Pretentii civile. Speta. Decizia 1715/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1715/R-CM
Ședința publică din 18 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE A PRIN PRIMAR, cu sediul în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.621/CM din data de 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: recurentul-pârât Municipiul Curtea de A-prin Primar, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A-pentru membrii de sindicat, -, HG, -, G, -, G, -, -, -, -, și, intimații-pârâți Școala cu Clasele I-VIII nr.6 I și Centrul Bugetar Grup Școlar Forestier Curtea de A și intimații-chemați în garanție Ministerul Educației, Cercetării și, Ministerul Finanțelor Publice-prin A, Directorul Direcției -e a Finanțelor Publice A, Consiliul Județean A și Inspectoratul Școlar
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise din partea intimatului-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 02.12.2008, la Tribunalul Argeș, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de Aaf ormulat acțiune în numele și pentru reclamanții-membrii de sindicat -, -, -, HG, -, G, --, -, G, -, - -, -, --, - -, -, în contradictoriu cu pârâții Școala cu Clasele I-VIII Nr.6 I, Centrul Bugetar Grup Școlar Forestier și Municipiul Curtea de A - prin Primar, solicitând obligarea acestora să calculeze și să acorde personalului didactic, didactic auxiliar, precum și personalului nedidactic salariul de bază după cum urmează:
- Pentru personalul didactic și didactic auxiliar căruia i se aplică OG nr. 11/2007, aprobată prin Legea nr.220/04.07.2007 să se ia ca și coeficient de multiplicare pentru perioada 01.01.2007, suma de 255,899 lei, pentru perioada 01 aprilie - septembrie 2007 suma de 261,005 lei și pentru perioada 01 octombrie 2007- decembrie 2007 suma de 300,156 lei.
- Pentru personalul nedidactic căruia i se aplică OG nr.10/2007 aprobată prin Legea nr.231/06.07.2007, să se calculeze salariul de bază pentru perioada 01 ianuarie 2007- martie 2007, în cazul în care salariul de bază din OG 10/2007 aprobată prin Legea nr.231/06.07.2007 este sub minimul prevăzut în Contactul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, după cum urmează: muncitori calificați - 528 lei și necalificați - 440 lei; personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală - 528 lei, postliceală - 550 lei; personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri - 572 lei, studii superioare de scurtă durată - 660 lei; personal încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare - 880 lei.
- Pentru perioada 01.04.2007 - 01.09.2007 salariul de bază minim pentru personalul nedidactic să fie majorat cu 2% față de nivelul lunii martie 2007, iar pentru perioada 01.10.2007- 01.12.2007 salariul de bază minim pentru personalul nedidactic să fie majorat cu 11% față de perioada septembrie 2007.
Reclamantul a mai solicitat ca pârâții să fie obligați să reactualizeze sumele cuvenite la data plății efective, precum și obligarea pârâților cu care salariați, membrii de sindicat, au contract de muncă, să consemneze în carnetele de muncă și în celelalte evidențe salariale și de muncă a modificărilor salariale acordate de instanță.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin prevederile art.40 din Contactul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, înregistrat la. cu nr.2895/29.12.2006 se stabilesc coeficienții minimi de ierarhizare, care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
Personalul didactic și didactic auxiliar este retribuit conform Legii nr.128/1997 modificată prin nr.OG11/2007, aprobată prin Legea nr.220/2007-Anexa 2, luându-se ca și valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, pentru perioada ianuarie-martie 2007, suma de 221,307 lei, pentru perioada aprilie-septembrie 2007, suma de 225,733 lei, pentru perioada octombrie-decembrie 2007, suma de 259,593 lei. Aplicând coeficienții de multiplicare rezultă un salariu de bază sub minimul prevăzut de Contactul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, drept pentru care se impune majorarea lui cel puțin la acest minim.
De asemenea, coeficientul de ierarhizare a fost majorat conform nr.OG 11/2001 aprobată prin Legea nr.220/04.07.2007 și conform OG nr.10/2007 aprobată prin Legea nr.231/06.07.2007, care stabilește salariul de bază fix și salariul de bază variabil în funcție de natura postului și pregătirea profesională, precum și majorările care se aplică la aceste salarii de bază la anumite intervale de timp.
A învederat reclamantul că salariul este unul din elementele esențiale ale contractului individual de muncă, astfel că prin neacordarea salariului de bază minim brut reglementat de art.40 din, începând cu 01.01.2007, unitățile de învățământ încalcă dispozițiile art.101 din acest contract colectiv de muncă.
