractul colectiv de muncă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 128, 129,168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe perioada indicată și dispozițiile art. 161, 166,282,283,284 - 291 din Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării CCM ori ale unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că potrivit Hotărârii nr.14/31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății, drepturile bănești prevăzute de art.168 alin.1 din au fost introduse în salariile de bază ale angajaților, mențiune operată în carnetul de muncă al acestora, iar nediminuarea salariului, după data de 31.12.2003 constituie dovada îndeplinirii obligației, drepturile majorate fiind menținute pentru anii 2004-2007.
S-a mai susținut că pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției rele a părților, s-a adoptat " Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute la art.168 din contractul colectiv de muncă al SC SA ", prin care s-a confirmat faptul că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect.
În ceea ce privește modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, s-a arătat de către pârâtă că este greșită atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu, așa cum prevede art.168 din CCM.
Referitor la al doilea capăt de cerere al acțiunii, s-a susținut că pretențiile reclamantului sunt întemeiate pe o interpretare trunchiată a art.128 din CCM, neluându-se în considerație alin.6, care prevede că nivelul salariului minim se acordă în măsura în care fondul de salarii permite acest lucru, pârâta acordând salariul negociat de salariat și prevăzut de contractul individual de muncă.
Prin încheierea din 12.06.2008, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, motivat de faptul că în speță este vorba de drepturi salariale neacordate, termenul de prescripție fiind de trei ani, conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri și expertiză contabilă, prin sentința civilă nr. 1695 din 23.10.2008 Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea obligând unitatea pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale astfel cum au fost solicitate, reprezentând prime de Paște și C, pentru anii 2004 - 2007, în raport de perioada efectiv lucrată, conform art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă, precum și diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de CCM și cel fixat de unitate, cu sporurile ulterioare pe ultimii 3 ani, cu aplicarea coeficientului de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale de Paște și C pentru perioada indicată și diferența dintre salariul minim pe unitate și cel primit efectiv.
S-a reținut că deși pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale - prime de Paște și C au fost incluse, potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2004 și până în anul 2007, aceste suplimentări nu au mai fost acordate, așa cum prevedea contractul colectiv de muncă și actele adiționale la acesta, iar prin fapta sa angajatorul a cauzat o pagubă în dauna angajatului său.
A mai arătat tribunalul că neîndeplinirea obligațiilor din contract, respectiv neacordarea primelor de Paște și C conform art.168 din CCM și diferențelor salariale față de salariul minim pe unitate, atrage răspunderea părții vinovate, în speță a pârâtei, conform art. 30 (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
De asemenea, s-a arătat că s-a efectuat în cauză, la cererea unității pârâte, o expertiză contabilă, prin care s-a reținut că în anul 2004 salariile nu au fost readuse la nivelul celor din anul 2003, iar sumele introduse în salarii în anul 2003 au fost menținute în salariile de bază ale tuturor reclamanților, făcându-se trimitere și la concluziile expertului legate de al doilea capăt de cerere al acțiunii.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta SC SA-fostă SC SA criticând soluția pentru netemeinicie, invocând disp. art. 3041Cod.pr.civilă.
Susține recurenta că prima instanță nu a judecat pricina înțelegând în mod greșit ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor de tot felul, inclusiv a primelor de sărbători, recurenta apărându-se diferit de apărările formulate în cauzele în care pârâtă a fost SC SA, aceasta nesusținând teza includerii permanente a primelor în salariu, ci a includerii primelor în martie 2003, având în drept valoarea unei novații, astfel că prima din element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa, depunându-se la dosar înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă în legătură cu ceea ce înseamnă includerea, în principiu, în salariul de bază, a primelor.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cerându-se la termenul din 28.01.2009 modificarea în parte a sentinței și respingerea cererii privind acordarea primelor de Paște și
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, prin care a solicitat respingerea acestuia.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamant cuvenite pe o perioadă ulterioară, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Așa fiind, împrejurarea că expertul desemnat în cauză la instanța de fond a conchis că suplimentările salariale de Paște și C ce trebuiau acordate au fost incluse în salariul de bază de încadrare al fiecărui angajat nu poate justifica respingerea acestui capăt de cerere, câtă vreme expertul a dedus acest lucru din faptul că în anul 2003, conform prevederilor Hotărârii Consiliului de Administrație nr.14/31.03.2003, toți salariații au primit o majorare de salariu, ce a fost inclusă în salariul de bază pe anul respectiv și menținută și pentru anii următori.
Primele de C și de Paște solicitate de reclamant pe anii în discuție nu au fost incluse în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul Muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii respectivi s-ar fi menționat expres că pentru acești ani, suplimentările de la alin.1 al art.168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul său de bază pe perioada în discuție în cauză.
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamantului și pe anii în discuție în cauză.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei cererii reclamantului privind acordarea primelor de Paște și și respingerii acesteia.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, și domiciliul procesual ales la - și Asociații - în B,-, etaj 3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1695 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Enescu
--- - - - -- -
Grefier
/VS
2.ex./26.02.2009-Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120.
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Enescu
