Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.166
Ședința publică de la 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Enescu
-- --
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul SA, cu sediul în B, str.-. -, nr. 11 bis, sector 1, prin reprezentant legal - și Asociații cu sediul în B,-, etaj 3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1724 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în com.G, sat.G, județul D, domiciliată în com. sat., nr.699, jud. D, HG-, domiciliat în M, str. -. -, nr.4, -.3,.18, județ D, domiciliat în M,-, județul, domiciliată în com. sat. de, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta pârâtă consilier juridic în baza delegației depuse la dosar, lipsind intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul arată că la fond s-a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate dar au fost decăzuți din probă că nu au făcut dovada achitării onorariului de expert.Această probă trebuia pusă în discuția ambelor părți întrucât era interesul și al reclamanților. Acest drept prevăzut de art. 168 din CCM s-a introdus în salariul de bază al reclamanților și niciodată acesta nu a fost diminuat, dovadă făcând și cu mențiunile efectuate în carnetele de muncă ale salariaților
Arată că în baza hotărârii consiliului de administrație nr. 14 din anul 2003 și a prevederilor art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, fac dovada că aceste prime au fost acordate o dată cu salariul, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței pentru efectuarea unei expertize de specialitate iar în subsidiar, modificarea în sensul respingerii cererii privind acordarea primelor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.1724 din data de 29octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 1476/120/06.02.2008, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata următoarelor sume de bani: 8051,50 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentări salariale de Paști și C, 16.952 lei reprezentând drepturi salariale - diferența dintre salariul minim pe unitate, prevăzut de contractul colectiv de muncă, aferent funcției deținute și cel fixat de unitate pe ultimii trei ani.
Motivând cererea, reclamantul a arătat că în calitate de salariat al pârâtei, în afara drepturilor salariale pentru munca prestată, trebuia să mai beneficieze și de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, conform dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă. Acest text de lege se regăsește în contractele colective încheiate la nivel de societate pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Aceste suplimentări salariale nu i-au fost plătite, motiv pentru care a solicitat acordarea lor.
Al doilea capăt de cerere privește diferența de salariu ce nu i-a fost acordată, având în vedere că salariul minim pe unitate, aferent funcției reclamantului, în baza art. 128 alin. 5, raportat la art. 129 alin. 3 din contractul colectiv de muncă nu i-a fost acordat în mod corespunzător.
În drept au fost invocate de reclamant prevederile art. art. 128,129, 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă, 161, 166, 282, 283 și 285 - 291 din Codul Muncii și s-a solicitat, potrivit art. 242 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Cu privire la drepturile bănești pretinse de reclamant, apreciază pârâta că pe fondul cauzei acțiunea nu este întemeiată, întrucât potrivit Hotărârii nr. 14 din 31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății intimate, drepturile bănești prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM, au fost introduse în salariile de bază ale salariaților, respectiv fiecărui salariat i-a fost introdusă suma de 700.000 lei, după cum suma rezultată a fost indexată cu 9,4 %.
În anul 2004 salariul mediu de bază pe societate a fost de 558 lei, iar în carnetul de muncă al salariatului a fost operată la data de 31.03.2003 mențiunea " reașezat salariul conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14".
După 31 decembrie 2003 salariul reclamantului nu a fost redus la nivelul salariului din ianuarie 2003, iar drepturile salariale majorate au fost menținute și pentru anii 2004 - 2007.
Apreciază pârâta că admiterea acțiunii formulată de reclamant ar însemna în fapt acordarea drepturilor prevăzute de art. 168 alin. 1 CCM, pentru a doua oară.
Referitor la capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, pârâta arată că pretențiile reclamantului sunt întemeiate pe o interpretare trunchiată a art. 128 din CCM, respectiv prin neluarea în calcul a alin. 6 al acestui articol, care prevede că negocierile salariale se vor desfășura pornind de la un fond convenit printr-un act adițional ce vor face parte din prezentul contract.
Salariul reclamantului a fost negociat la angajare și reașezat după fiecare majorare a salariului, astfel că pârâta a acordat salariul negociat de salariat și prevăzut în contractul individual de muncă.
S-au depus la dosar în copie conform opisului o serie de înscrisuri de către pârâtă.