La data de 04.02.2009, pârâtul Municipiul Curtea de Aad epus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Cercetării și, a Ministerului Economiei și Finanțelor, a Direcției -e a Finanțelor Publice A, a Directorului Direcției -e a Finanțelor Publice A, a Consiliului Județean A și a Inspectoratului Școlar A, solicitând, în cazul în care ar cădea în pretenții, obligarea chemaților în garanție la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
În motivarea cererii de chemare în garanție au fost invocate disp.art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995, art.7 alin.4 din Legea nr. 388/2007 și art.7 alin.5 din același act normativ, dispoziții în raport de care este evident că reparația pretențiilor salariale solicitate de reclamanți nu poate fi acoperită de Municipiul Curtea de A din veniturile sale proprii, ci de Ministerul Educației Cercetării și, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția -e a Finanțelor Publice A și Directorului Direcției -e a Finanțelor Publice A, instituție ce distribuie sumele alocate de la bugetul de stat defalcate din taxa pe valoarea adăugată destinate finanțării cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.60 și urm. pr.civ. art167 din Legea nr.84/1995 și art.7 din Legea nr.388/2007.
La data de 12.03.2009, chematul în garanție Ministerului Educației Cercetării și a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, cu motivarea că între acest minister și Municipiul Curtea de A nu există niciun raport juridic de coordonare sau subordonare.
A mai arătat chematul în garanție că nu are atribuții în finanțarea cheltuielilor de personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat, unitățile de învățământ având obligația să-și întocmească bugetul propriu care se fundamentează pe baza finanțării proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari, pentru cheltuielile de personal, în faza de elaborare a proiectului bugetului local, respectiv a bugetului de stat.
La data de 09.03.2009, chemații în garanție Directorul Executiv al Direcției -e a Finanțelor Publice A, Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Ministerul Finanțelor Publice au depus la dosarul cauzei întâmpinări prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Chemații în garanție au susținut că nu există nicio reglementare normativă sau convenție între Municipiul Curtea de A și aceștia, în baza căreia să poată fi obligați să aloce din bugetul propriu, Primăriei Curtea de A, fonduri necesare finanțării învățământului preuniversitar.
Faptul că Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul de buget și proiectul de rectificare a bugetului nu poate duce la concluzia că pe această cale se naște o obligație de garanție față de primării, obligație în baza căreia chematul în garanție poate fi obligat să aloce fonduri din bugetul propriu pentru finanțarea învățământului preuniversitar.
La data de 18.03.2009, chematul în garanție Consiliul Județean Aad epus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât nu are calitatea de ordonator principal de credite, secundar ori terțiar față de Municipiul Curtea de A și nici de angajator față de cadrele didactice, ci numai un rol consultativ.
La data de 19.03.2009, tribunalul a pus în discuție excepțiile invocate prin întâmpinări, iar potrivit art.137 alin. 2 Cod procedură civilă a dispus unirea acestora cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.621/CM din 25 martie 2009, Tribunalul Argeșaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean A, Direcției -e a Finanțelor Publice A, Ministerului Finanțelor Publice și Directorului Direcției -e a Finanțelor Publice A, respingând cererea de chemare în garanție a acestora.
A fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.6 " I" și Centrul Bugetar Grup Școlar Forestier să calculeze și să acorde personalului didactic și didactic auxiliar salariul de bază după cum urmează:
1)pentru personalul didactic și didactic auxiliar căruia i se aplică OG 11/2007 aprobată prin Legea 220/2007 pentru perioada 01.01.2007-01.03.2007 să se ia în calcul ca valoare a coeficientului 1 suma de 255,889 lei; pentru perioada 01.04.2007-09.2007, suma de 300, 156 lei;
2)pentru personalul nedidactic căruia i se aplică OG 10/2007 aprobată prin Legea 231/2007,în cazul în care salariul de bază este sub minimul prevăzut de Contractul Colectiv de muncă la Nivel Național, astfel:
a)muncitori necalificați -440 lei, muncitori calificați -528 lei;
b)personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală - 528 lei, iar postliceală-550 lei;
c)personal de specialitate încadrat pe funcție pentru care condiția de pregătire este de studii superioare -880 lei;
Pentru perioada 01.04.2007-31.09.2007 salariul de bază minim pentru personalul nedidactic va fi majorat cu 2% față de nivelul lunii martie 2007 iar pentru perioada 01.10.2007-31.12.2007, cu 11% față de nivelul lunii septembrie 2007.
Pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.6 " I" și Centrul Bugetar Grup Școlar Forestier au fost obligați să actualizeze drepturile salariale enunțate de mai sus în raport de indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Școala cu clasele I-VIII nr.6 " I" să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâtul Municipiul Curtea de Aaf ost obligat să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale de mai sus.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și și a Inspectoratului Școlar Județean
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate în cauză, prima instanță le-a găsit întemeiate.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În ceea ce-l privește pe chematul în garanție Consiliul Județean A nu se regăsește această identitate, întrucât acesta nu are calitatea de ordonator de credite față de Municipiul Curtea de A, nu are calitatea de angajator al reclamanților - membri de sindicat, având doar un rol consultativ, astfel că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de acest chemat în garanție prin întâmpinare și a fost respinsă cererea de chemare în garanție a acestuia.
Tribunalul a apreciat ca întemeiate și excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de chemații în garanție Directorul Executiv al Direcției -e a Finanțelor Publice A, Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Ministerul Finanțelor Publice, întrucât, potrivit art.167 din Legea 84/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar se asigură, în primul rând, din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamanților și nu este nici ordonator de credite, având atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză. De asemenea, Direcția -ă a Finanțelor Publice acordă doar asistența tehnică de specialitate necesară în repartizarea sumelor deja alocate unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Raportat la această situație, instanța a admis și excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de chemații în garanție Directorul Executiv al Direcției -e a Finanțelor Publice A, Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Ministerul Finanțelor Publice și a respins cererea de chemare în garanție a acestora formulată de pârâtul Municipiul Curtea de
În ceea ce privește fondul cauzei, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut că reclamanții - membri de sindicat - sunt salariați ai Școlii cu clasele I-VIII nr.6 " I", desfășurându-și activitatea în calitate de personal didactic și didactic auxiliar, precum și în calitate de personal nedidactic.
Cadrul legal în raport de care membrii de sindicat sunt retribuiți este dat de Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează asupra modalității de calcul a drepturilor salariale ale personalului in discuție, prin raportare la coeficienții de multiplicare dar si la valoarea de referință, respectiv valoarea coeficientului de multiplicare I, stabiliți conform anexelor acestui act normativ.
Prin acțiune, reclamantul, în numele membrilor săi de sindicat, reclama existența unei încălcări de către pârâții a dispozițiilor Contactului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la sub nr.2895/29.12.2006, în raport de care salariile de bază ale personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic se situează sub minimul prevăzut de actul normativ menționat, precum și neacordarea majorărilor salariale astfel cum acestea au fost stabilite prin dispozițiile OG nr.10/2007 si OG nr.11/2007.
Instanța a fost chemată să decidă, în mod concret, asupra necesitații aplicării efectelor pe anii 2007-2010 si membrilor de sindicat in numele cărora reclamantul a formulat actiunea, precum si asupra excluderii de către angajator a acestor membri de la beneficiul acordării unor creșteri salariale, pentru a căror existenta legiuitorul a avut in vedere aspecte de natura economico-financiara, dar mai ales sociala.
In raport de obiectul cererii de chemare in judecata, tribunalul a apreciat acțiunea ca întemeiată, pentru următoarele considerentele:
Potrivit dispozițiilor art.154 alin.1 din Codul muncii, salariul, ca element esențial al contractului individual de munca, reprezintă contraprestația muncii depuse de un salariat în baza unui astfel de contract, în noțiunea de salariu legiuitorul (art.155 Codul muncii ) incluzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Reclamantul a susținut în motivarea acțiunii sale incidența în cauză a disp. art.40 din care prevăd coeficienții minimi de ierarhizare pentru diferitele categorii de personal, precum și, în aliniatul 4 al aceluiași articol, salariul de baza minim negociat începând cu data de 01.01.2007.
În ceea ce privește sfera de aplicare a contractului colectiv de munca unic la nivel național, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 lit.a din acest act, coroborate cu cele ale art.11 alin.1 lit.d din Legea nr.130/1996, acest contract se aplica tuturor salariaților încadrați în unitățile din tara, indiferent de forma de capital social de stat sau privat, R sau străin/mixt.
În același sens sunt și prevederile art.241 alin 1 lit.d din Codul muncii, care reiterează obligativitatea producerii efectelor față de toți salariații încadrați la toți angajatorii din tara.
De asemenea, instanța a reținut și faptul că raporturile de muncă dintre membrii de sindicat și unitățile angajatoare sunt guvernate, în temeiul art.8 din Codul muncii, de principiile consensualismului și al bunei-credințe.
pe anii 2007-2010 stipulează prin dispozițiile art.8 alin.2 ca în raporturile de muncă dintre angajat și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile salariatului, indiferent ca acestea se găsesc in contractul colectiv de munca sau in reglementările legale, acestea completându-se reciproc.
