Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1770/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1770
Ședința publică din data de 19 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, cu sediul în B,-, județul B, prin reprezentantul său legal Președinte Director General Dr., împotriva sentinței civile nr. 535 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, -, G, toți cu domiciliul ales în B,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 19 septembrie 2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, împotriva sentinței civile nr. 535 din data de 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, constată următoarele:
Reclamanții, G, -, G, au chemat în judecată civilă pe pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță aferente anilor 2005-2007, actualizate în raport cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
- 2 -
În motivarea acțiunii, reclamanți au arătat că au calitatea de salariați, personal contractual, aflați în raporturi de muncă cu pârâta, raporturi guvernate de Codul muncii și că au dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, primă care însă nu a fost acordată.
Mai susțin că funcționarii publici din cadrul societății pârâte au beneficiat de primă de vacanță în condițiile reglementate de contractul colectiv de muncă la nivel național și CCM la nivel de grup de unități din sistemul de sănătate pe anul 2007-2008.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că actele normative care reglementează salarizarea personalului contractual din sistemul bugetar nu prevăd acordarea primei de vacanță pentru această categorie de personal.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând primă de concediu, aferentă perioadei 2005-2007, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în conformitate cu art.59 alin. 3 CCM la nivel de ramură în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității pe lângă indemnizația de concediu poate fi stabilită și plata unei prime de vacanță care în cazul reclamanților nu a fost plătită spre deosebire de funcționarii publici din sistem care au încasat acest drept.
Prin urmare, s-a creat o discriminare între salariați care au calitatea de funcționari publici și salariații cu contract individual de muncă fiind încălcate disp. art. 1 alin.3 din nr.OG137/2000.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează salarizarea personalului contractual din sistemul asigurărilor de sănătate dreptul la primă de vacanță nu a fost reglementat spre deosebire de funcționarii publici din același sistem care au avut reglementat un astfel de drept și care a fost suspendat începând cu anul 2002 și ale căror drepturi au fost acordate prin nr.OUG146/2008 prin care s-a aprobat plata primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006.
recurenta că reclamanții nu se numără printre categoriile de personal cărora li se cuvine primă de concediu în conformitate cu prevederile Ordonanței sus-menționate, întrucât acest act normativ nu s-a referit numai la funcționarii publici ci la toate categoriile de personal care aveau dreptul la primă de vacanță și al căror drept a fost suspendat prin acte normative succesive.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia așa după cum se va arăt în continuare:
Dreptul la primă de vacanță, ca drept salarial suplimentar, care se acordă salariaților odată cu indemnizația de concediu la plecarea în concediul legal de odihnă nu a fost prevăzut pentru personalul contractual din domeniul asigurărilor de sănătate nici prin lege și nici prin contractul colectiv de muncă la nivel de
- 3 -
ramură, acest din urmă reglementând doar vocația la un asemenea drept în funcție de posibilitățile economico-financiare ale unității, ceea ce duce la concluzia că pentru a fi un drept salarial propriu-zis era necesar ca această vocație să își găsească consacrarea în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, lucru care nu s-a întâmplat în ceea ce îi privește pe reclamanți.
Reclamanții sunt salariați din sistemul bugetar și potrivit art. 157 alin.2 Codul muncii sistemul de salarizare a acestei categorii de personal se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Așa după cum este de necontestat reclamanților nu le-a fost recunoscut prin lege sau orice alt act normativ cu putere de lege dreptul la primă de vacanță și prin urmare nu poate fi luată în discuție o eventuală suspendare a acesteia cum este cazul funcționarilor publici întrucât reclamanților nu le este aplicabilă OUG nr. 146/2008, concluzia fiind aceea că instanța a obligat recurenta la plata primelor de vacanță fără a avea un temei legal, astfel că recursul se privește ca întemeiat și în baza art.312 Cod pr.civilă urmează a fi admis cu consecința modificării în tot a sentinței și pe fond a respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În speță nu sunt îndeplinite condițiile de constatare a unei discriminări, întrucât personalul contractual pe de o parte și funcționarii publici pe de altă parte constituie categorii de personal total distincte a căror activitate este guvernată de reglementări specifice neputând fi luată în discuție o încălcare a principiului egalității de tratament prev. de art. 5 Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, cu sediul în B,-, județul B, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, G, -, G, și în consecință:
Modifică în tot sentința civilă nr.535/26 mai 2008 Tribunalului Buzău și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanți având ca obiect plata primelor de vacanță ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
Grefier,
- 4 -
Red. /
2 ex.29.09.2008
f- - Tribunalul Buzău
G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
