Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1680/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1680/
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta FH Trans, prin Administrator, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 348 din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 3 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 348/12 martie 2009, Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Trans Târgu M și, drept consecință:
- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a echivalentului în lei la data plății a sumei de 977 euro, cu titlu de diurnă pe lunile iunie și iulie 2008, la care se va adăuga și dobânda legală calculată începând cu data de 25.08.2008 și până la plata integrală a debitului;
- a respins restul pretențiilor reclamantului, ca inadmisibile;
- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtă.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la acțiunea principală, că angajatorul pârât a diminuat cu 977 euro drepturile de natură salarială ale reclamantului, încălcând astfel prevederile art. 164 alin.1 și 2 din codul muncii, care prohibesc orice rețineri din salariu, cu titlu de despăgubiri, în lipsa unei hotărâri judecătorești irevocabile.
În ceea ce privește pretențiile având ca obiect constatarea neîndeplinirii de către pârâtă a obligației de informare cu privire la riscurile postului și de menționare a acestora în conținutul contractului individual de muncă, constatarea neîndeplinirii obligației legale de întocmire a fișei postului și de comunicare a acesteia, precum și constatarea neîndeplinirii obligației de aducere la cunoștință a regulamentului intern, tribunalul a reținut că acestea sunt inadmisibile, prin prisma prevederilor art. 111 Cod procedură civilă, deoarece reclamantul are deschisă calea acțiunii în realizare pentru comunicarea de informații sau acte de dreptul muncii.
Cererea reconvențională formulată de pârâtă a fost respinsă cu motivarea că are ca obiect obligarea reclamantului de a da explicații ( de a justifica ) cu privire la consumul de combustibil considerat ca fiind exagerat, or reclamantului nu îi revine nicio obligație legală în acest sens, ca obligație de a face.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând, prin invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, modificarea ei parțială, în sensul respingerii pretențiilor pecuniare solicitate de reclamant, în cuantum de 977 EURO, la care s-a aplicat dobânda legală până la data plății integrale.
În cuprinsul memoriului de recurs, pârâta a arătat, cu referire la motivul reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece între părți nu a existat niciun acord de voință pentru plata sumei de 977 EURO, drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru munca prestată fiind stabilite prin contractul individual de muncă astfel:
- salariul de încadrare are un cuantum de 528 RON brut, respectiv 391 RON net;
- indemnizația de deplasare este stabilită în funcție de numărul orelor lucrate, implicit numărul kilometrilor rulați.
Prin urmare, s-a apreciat că pretențiile reclamantului sunt nefondate, cu atât mai mult cu cât părțile au convenit încetarea raporturilor de muncă în temeiul prevederilor art. 55 lit. b din Codul muncii, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată a tuturor drepturilor salariale, reclamantul nemaiputând avea nicio pretenție pecuniară după data încetării contractului individual de muncă.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, pârâta a susținut că instanța de fond nu și-a motivat hotărârea în niciun fel, nu a reținut care este starea de fapt - probată cu înscrisuri, respectiv temeiul de drept al solicitărilor acordate, nefăcând altceva decât să reitereze cele afirmate de reclamant prin cererea introductivă, apoi cele susținute de pârâtă prin întâmpinare, urmând ca în final să pronunțe o soluție, fără a motiva pronunțarea acesteia.
Reclamantul a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial, susținând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe.
Examinând recursul prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată primei instanțe, reclamantul a solicitat ( pe lângă pretențiile în constatare ), obligarea pârâtei la plata sumei de 977 EUR, reținută de aceasta din drepturile de diurnă aferente lunilor iunie și iulie 2008.
Din înscrisurile întocmite de pârâtă cu privire la calculul diurnei, rezultă că reclamantului i se cuvenea pentru luna iunie suma de 1202, 96 EUR, iar pentru luna iulie - suma de 937,53 EUR, prin urmare 2140,49 EUR în total. ( filele 23 - 24 dosar fond ). Potrivit acelorași înscrisuri, pârâta a reținut din diurna aferentă lunii iunie suma de 777 EUR - reprezentând amendă supraîncărcare ( 150 EUR ), taxă pentru rearanjarea mărfii ( 327 EUR ) și contravaloarea a 250 carburant ( 300 EUR ). De asemenea, din diurna aferentă lunii iulie, pârâta a reținut suma de 200 EUR, cu titlu de diferență carburant.
Din înscrisurile menționate, nu rezultă temeiul legal al respectivelor rețineri, însă modalitatea în care acestea au fost consemnate și individualizate conduc instanța la concluzia că reprezintă daune cauzate de salariat angajatorului în perioada desfășurării raporturilor de muncă. Or, potrivit dispozițiilor art. 164 alin. 2 din Codul muncii, astfel de rețineri nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, act de care pârâta nu s-a prevalat în prezenta cauză.
În acest context, susținerea conform căreia reclamantul nu mai putea formula pretenții pecuniare după încetarea contractului individual de muncă, este apreciată de către C ca nefondată, câtă vreme înscrisurile care constată drepturile bănești cuvenite reclamantului cu titlu de diurnă, precum și sumele reținute fără temei legal din acestea, emană chiar de la pârâta - recurentă. Prin urmare, demersul juridic inițiat de reclamant pentru recuperarea respectivelor rețineri este pe deplin întemeiat, astfel că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocat de către pârâtă.
De asemenea, Curtea constată că nu se regăsește nici motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, din cuprinsul considerentelor sentinței atacate reieșind cu claritate atât starea de fapt, cât și temeiul juridic avut în vedere la admiterea pretențiilor reclamantului, inclusiv motivele care au format convingerea instanței cu privire la temeinicia acestora.
Având în vedere aspectele anterior relevate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul dedus judecății, iar în aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantului cu derularea prezentului litigiu ( onorariu avocațial - filele 20, 21 dosar recurs ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta FH Trans, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 348 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 03 noiembrie 2009, în ședință publică.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./14.12.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.; -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
