Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1714/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1714/R-CM
Ședința publică din 18 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții, G, R, C, și, cu domiciliul ales la Camera de Conturi, în B,--3, județul B, împotriva sentinței civile nr.1208 din data de 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: recurenții-reclamanți, G, R, -, C, și, intimații Curtea de Conturi a României și Ministerul Finanțelor Publice-prin B și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, note scrise și practică judiciară, din partea recurenților-reclamanți.
Având în vedere că recurenții-reclamanți au solicitat judecarea în lipsă, Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 30.04.2008, la Tribunalul Brașov, reclamanții, G, R, -, C, și au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primei pârâte la calcularea și plata sporului de stabilitate pentru perioada 01.11.2003-30.06.2007 și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.11.2000 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, actualizarea sumelor conform indicelui de inflație și plata dobânzii legale, plata acestor drepturi și pe viitor, efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și obligarea celui de-al doilea pârât să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajați cu contract de muncă în cadrul pârâtei Curtea de Conturi, ocupând funcția de controlori financiari, în prezent salarizarea acestora fiind reglementată de nr.OUG160/2000.
Până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, respectiv 01.11.2000, controlorii financiari beneficiau pe lângă alte drepturi de sporul de stabilitate în raport de vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG160/2000, pârâta a sistat plata tuturor sporurilor și stimulentelor, invocând în acest sens art.6 alin.1 din ordonanță.
Din acest text legal rezultă că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG160/2000 au rămas fără aplicabilitate numai prevederile din Legea nr.50/1995 referitoare la sporuri, nu și prevederile Legii nr.104/1999 prin care s-au introdus în sistemul de salarizare sporurile solicitate.
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pe cale de excepție a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.11.2000 - 30.06.2005 în raport de dispozițiile art.1 din Decretul nr.167/1958.
Prin sentința civilă nr.1208 din 12 iunie 2008, Tribunalul Brașova admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.11.2000 - 29.04.2005, respingând pretențiile aferente acestei perioade ca fiind prescrise și de asemenea, a fost respins restul pretențiilor din acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției pentru pretențiile aferente perioadei 01.11.2000 - 29.04.2005 s-a constatat că potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul comun în materie de prescripție, "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", iar potrivit art.3 termenul general de prescripție este de 3 ani.
Același termen de prescripție este prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii în materia cererilor având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate.
În speță, față de obiectul cererii de chemare în judecată, pretenții aferente perioadei 01.11.2000 - 29.04.2005 și momentul formulării acțiunii, 30.04.2008, s-a constatat că dreptul la acțiune pentru pretențiile formulate s-a stins prin prescripție, motiv pentru care a fost admisă excepția invocată, cu consecința respingerii acestor pretenții ca fiind prescrise.
În ceea ce privește restul pretențiilor, s-a constatat că reclamanții au calitatea de controlori financiari în cadrul pârâtei Curtea de Conturi a României.
Prin Legea nr.50/1995 s-a prevăzut un sistem de salarizare propriu pentru personalul Curții de Conturi, care cuprindea pe lângă salariul de bază, spor de stabilitate, spor pentru titlul științific de "doctor" sau "doctor docent" și spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Începând cu data de 1.10.2000 a intrat în vigoare nr.OG83/2000 care a modificat Legea nr.50/1996, abrogând în mod expres prevederile referitoare la plata sporurilor de stabilitate și de risc și suprasolicitare neuropsihică (art.I pct.42 din nr.OG83/2000).
Susținerea reclamanților că dispoziția legală care reglementa plata sporurilor solicitate nu a fost abrogată s-a reținut a fi neîntemeiată.
În acest sens, reclamanții au susținut că sporurile respective sunt prevăzute de Legea nr.104/1999.
Legea nr.104/1999 privind aprobarea nr.OG9/1997 și nr.OG56/1997 a fost emis pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Dispozițiile acestui act normativ modifică și completează Legea nr.50/1996 și se încorporează, de la data intrării în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, potrivit art.60 din Legea nr.24/2000. Art.56 alin.2 din legea nr.50/1996, introdus prin Legea nr.104/1999 care prevedea acordarea sporurilor de stabilitate și de stres, și-a produs efectul numai până la data de 1.10.2000 când a intrat în vigoare nr.OG83/2000, așa cum s-a arătat.
În consecință, începând cu data de 1.10.2000, data intrării în vigoare a nr.OG83/2000, intenția legiuitorului a fost clar exprimată în sensul abrogării textului de lege prin care controlorilor financiari li se acorda sporul de stabilitate și sporul de risc, drept salarial care a încetat să existe. Începând cu această dată, nr.OUG160/2000 constituie cadrul legal pentru salarizarea controlorilor financiari, act normativ care nu conține nici o prevedere legală care să recunoască drepturile solicitate în cauză.
Reclamanții au mai invocat în susținerea pretențiilor, situația de discriminare în raport cu alți salariați ai statului, funcționari publici și demnitari care își desfășoară activitatea în condiții de risc profesional și care primesc sporuri substanțiale.
Conform dispozițiilor nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Art.2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct.2 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la pct.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Raportat la art.16 din Constituția României, potrivit cărora "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate. Astfel, s-a arătat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceeași situație, în baza unora din criteriile enumerate de art.2 din nr.OG137/2000, respectiv rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie profesională, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege. De altfel și practica a fost constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare.