La termenul de judecată din 17.09.2008 s-au conexat dosarele nr. nr-, privind pe reclamantul, nr- privind pe reclamanta, nr- privind pe reclamantul HG-, nr- privind pe reclamantul și nr- privind pe reclamanta, în care părțile au solicitat drepturi salariale de aceeași natură.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă arătată mai a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2004, excepție invocată din oficiu, și admis în parte acțiunea formulată, obligând pârâta să achite reclamanților drepturile salariale ce reprezintă prime de Paști și C și diferențele salariale reprezentând cuantumul dintre salariul minim pe unitate prevăzut de CCM și cel fixat de unitate, inclusiv sporurile, pe perioada anterioară chemării în judecată pe 3 ani, până la data de 31.12.2007, ținându-se cont și de perioada lucrată de fiecare reclamant la societatea pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2004, instanța a reținut că acțiunea a fost introdusă la 06.02.2008, după expirarea termenului de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, astfel că excepția a fost admisă, respingându-se cererea pentru această perioadă.
Referitor la primul capăt de cerere, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din CCM cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SC SA vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, făcându-se mențiunea că pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar a rezultat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească suplimentările salariale ce reprezintă prime de C și Paști pe perioada 2005-31.12.2007
Aceeași concluzie a reieșit și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2005 - 2007, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2005- 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2005 - 2007.
Cu privire la cuantumul salariilor neacordate reclamanților, prin necorelarea salariului de bază la nivelul cuvenit, instanța de fond a reținut că în la art. 128 alin.5 se arată că salariul de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, iar societatea pârâtă nu a făcut dovada că a respectat aceste prevederi, reieșind diferențe față de salariul minim brut pe țară prin înmulțirea acestuia cu coeficientul de 1,76.
Ca atare, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, instanța a reținut că acțiunea este întemeiată în parte pentru pretențiile aferente perioadei anterioare cererii de chemare în judecată pe 3 ani până la data de 31.12.2007, ținându-se cont de perioada lucrată de fiecare reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând soluția pentru netemeinicie, pretinzându-se că instanța de fond a înțeles greșit conceptul de includere în salariu de bază a sporurilor și adaosurilor, inclusiv a primelor de sărbători.
O altă critică vizat faptul că, instanța de fond, deși a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate, la cererea recurentei, ulterior a fost decăzută din probă pentru că nu a făcut dovada achitării onorariului de expert. Această probă trebuia pusă în discuția ambelor părți întrucât era interesul și al reclamanților realizarea sa.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare, în toate aceste contracte, prevăzându-se dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2 se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 -2007 se prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse in salariile angajaților societății recurente doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de societate, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că recurenta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși intimatului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul Muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul Muncii.
Sub acest aspect al probațiunii, curtea remarcă faptul că instanța de fond a procedat legal atunci când a dispus decăderea recurentei pârâte din proba cu expertiza încuviințată. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 170 alin. 1 pr.civ. "Când s-a încuviințat o cercetare locală, expertiză sau dovadă cu martori, partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviințare, să depună suma statornicită de instanță pentru cheltuielile de cercetare, drumul și despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanței.". Recurentei i-a fost încuviințată proba menționată la termenul din 17.09.2008, iar la termenul din 29.10.2008 instanța a dispus decăderea în condițiile în care onorariul nu a fost achitat până la termenul menționat. S-a dat astfel eficiență prevederilor art. 170 alin. 3 pr.civ. în condițiile în care termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru depunerea dovezii de achitare a onorariului a fost depășit. De asemenea, instanța a dat dovadă de rol activ și a pus în discuția părților suportarea onorariului de către reclamanți, însă aceștia nu s-au declarat de acord, așa cum rezultă din practicaua sentinței recurate.
De asemenea, instanța de fond în mod corespunzător a reținut că doar în anul 2003 primele menționate au fost incluse în salariul reclamanților, pentru anii următori neexistând la dosarul cauzei nici o dovadă în acest sens. Sub acest aspect, hotărârea consiliului de administrație invocată, nr. 15/2003, nu are nici un efect probator, în ea nefiind menționate elemente referitoare la includerea în salariu a primelor în litigiu, ci doar faptul că pentru achitarea lor se va contracta un împrumut bancar de societate.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SA, cu sediul în B, str.-. -, nr. 11 bis, sector 1, prin reprezentant legal - și Asociații cu sediul în B,-, etaj 3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1724 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în com.G, sat.G, județul D, domiciliată în com. sat., nr.699, jud. D, HG-, domiciliat în M, str. -. -, nr.4, -.3,.18, județ D, domiciliat în M,-, județul, domiciliată în com. sat. de, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Enescu
--- - - - -- -
Grefier
Red.
2 ex./06.02.2009
dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
jud. fond - - -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Enescu
