Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1826/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1826
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Florin
Grefier:
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de către pârâții Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local al comunei Nouă și Primăria comunei Nouă, Școala cu clasele I-VIII Nouă, Școala cu clasele I-IV, Grădinița, Școala cu clasele I-IV Veche, Grădinița cu Veche, împotriva sentinței civile nr. 125/29.04.2009 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată procesul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Timiș, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele membrilor de sindicat a chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII Nouă, Școala cu clasele I-IV, Grădinița cu Program Normal, Școala cu clasele I-IV Nouă, Grădinița cu Program Normal Veche, Consiliul Local Nouă și Primăria Nouă-Instituția Primarului solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va da să-i oblige la calcularea și plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe anii 2006, 2007, 2008 actualizate în funcție de rata inflației la data plății.
În susținere a invocat împrejurarea că membrii de sindicat sunt îndreptățiți să primească primele de concediu, însă pârâții refuză acordarea lor.
În drept a invocat dispozițiile art.48 - 50 din Legea nr.128/1997, pe cele ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ și respectiv, disp. art.11, 30 din Legea nr.130/1996.
Prin sentința civilă nr.1251/PI/29.04.2009, Tribunalul Timișa admis în parte cererea de chemare în judecată.
În consecință, pârâtele 1-7 unități de învățământ au fost obligate să plătească membrilor sindicatului reclamant primele de concediu de odihnă aferent anilor 2006 - 2008, sume actualizate în funcție de indicele de inflație.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, rezultă că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cum existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), instanța a reținut ca întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
Raportat la considerentele deja expuse, referitoare la forța obligatorie a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, atât pentru angajatori, cât și pentru salariați instanța a apreciat că acțiunea promovată este întemeiată, în ciuda faptului că Legea nr. 128/1997 nu prevede dreptul la prima de vacanță, acesta putând fi recunoscut direct în baza convenției adoptate în temeiul Legii nr. 130/1996. De asemenea, apare irelevant faptul că, contrar susținerilor reclamanților, OUG nr. 146/2007 nu îi vizează, privind doar categoriile de personal enumerate în art. 1 alin. 2, între care nu se regăsesc și cadrele didactice ori alți angajați din învățământ.
În schimb, instanța a constatat că, potrivit contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Ori, instanța constata ca, contractul colectiv de munca încheiat intre partenerii sociali, nu definește noțiunea de "din venituri proprii", fapt ce duce la concluzia ca, conducătorii acestor instituții, trebuiau sa prevadă aceste cheltuieli cu personalul din subordine in bugetul de venituri si cheltuieli ale instituțiilor de învățământ parate.
O concluzie contrară ar veni în contradicție cu dispozițiile art.243 din Codul Muncii și ale art.30 din Legea nr.130/1999 ci și cu dispozițiile alin.5 al art.41 din Constituție.
Lipsa resurselor financiare nu poate influența stabilirea sau recunoașterea drepturilor salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă ci, eventual doar asupra modului de executare a hotărârii.
Astfel potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că sunt persoane juridice și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
În art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice".
Același tribunal apreciind, prin observarea dispozițiilor art.XIII al OUG nr.32/2001, aprobata prin Legea nr.374/2001, ca cea din urma norma legala legitimează pasiv chemarea in judecata si a pârâților 8 si 9 (pentru opozabilitate) a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local Nouă și Primarul comunei Nouă câtă vreme acești pârâți au fost improcesuați pentru opozabilitate.
Împotriva sentinței au declarat recursuri pârâții, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Pârâta Școala cu clasele I-VIII a invocat greșita sa obligare la plata primelor întrucât nu realizează venituri proprii.
A mai invocat că personalul contractual din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar este salarizat în baza Legii 128/19997, prioritatea legii în raport cu contractul colectiv de muncă rezultând din dispozițiile art.12 din Legea nr.130/19996.
A mai invocat dispozițiile art.1 alin.2 din OUG nr.146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate pe perioada 2001 - 2006, articol ce stabilește categoriile de personal căruia i se aplică prevederile ordonanței.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct. 8, 9 cod pr.civilă.
Aceleași motive de recurs au invocat pârâtele Școala cu clasele I-VIII Nouă, Școala cu clasele I-IV, Grădinița cu Program Normal, Școala cu clasele I-IV Veche și Grădinița cu program normal Veche.
Pârâții Consiliul Local Nouă și Primăria Nouă prin Primar au invocat dispozițiile art.16 alin. 5 din HG 2192/2004 pentru a susține împrejurarea că funcționarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură prin bugetul local dar cu sume alocate de Consiliul Județean, persoană ce nu a fost citată în cauză.