Acordarea unor sporuri unora dintre categoriile de salariați din cadrul sectorului bugetar - respectiv funcționarilor publici, nu este de natură a produce o discriminare în privința reclamanților, nefiind încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se confirmă, fiind vorba despre funcții diferite.
Prin urmare, ar exista o discriminare dacă doar o parte din controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi ar beneficia de drepturile solicitate iar alții nu, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale amintite, tribunalul a respins restul pretențiilor din acțiune ca fiind neîntemeiate.
Împotriva sentinței civile nr.1208/12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, au formulat în termen recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de modificare prevăzute de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, respectiv că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că a aplicat greșit legea.
Motivând recursul, reclamanții susțin în esență că sunt angajați cu contract de muncă pe durată nedeterminată, în cadrul Curții de Conturi B, în funcția de controlori financiari.
În prezent salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României, se efectuează potrivit Ordonanței de Urgență nr.160 din data de 13 octombrie 2000.
Până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, controlorii financiari mai beneficiau de spor de vechime în muncă, salariu de merit, premiul anual, premii în cursul anului, stimulente, indemnizații pentru funcțiile de conducere, toate reglementate prin Legea nr.50/1995.
Conform art.52 din Legea nr.104/1999, până la aplicarea nr.OUG160/2000, mai beneficiau și de spor de stabilitate, spor pentru titlu științific de doctor sau doctor docent și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Apreciază reclamanții că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG160/2000 au rămas fără aplicabilitate prevederile din Legea nr.50/1995, nu și prevederile Legii nr.109/1999, care priveau sporul de stabilitate, sporul pentru titlu științific de doctor și doctor docent și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Greșit începând cu data de 1 2000 conducerea Curții de Conturi a sistat plata sporului de stabilitate și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În permanență între funcțiile echivalente din cadrul autorității judecătorești și Curții de Conturi s-a păstrat un echilibru, dar care a fost abandonat prin noile reglementări introduse în salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, respectiv nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/2006.
De asemenea, prin decizia din data de 10 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție recunoscut judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În cazul controlorilor financiari în perioada 2000 - 2007 li s-a impus sistemul de salarizare stabilit prin Ordonanța de Urgență nr.160/2000, deși majoritatea prestează activități peste program în condiții de stres și suprasolicitare neuropsihică.
Reclamanții au fost lipsiți de un "bun", în mod nejustificat, în contradicție cu dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la.
O altă critică vizează excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, greșit respinsă de instanță în raport de dispozițiile Legii nr.500/2002, a nr.HG208/2005 și a nr.HG386/2007.
În considerarea celor de mai sus se solicită admiterea recursului, și respingând excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesual pasive, Curtea să admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Prin încheierea nr.5132 din 30 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare formulată de reclamanți și a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Brașov, la Curtea de Apel Pitești.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
În ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, prin decizia nr.21 din data de 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că, în aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie nu face referire în dispozitivul ei și la categoria reclamanților, respectiv controlori financiari din cadrul Curții de Conturi a României, de vreme ce reclamanții exercită alte funcții decât cele expres nominalizate.
Potrivit dispozițiilor art.329 (3) Cod procedură civilă "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De altfel, examinând atât recursul în interesul legii formulat de rocurorul General al României, cât și decizia menționată în întregul ei, se observă că întreaga motivare a Înaltei Curți de Casație și Justiție se axează pe un singur punct și anume activitatea din cadrul sistemului de justiție, pe cele două laturi mari ale sale, procesul penal și procesul civil.
Motivarea reclamanților că s-ar fi creat o diferențiere între ei și alte categorii profesionale este neîntemeiată, întrucât prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, este o opțiune a legiuitorului și nu constituie un tratament diferențiat ce ar trebui sancționat, fiind vorba de situații obiectiv diferite.
Cu această motivare se constată că este neîntemeiată și critica referitoare la sporul de stabilitate solicitat de reclamanți, și care la un moment dat nu a mai fost acordat, a se vedea în acest sens nr.OUG24/2000 anexa 3/2, ordonanță aprobată de Legea nr.383/2001, iar, începând cu data de 1 2000 de nr.OUG160/2000 cu modificările și completările ulterioare, care nu conțin niciun text de lege care să recunoască reclamanților calitatea de titulari ai sporului salarial pretins, instituind indemnizația lunară ca unică formă de remunerare corespunzătoare funcției.
Atunci când legiuitorul a simțit nevoia să legifereze dreptul reclamanților de a beneficia de anumite sporuri, a făcut-o, așa cum rezultă din conținutul Legii nr.219/2007 pentru aprobarea nr.OG27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, salarizați potrivit nr.OUG160/2000.
De asemenea, din numeroasele decizii pronunțate de Curtea Constituțională, rezultă că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
De aceea, în considerarea celor arătate mai sus, Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, criticile formulate împotriva acesteia fiind neîntemeiate, în cauză nefiind încălcate dispoziții constituționale sau norme ale dreptului comunitar.
Pe cale de consecință, conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul formulat de reclamanți, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, G, R, C, și, toți cu domiciliul ales la Camera de Conturi B, cu sediul în B,--3, județul B, împotriva sentinței civile nr.1208 din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, intimați fiind pârâții CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, str.-, nr.7, județul B și expertul în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, -, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,18 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.6/14.12.2009.
Jud.fond:.
che.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