Caracterul imperativ al contractului colectiv de muncă, indiferent de nivelul la care a fost încheiat, se impune părților semnatare, efectele sale producându-se față de toți salariații vizați printr-un atare contract.
În speța dedusă judecății, a fost semnat și de către Ministerul Educației, Cercetării și, astfel că personalul didactic, didactic auxiliar si personalul nedidactic sunt în mod direct beneficiari ai clauzelor mai favorabile ale acestui act normativ.
Prin urmare, instanța a apreciat că interpretarea legală corectă este cea potrivit căreia prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel național reprezintă un izvor normativ prioritar și direct aplicabil reclamanților pentru plata drepturilor salariale prin raportare la minimul stabilit de art. 40 alin 4 din.
În ceea ce privește al doilea aspect dedus judecății, instanța a reținut că prin cele două acte normative, OG nr.10/2007 și OG nr.11/2007, în acord cu principiile statuate de Convenția nr.95/1949 a OIM, ce vizează protecția salariului ca parte componenta a obligațiilor asumate de angajator, legiuitorul delegat, în exercitarea atribuțiunilor si obligațiilor sale de politica financiar, dar și socială, a înțeles importanța necesității păstrării unei proporții adecvate între salariul nominal, ca reprezentând suma de bani pe care salariatul o primește efectiv pentru munca depusa, si salariul real ce semnifica acea cantitate de bunuri si servicii ce poate fi achiziționată de persoane fizice cu salariul nominal.
Or, așa cum în mod judicios s-a arătat în practica judecătorească în domeniu și în literatura de specialitate, în mod firesc raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie sa fie același in diferite perioade ale vieții economico-sociale. Acesta este si motivul pentru care legiuitorul a prevăzut creșterile salariale stipulate de OG nr.10 si nr.11 din anul 2007 si care sunt în deplin consens cu principiile statuate in Convenția nr.131/1970 si in nr.135/1970 ale OIM, care fac trimitere, intre altele, la nevoile salariaților si familiilor lor, la nivelul de viata al grupurilor sociale si la factorii economici, inclusiv exigentele dezvoltării economice.
Efectul celor doua ordonanțe de urgență este similar, legiuitorul delegat urmărind sa compenseze eventuala pierdere suferita de salariați ca urmare a creșterii preturilor de consum si a tarifelor la servicii, prin acordarea unor creșteri salariale sub forma unor procente cu care se majorează salariul de baza.
Sub aspect matematic, având in vedere si modalitatea de determinare a salariului de baza sau a salariului funcției didactice, corespunzătoare algoritmului stabilit de Legea nr.128/1997, instanța a reținut ca prin aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți de OG nr.11/2007 sau prin calcularea salariilor conform OG nr.10/2007, se ajunge la existenta unui salariu minim de baza sub nivelul celui prevăzut de prin alin.4 al art.40.
Potrivit disp art.101 din același contract colectiv de munca, drepturile prevăzute în contractele individuale de munca nu se pot situa sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de munca.
Forța obligatorie a clauzelor menționate mai sus este garantată si de art.11 alin.1 lit.b și c și art.30 din Legea nr.130/1996, respectiv art.41 alin.5 din Constituție, prevederi pe care instanța este obligată să le aplice, conform art.1 alin.5 și art.124 alin.1 din Legea fundamentală.
În consecință, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 6 " I" și Centrul Bugetar Grup Școlar Forestier să calculeze si sa plătească reclamanților drepturile salariale, astfel cum ele rezulta din incidența atât a pe anii 2007-2010 cat si a OG nr.10 si nr.11 pe anul 2007, luând in considerare categoriile personalului nedidactic, didactic si didactic auxiliar cărora le sunt aplicabile cele doua ordonanțe.
În raport de dispozițiile art.161 alin.4 din Codul muncii, instanța a obligat pârâții de mai sus și la actualizarea sumelor datorate fiecăruia dintre reclamanți la momentul efectuării plații.
