Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1828/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1828
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T și garantul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 744/19.02.2008 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul T și pârâtul intimat Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă " " T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă d-na, având funcția de vicepreședintă a sindicatului, în reprezentarea reclamantului intimat Sindicatul T și a pârâtului intimat Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă " " T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că, prin registratura instanței la data de 5.10.2009 reclamantul intimat Sindicatul Tad epus la dosar precizare de acțiune și copia sentinței civile nr. 744/19.02.209 a Tribunalului Timiș.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat și a pârâtului intimat solicită respingerea recursurilor declarate de către pârâții recurenți Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T și garantul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T pentru motivele arătate în scris la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 744/19.02.2009, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar " " împotriva pârâților Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă " " T și Președintele Consiliului Județean T, au fost obligați pârâții la plata în solidar a primei de concediu pentru perioada 2005-2007, în favoarea reclamanților, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice, care a fost obligat să asigure fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pretențiile solicitate de către reclamanți în calitate de membrii de sindicat sunt întemeiate, conform dispozițiilor art. 50 pct. 12 din Legea nr. 128/1997 raportat la dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 146/2007.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T, precum și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Prin recursul declarat de către pârâtul Consiliul Județean T s-a solicitat modificarea sentinței civile supuse reformării în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, arătându-se că actele juridice reținute de prima instanță nu puteau conduce la admiterea acțiunii, întrucât nu fac referire la prima de concediu de odihnă, ci la prima de vacanță și nu se adresează personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic din învățământ.
Astfel, dreptul la prima de concediu nu este recunoscut în OUG nr. 146/2007, deoarece nu se adresează personalului didactic sau nedidactic din învățământ și nici în Legea nr. 128/1997 care, deși face trimitere la Contractul colectiv de muncă, nu poate conduce la existența unei obligativități în ceea ce privește acordarea unei prime de concediu, ci doar la posibilitatea acordării acestui drept în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, așa cum prevăd dispozițiile art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de țară nr. 1116/30.01.2003.
S-a invocat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean, învederându-se că se impunea admiterea acțiunii doar față de unitatea de învățământ, întrucât veniturile proprii ale școlilor nu sunt constituite din venituri provenite de la Consiliul Județean, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 167 alin. 12 și 16 și art. 170 alin. 3 din Legea nr. 84/1995.
În fine, s-a susținut că tribunalul a admis în mod greșit acțiunea față de toți pârâții, întrucât nu există o obligație de solidaritate la plată în mod direct a drepturilor de natură salarială către angajații școlii, singurul debitor al acestei obligații fiind unitatea de învățământ.
Prin recursul formulat în cauză, pârâtul Președintele Consiliului Județean Tar eiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că tribunalul a respins-o în mod greșit, în condițiile în nu are nici o competență în suplimentarea bugetului unității de învățământ, în vederea plății de către aceasta a unor drepturi de natură salarială către personalul didactic sau nedidactic.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a formulat recurs împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, reiterând excepția lipsei calității procesual pasive a acestui minister, motivat de faptul că alocarea sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de personal revine ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Educației și Cercetării, iar între ministerul recurent și reclamanți nu există nici un raport de muncă și nicio relație de serviciu, astfel încât nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu are în sarcina sa obligația de garanție față de Consiliul Județean T, fiind invocate dispozițiile art. 500/2002.
Prin întâmpinare, intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar " " s-a opus admiterii recursurilor, arătând că sunt neîntemeiate susținerile pârâților, întrucât în contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2007 și 2007-2010 sunt prevăzute drepturile solicitate de către membrii de sindicat, constând în prima de vacanță, care se impune a fi plătită pe lângă indemnizația de concediu, iar aplicarea acestor clauze contractuale este obligatorie.
Examinând recursurile declarat prin prisma dispozițiilor legale invocate și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T sunt neîntemeiate, având în vedere că unitatea de învățământ pârâtă își desfășoară activitatea sub coordonarea acestor doi pârâți, Consiliul Județean fiind instituția care îi aprobă bugetul de venituri și cheltuieli și sumele necesare funcționării acestei unități.
Examinând actele și lucrările dosarului cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice se apreciază că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât acest minister, potrivit legii nr. 500/2002, coordonează activitățile privind sistemul bugetar, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor de rectificare a acestor bugete, astfel că acest minister are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește alocarea fondurilor necesare acoperirii sumelor solicitate de intimați.
Dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic reglementează dreptul personalului didactic de a beneficia de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul de muncă, iar dispozițiile art. 36 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe perioada 2003-2005, prelungit până în data de 9.01.2006, precum și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe perioada 2007-2010, prevăd obligația de plată a primei de vacanță care se cuvine și reclamanților.
Astfel, susținerile recurenților care se referă la aplicabilitatea clauzelor contractuale și în final a prevederilor legale sunt neîntemeiate atât în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, care aparține pârâților în solidaritate, astfel cum corect a stabilit prima instanță și nu doar angajatorului, cum nelegal invocă recurenții.
Pentru considerentele expuse, s-au apreciat că nefondate recursurile declarate în cauză, nefiind întrunite niciuna din cerințele expres și limitativ prevăzute de art. 304 Codul d e procedură civilă, cu precizarea că în urma examinării cauzei în limitele conferite de art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă nu au fost identificate motive de natură să atragă casarea sau modificarea hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții Consiliul Județean T, Președintele Consiliului Județean T și Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 744 din 14.02.2009, dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
, 20 noiembrie 2009, în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /.28.01.2010
Tehnored. /2 ex./.28.01.2010
Prim inst.: Tribunalul Timiș -,
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Florin
