Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1679/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1679
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, -, C, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocatură, cu sediul în B, sector 2, str. -. - nr. 79, -.1,.7,. 41, împotriva sentinței civile nr. 1125 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că urmează să se pună în discuție excepția de tardivitate a recursului, părțile fiind citate cu această mențiune.
Curtea invocă din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului de către reclamanți.
Avocat având cuvântul solicită admiterea excepției de tardivitate față de data comunicării hotărârii instanței de fond 18.06.2009 și 2.07.2009 data ștampilei de pe plicul cu care a fost expediat recursul la instanță, termenul legal de 10 zile expirând la 29.06.2009.
Solicită respingerea recursului ca tardiv declarat.
După închiderea dezbaterilor se prezintă în instanță avocat din Baroul București care arată că îi reprezintă pe toți recurenții.
Curtea constată că la dosar nu se află delegația avocațială a acesteia, iar avocat arată că va depune concluzii scrise cu privire la excepția tardivității invocată de instanță și delegația avocațială pentru recurenți.
Ulterior, se depun la dosar prin serviciul arhivă-registratură al instanței concluzii scrise formulate de avocat, neînsoțite însă și de delegația avocațială.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, retine următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții, -, C, G, au chemat în judecată pe pârâta SC - SA B - MEMBRU, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la achitarea c/valorii suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă aferente anilor 2005-2008,c/valoare a 4000 cubi gaze naturale și plata indemnizației de concediere pentru perioada 2005-2008 conform art.50 din Contractul Colectiv de Muncă, actualizate cu coeficientul de inflație, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în perioada 2005-2008 au fost salariații pârâtei, aceasta din urmă asumându-și obligația de a le achita pentru aprovizionarea toamnă - iarnă câte suplimentare drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, c/valoare a 4000. cubi de gaze naturale pe an, iar la data concedierii o indemnizație minimă în funcție de vechimea în muncă a fiecărui salariat, drepturi prevăzute în CCM, pârâta nerespectându-și însa aceasta obligație deși executarea CCM este obligatorie pentru pârâți.
La data de 25.05.2009 pârâta a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata având în vedere că drepturile reprezentând aprovizionare toamnă iarnă și c/valoare gazelor naturale au fost introduse în salariul de bază astfel cum este menționat în fiecare carnet de muncă al reclamanților.
Cu privire la indemnizația minima de concediere parata a solicitat respingerea acestui capăt de cerere motivat de faptul ca articolul 50 din CCM a fost modificat prin Planul Social anexa la CCM în care s-a prevăzut acordarea unei indemnizații de concediere mai mare decât cea prevăzuta inițial și s-a prevăzut expres ca acest Plan social nu se cumulează cu art.50 din CCM.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1125 din 25 mai 2009, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei conform cartelor de muncă existente la dosar.
Mai reține instanța de fond că, potrivit art.176 din CCM 2005-2007 în luna octombrie (pentru aprovizionarea toamna - iarna) salariații vor beneficia de câte suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixă, și potrivit art.170 din același CCM odată pe an vor beneficia de o cota de gaze naturale de 4000m.cubi, urmând ca în CCM-urile încheiat la nivele inferioare să se stabilească condițiile și criteriile de acordare.
Prin același articol se mai prevede că negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acorda, vor începe cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acorda aceste adaosuri, adaosuri care se acordă în condițiile în care, prin CCM-urile încheiate la nivel de agent economic nu s- convenit introducerea lor în salariul de bază.
Din interpretarea acestui articol, în opinia instanței de fond, reiese că adaosurile pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă și c/valoare gazelor naturale se acordă în baza CCM la nivel de ramura, însă condițiile și criteriile de acordare se stabilesc în CCM-urile încheiate la nivele inferioare, în urma negocierilor ce trebuie să înceapă cu minim 15 zile înaintea evenimentului în scopul stabilirii valorii concrete.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că reclamanții sunt salariații pârâtei, prevăzându-se în CCM la nivel de ramură pe anii 2005-2007 pentru salariații pârâtei, faptul că li se acordă în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixă și c/val a 4000.cubi gaze naturale menționându-se totodată că aceste drepturi au fost introduse în salariul de baza în anul 1998.