În baza art.40 alin 2 din Codul muncii, pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 6 " I" a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În raport de disp. art.13 din OUG nr.32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost admisă acțiunea și față de pârâtul Municipiul Curtea de A care a fost obligat să vireze pârâților Școala cu clasele I-VIII nr.6 " I" și Centrul Bugetar Grup Școlar Forestier fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul Curtea de A împotriva Ministerului Educației, Cercetării și și a Inspectoratului Școlar al Județului A, instanța a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere că nu există un text de lege care să reglementeze o obligație de garanție a acestora față de Municipiul Curtea de A, raportat la drepturi salariale cuvenite salariaților din învățământul preuniversitar, precum și disp.art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 și disp.art.13 din OUG nr. 32/2001.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâtul Municipiul Curtea de A - prin Primar susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit a respins cererea de chemare în garanție formulată de către acesta, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția -ă a Finanțelor Publice.
În susținerea acestui motiv de recurs care poate fi încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, s-a susținut că instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările și completările ulterioare și dispozițiilor art.7 alin.5 lit.a din Legea nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008.
Se mai susține că potrivit acestor dispoziții legale se impunea respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și drept consecință admiterea cererii de chemare în garanție formulată de către recurent.
De asemeni se susține că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție față de Ministerul Educației, Cercetării și care are calitatea de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivului de recurs invocat, cum și din oficiu în conformitate cu art.3041Cod procedură civilă sub toate aspectele, în raport de actele dosarului și dispozițiile legale, Curtea constată următoarele:
Motivul de recurs prin care se susține că prima instanță în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive față de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A și drept consecință a respins cererea de chemare în garanție formulată de către acesta, este întemeiat și urmează a fi admis.
Instanța de fond în mod greșit a respins cererea de chemare în garanție formulată de recurent împotriva acestuia, prin care a solicitat ca în eventualitatea admiterii acțiunii, să fie obligat să vireze către acesta fondurile necesare achitării drepturilor salariale, deși în speță erau îndeplinite prevederile art.60-63 din Codul d e procedură civilă.
Dispozițiile art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995, invocate de recurent, prevăd că "fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale".
Prima instanță nu a avut în vedere faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor prin direcțiile generale a finanțelor publice județene este cel care repartizează bugetelor locale sumele necesare finanțării cheltuielilor de învățământ, dând o interpretare greșită a reglementărilor legale incidente în cauză.
Tribunalul nu a avut în vedere dispozițiile art.6 din Legea nr.338/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, care prevăd că "sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzută la art.6 lit.b sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, a burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat".
Rezultă că recurentul-pârât finanțează cheltuielile de învățământ preuniversitar în limita sumelor repartizate, astfel că soluția legală cu privire la cererea de chemare în garanție era aceea a admiterii ei, astfel cum a fost formulată.
Cât privește soluția pronunțată în cauză față de chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării și, Curtea constată că este legală și temeinică, fiind neîntemeiată critica adusă soluției de către recurent.
Acest minister nu are atribuții în finanțarea cheltuielilor de personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat, potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 și art.16 și 18 din nr.HG538/2001, începând cu anul 2001 finanțarea cheltuielilor de personal pe unități școlare din învățământul preuniversitar de stat făcându-se prin consiliile locale.
Între Ministerul Educației, Cercetării și și consiliile locale/consiliile județene/primării nu există nici un raport juridic de subordonare sau coordonare, astfel că în mod corect a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestui pârât, nefiind întrunite condițiile prev. de art.61 din Codul d e procedură civilă.
Pentru considerentele expuse anterior, având în vedere limitele competențelor ce îi revin chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu dispozițiile legale enunțate anterior, coroborate și cu dispozițiile art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, precum și a Legilor bugetului de stat pe anii 2005-2007, în temeiul art.312 alin.(3) Cod procedură civilă urmează a se admite recursul și pe cale de consecință, va fi modificată în parte sentința în sensul că va fi admisă cererea de chemare în garanție față de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția -ă a Finanțelor Publice A care va fi obligat să aloce fondurile necesare achitării drepturilor în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul MUNICIPIUL CURTEA DE A - PRIN PRIMAR, cu sediul în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.621/CM din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimați fiind reclamantul SINDICATUL PERSONALULUI DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR, cu sediul în Pitești,--6, județul A, în numele și pentru reclamanții membri de sindicat -, -, HG, G, -, -, G, - -, -, -, -, pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.6 I, cu sediul în Curtea de A,-, județul A, CENTRUL BUGETAR GRUP ȘCOLAR FORESTIER, cu sediul în Curtea de A,-, județul A și chemații în garanție MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în Pitești,-, județul A, DIRECTORUL DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A, cu același sediu, CONSILIUL JUDEȚEAN A, cu sediul în Pitești, nr.1, județul A și INSPECTORATUL ȘCOLAR A, cu sediul în Pitești,--6, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pe care-l obligă să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -
Grefier,
- -,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.13/27.11.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
