Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1769/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1769
Ședința publică din data de 19 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SRL cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1285 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, -.31, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitatea apărătorului intimatului-reclamant să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 19 septembrie 2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil formulat de pârâta SC SRL P, împotriva sentinței civile nr.1285 din data de 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale pentru perioada de preaviz de 60 de zile, concediu de odihnă neefectuat pe anul 2006-2007, eliberarea carnetului de muncă completat la zi, actualizarea sumelor, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei ocupând funcția de director de producție, iar în urma unor conflicte cu reprezentantul societății și-a dat demisia.
Mai arată că în contractul individual de muncă și actul adițional la acesta în caz de demisie va fi obligat să lucreze ]n perioada de preaviz de 60 de zile pe care l-a respectat întocmai.
Susține reclamantul prin acțiunea sa, că pârâta nu i-a achitat toate drepturile salariale și nici nu i-a eliberat carnetul de muncă reținându-i din salariu o sumă de bani sub pretextul că există pe numele său o decizie de imputare.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată admis acțiune, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei de preaviz și concediul de odihnă neefectuat pe anul 2006-2007 în sumă netă de 6801 lei ce urmează a fi actualizată în funcție de
- 2 -
coeficientul de inflație de la data pronunțării 21 aprilie 2008 până la data plății efective.
Prin aceeași decizie s-a dispus obligarea pârâtei să elibereze carnetul de muncă reclamantului completat la zi și să vireze către bugetul de stat contribuțiile aferente.
Pârâta a mai fost obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a fost salariatul societății pârâte în funcția de director de producție, iar la data de 17 septembrie 2007 demisionat având obligația să respecte un termen de preaviz de 60 de zile, obligație care a fost îndeplinită numai că la plecarea din unitate nu ia-u fost acordate drepturile salariale cu motivarea că acestea sunt destinate acoperirii prejudiciului constat prin decizia de imputare nr.73/2007.
A mai reținut tribunalul că aceasta decizie încalcă dispozițiile art. 164 din Codul muncii, că unitatea pârâtă nu făcut dovada existenței unei hotărârii irevocabile de stabilire a răspunderii patrimoniale a reclamantului, caz în care aceasta urmează să-i achite drepturile salariale stabilite prin raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că reclamantul ia adus un prejudiciu constatat prin decizia nr. 734A/05.09.2007 întrucât această decizia a fost emisă în conformitate cu art.273 Codul muncii, iar pentru suma de 796,52 lei reprezentând c/val cursurilor de formare profesională au fost semnate acte adiționale la contractul de muncă cărora tribunalul trebuia să le dea eficiență.
recurenta că reclamantul a fost de acord cu recuperarea pagubei și că la solicitarea acestuia, în contul drepturilor salariale cuvenite au fost eliberate chitanțe prin care se constată acoperirea prejudiciului cauzat de reclamant.
Totodată se precizează că reclamantului i-a fost înmânat carnetul de muncă la 17 ianuarie 2008 cât i-a fost întocmită și nota de lichidare.
Concomitent cu motivele de recurs recurenta a solicitat și întoarcerea executării în temeiul art. 4042alin.1 Cod pr.civilă.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia așa după cum se va arăt în continuare:
Reclamantul a avut calitatea de salariat al societății recurente în funcția de director de producție, raporturile de muncă dintre părți încetând prin demisie, fiind respectată clauza din contractul individual de muncă privind preavizul de 60 de zile.
Litigiul a fost provocat de neplata dreptul salariale cuvenite reclamantului la plecarea din unitate, neplată justificată de recurentă printr-o decizie de imputare emisă cu scopul acoperirii unui pretind prejudiciu săvârșit de reclamant.
Așa cum reține și instanța de fond spre deosebire de vechiul cod al muncii (Legea nr.10/1972) în actuala reglementare a răspunderii patrimoniale, recuperarea pagubei săvârșită de salariat în patrimoniul angajatorului nu poate fi
- 3 -
făcută decât prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, decizia de imputare fiind lipsită de efecte juridice, motiv pentru care în mod corect tribunalul nici nu a ținut seamă de aceasta.
Prin motivele de recurs, pârâta susține pe linia apărărilor făcute în fond că a fost prejudiciată de către reclamant, inclusiv prin neamortizarea cheltuielilor efectuate cu formarea profesională a reclamantului, însă pentru a se putea discuta aceste aspecte, respectiv pentru a se putea stabili o eventuală răspundere materială a reclamantului era necesar ca instanța să fie investită cu o cerere în acest sens, ori recurenta nu a înțeles să formuleze în dosar o cerere reconvențională și nici nu a atașat motivelor de recurs hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se stabilească existența și întinderea răspunderii patrimoniale a reclamantului.
În aceste condiții, instanța de fond a admis în mod corect acțiunea, obligând recurenta la plata întregii sume calculate prin expertiza contabilă ca reprezentând drepturi salariale cuvenite și neplătite, motiv pentru care recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1285 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, -.31, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
Grefier,
Red. /
2 ex.29.09.2008
f- - Tribunalul Prahova
R
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
