Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 177/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7816/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 177/
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți, llie, loniță Va., loniță Vo., împotriva sentinței civile nr. 607 LM din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect -drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți loniță Va.,personal, loniță Vo.,personal,personal,personal, intimata pârâtă SC SA, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.26443/2009 atașată la fila 19 dosar, lipsind recurenții reclamanți, llie,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Avocatul intimatei pârâte SC SA - Membru Grup.arată
că societatea și-a schimbat denumirea în SA și depune înscrisuri în acest sens.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții reclamanți lonită Va., lonită Vo., având pe rând cuvântul solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Avocatul intimatei pârâte SA, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.607LM din 16.05.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Giurgiu - Secția civilă, s-a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamanții, llie, loniță, împotriva pârâtei SC SA.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în scopul clarificării clauzei confuze conținută în actele adiționale la contractul colectiv de muncă ulterioare anului 2003, respectiv art.168 alin. (2) a fost convocată Comisia Paritară în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip.
Concluzia unanimă a participanților la Comisia Paritară a fost aceea că: "părțile semnatare confirmă că în redactarea art. 168 alin. (1) și (2) la momentul negocierilor colective, voința părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Un alt argument reținut de către Tribunal în sprijinul includerii suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui angajat fundamentat pe înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, este acela că în anii 2004, 2005 și 2006 salariul de bază al reclamanților nu a scăzut, așa cum ar fi trebuit să se întâmple în măsura în care suplimentările salariale nu ar mai fi fost introduse în salariul de bază al acestuia, ci dimpotrivă a crescut.
A mai reținut, Tribunalul că în litigii promovate de alți salariații ai pârâtei privind aceleași drepturi salariale pe rolul altor instanțe competente s-a administrat proba cu expertiză tehnică contabilă tocmai pentru a se verifica dacă suplimentările salariale de Paști și C au fost sau nu incluse în salariul de bază al angajaților și pentru anii 2004-2006, concluzia expertului contabil a fost aceea că suplimentările salariale în cauză sunt incluse în salariile de bază din perioada 2004-2006.
Prin urmare a reținut Tribunalul că deși are caracter extrajudiciar relevanța și concludența sa rezultă din următoarele: salariații pârâtei aveau aceeași situație juridică față de prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de societate; atribuirea forței probante se face în considerarea coroborării cu celelalte probe administrate în proces.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, reclamanții prin care au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se susține arată că art. 168 alin. (1) din CCM la nivelul societății pentru anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate contractele, prevăzând că salariații cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul mediu de bază pe unitate.
Din cele expuse rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. (1) din CCM la nivel de unitate pentru anii 2003-2007 au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte, doar pentru anii 2003-2007, întrucât în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art. 168 alin. (1).
Împrejurarea că prin adresa Comisie Paritare din data de 18 iunie 2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea articolului 168 alin. (1) și (2) la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu confirmă susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Prin urmare a susținut recurenta că din probele administrate s-a făcut dovada susținerilor pentru sărbătorile de Paști și de C din perioada 2003-2007 nu au fost incluse în salariul de bază.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate cât și din oficiu conform art. 3041. proc. civ. Curtea pentru motivele ce se vor arăta urmează să admită recursul și să dispună casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleași instanțe.
Curtea reține că prin cererea ce a investit instanța în prezenta cauză, recurenții-reclamanți în calitate de foști salariați a intimatei-pârâte, au solicitat obligarea SC "" SA la plata unor drepturi bănești salariale reprezentând suplimente salariale de Paști și C pentru anii 2004-2007 în cuantum de 9330 lei, și a 533,52 lei daune materiale în temeiul art.168 alin.(1) din contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Tribunalul și-a întemeiat soluția de respingere a cererii prin interpretarea dată, cu aplicarea principiului potrivit căruia clauza echivocă trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, alineatului (2) al art. 168 din contractul colectiv de muncă, în sensul că înțelesul acestuia este că, începând cu anul 2003 suplimentările au fost incluse în salariile de bază și astfel au fost executate către angajați.
Tribunalul a considerat că interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări autentice provenind de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză, și în consecință această interpretare este obligatorie pentru părți.
Curtea nu împărtășește însă, acest punct de vedere și consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantei.
Instanța a reținut că interpretarea Comisiei Paritare pe care se întemeiază soluția atacată cu prezentul recurs provine chiar de la semnatarii actului juridic.
Este adevărat că tocmai în scopul clarificării clauzei confuze a fost convocată Comisia Paritară, în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului.
Dar interpretarea dată de Comisia Paritară s-a realizat abia la data de 18.06.2007, așa cum reiese din Decizia nr.3793/18.06.2007 și Decizia nr.5140/31.08.2007 (decizii aflate la dosarul cauzei).
Astfel, interpretarea clauzei este peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și chiar cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 și nu poate produce efecte.
Mai mult la data la care Comisia Paritară a realizat interpretarea, recurenții-reclamanți nu mai aveau calitatea de salariați ai intimatei și implicit de părți la Contractul colectiv de muncă pentru ca aceasta șă-și poată produce efectele față de ei.
Nu pot fi acceptate nici argumentele Tribunalului dea lua în considerarea o expertiză extrajudiciară din ale cărei concluzii rezultă că drepturile solicitate ar fi fost acordate și în aceste fel este inutilă administrarea probei cu expertiză contabilă în cauza dedusă judecății.
Concluziile raportului de expertiză contabilă extrajudiciară nu pot fi reținute, oricum, deoarece codul d e procedură civilă consacră principiul nemijlocirii, ceea ce presupune ca toate probele să fie administrate în fața instanței care judecă un anumit dosar.
Curtea apreciază că, în lipsa administrării unor probe utile, nesocotirea dispozițiilor art.129 alin.(5) proc. civilă, conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, este imposibil a se stabili, doar pe calea unei interpretări propuse unui text îndoielnic din contractul colectiv de muncă, dacă pretențiile reclamantului sunt justificate.
Din chiar probele administrate în recurs rezultă necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, care să stabilească, atât cuantumul sumelor ce s-ar cuveni reclamantei, în raport de prev. art.168 alin.(1) din contractul colectiv de muncă, text în care se face referire la salariul de bază mediu la nivelul SC "" SA, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost aplicate sau nu foștilor salariați.
Față de dispozițiile art.305 proc. civilă, proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel că în temeiul art.312 alin.(1) proc. civilă, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, împotriva sentinței civile nr.607/LM/16.05.2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SA fostă SC SA- GRUP.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
10.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