Prima instanță concluzionează în sensul că din probele administrate, rezultă că drepturile privind aprovizionarea de toamnă iarnă și c/valoare gazelor naturale au fost introduse în salariul de bază cu ocazia negocierii salariilor astfel cum se menționează în carnetele de muncă ale reclamanților astfel că pretenția reclamanților de a li se acorda asemenea adaosuri, este neîntemeiată.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea indemnizației de concediere conform art.50 din CCM la nivel de societate instanța de fond a reținut că acest capăt de cerere este neîntemeiat, având în vedere că din probele administrate în cauza rezultă că art.50 din CCM a fost înlocuit prin voința parților cu art.4 din Planul Social care prevede acordarea indemnizației de concediere în condiții mai avantajoase pentru reclamanți și nu se poate cumula cu prevederile CCM deoarece acest Plan Social este o anexa la CCM.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamanții criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susțin recurenții ca dispozițiile sentinței pronunțate de către instanța de fond sunt contradictorii, aceasta reținând pe de o parte că drepturile salariale suplimentare pentru aprovizionarea toamnă-iarnă și cota de gaze naturale de 4000. nu au fost acordate și nu pot fi acordate deoarece, potrivit art. 176 din CCM erau necesare negocieri cu organizațiile sindicale pentru stabilirea concretă a valorii, iar pe de altă parte, potrivit art. 176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, că aceste drepturi nu pot fi acordate în condițiile în care au fost introduse în salariul de bază, instanța de fond concluzionând că au fost acordate prin introducerea acestora în salariul de bază.
O a doua critică este aceea că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 170, art. 176, 178 și 168 din CCM la nivel de societate pe anii 2005-2008, în sensul că aceste drepturi solicitate de reclamanți ar fi fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Se mai critică hotărârea instanței de fond și sub aspectul pronunțării unei soluții de respingere a acțiunii fără nici un suport probatoriu din partea pârâtei sub aspectul achitării acestor drepturi salariale( state de plată).
În final se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se putea completa probatoriul în cauză prin efectuarea unei expertize contabile.
În drept au fost invocate disp. art. 3041, 304 pct. 8 și 9, art. 312.pr.civ.
La termenul din 19.08.2009, în ședință publică, Curtea, verificând din oficiu potrivit art.3041cod pr.civ. termenul de exercitare a căii de atac, a invocat excepția tardivității acestuia, părțile fiind citate pentru termenul următor, din data de 29.09.2009 cu mențiunea că se va pune în discuție excepția tardivității formulării recursului.
Curtea examinând cu prioritate, conform art.137 alin.1 cod pr.civ. excepția invocată din oficiu o va admite cu consecința respingerii recursului ca tardiv exercitat, pentru considerentele care urmează:
Potrivit art.301 rap.la art.312 alin.1 cod pr.civ.și art.80 Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, cu modificările și completările ulterioare termenul legal de recurs este de 10 zile și se calculează de la data comunicării sentinței, iar nerespectarea acestuia atrage respingerea recursului ca tardiv formulat.
În cauza de față, recurenților le-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 18.06.2009, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare de la fila 334 din dosarul de fond, situație față de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 29.06.2009, ce reprezintă o zi lucrătoare a săptămânii.
Recursul a fost declarat însă la data de 2 iulie 2009, conform ștampilei poștei aplicată pe plicul cu care a fost expediat recursul la instanță, astfel încât acesta apare ca fiind formulat peste termenul legal procedural mai sus arătat.
În consecință, urmează ca în baza disp. art. 137 și art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea să respingă recursul ca tardiv declarat, fără a mai proceda, prin urmare, la analiza motivelor de recurs, de vreme ce acesta a fost soluționat pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de recurenții-reclamanți, -, C, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocatură, cu sediul în B, sector 2, str. -. - nr. 79, -.1,.7,. 41, împotriva sentinței civile nr. 1125 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09. 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
Grefier
/VS
16 ex./ 30.09.2009
Trib.P nr-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