A mai invocat faptul că, nefiind parte în Contractul colectiv de muncă, prevederile acestuia nu îi sunt opozabile.
Legal citat, intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T nu a formulat întâmpinare în condițiile art.308 al.2 Cod pr.civilă.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate și în baza art.3041cod pr.civilă, față de dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e pr. civilă și de normele legale mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Prin sentința recurată instanța a admis în parte acțiunea, obligând doar pârâtele unități de învățământ la plata către membrii sindicatului reclamant a primelor de concediu de odihnă. Cu privire la pârâții Consiliul Local Nouă și Primăria Nouă prin Primar instanța a avut în vedere - fără a stabili prin dispozitiv vreo obligație în sarcina lor că împrocesuarea lor a fost menținută pentru opozabilitate.
În consecință, invocarea dispozițiilor art.16( realitate art.17) din HG 2192/2004 și trimiterile la contractul colectiv de muncă nu se pot constitui în temeiuri de modificare a sentinței susceptibil a fi invocate de Consiliul Local și primărie, față de conținutul clar al dispozitivului ce nu obligă în vreun fel pârâții; eventual reclamantul ar fi putut critica în acest sens soluția, însă acesta nu a declarat recurs.
În ceea ce privește recursurile pârâtelor unitățile de învățământ, instanța reține că, într-adevăr, Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea unei prime de vacanță însă, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel de la nivel național, cât și cel de la nivel de ramură învățământ.
Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și, respectiv, pe anii 2007-2010 prevăd, la art. 59 alin. 3, că se poate stabili, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, ca pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Dreptul reclamanților la prima de concediu este consacrat, în mod evident, de art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008, în care părțile contractante au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 5 alin. 1 din contractul in discuție, norma contractuală sus-citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Conform art. 241 alin. 1 din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați. Art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că, în raporturile de muncă dintre angajați și angajator, se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în lege.
Din coroborarea prevederilor art. 30 alin. 1 și art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996 cu cele ale art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul Muncii rezultă că aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ și pentru toți salariații din învățământ este obligatorie.
În continuare instanța reține că, în lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze în vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu ori să statueze asupra cuantumului acestora, clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi în vreun fel înlăturate, nici prin apărarea referitoare la lipsa veniturilor proprii ale unității de învățământ, cu atât mai mult cu cât aceasta nu se autofinanțează, iar bugetul ei de venituri și cheltuieli este supus aprobării unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială se află.
Din modul de redactare a clauzelor contractelor colective de muncă specifice învățământului rezultă în mod clar obligația de a se plăti prima de vacanță, deoarece art.37 din aceste contracte prevede ca: "-personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii ", iar nu ca personalul să poată beneficia de astfel de premii dacă se vor realiza venituri proprii.
A interpreta clauza contractuală menționată în sensul că primele de vacanță se acordă condiționat de realizarea unor venituri proprii de către unitatea de învățământ, în condițiile în care unitățile de învățământ au posibilități limitate de a obține venituri proprii, deoarece scopul lor constă în prestarea unui serviciu public (educarea elevilor), iar nu în desfășurarea unor activități aducătoare de profit, ar conduce la concluzia că o astfel de clauză a fost inserată în contractele colective de muncă fără intenția de a produce efecte. Or, potrivit art.977 și art.978 din Codul civil, o clauză se interpretează după intenția comună a părților, iar nu după sensul literal al termenilor și în sensul ce poate avea un efect.
Prin urmare, dacă s-ar aprecia că dreptul reclamanților la plata primelor de vacanță este afectat de o condiție care nu se va putea îndeplini, s-ar ajunge la golirea de conținut a clauzei contractuale ce-l reglementează, interpretare ce contravine dispozițiilor legale incidente în speță.
Având în vedere aceste considerente, se observă că referirea recurentelor la dispozițiile OUG nr.146/2007 nu este relevantă ca motiv de modificare a sentinței, câtă vreme acest act normativ reglementează expres situația personalului indicat în art.2 din ordonanță, legiuitorul urmărind ca pentru acele categorii de personal să reglementeze o cale specială de acordare a acestor drepturi.
În consecință, în baza disp.art.304, 3041cod pr.civilă, instanța va respinge recursurile declarate de pârâții Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local al comunei Nouă și Primăria comunei Nouă, Școala cu clasele I-VIII Nouă, Școala cu clasele I-IV, Grădinița, Școala cu clasele I-IV Veche, Grădinița cu Veche împotriva sentinței civile nr. 125 pronunțată la 29 aprilie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către pârâții Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local al comunei Nouă și Primăria comunei Nouă, Școala cu clasele I-VIII Nouă, Școala cu clasele I-IV, Grădinița, Școala cu clasele I-IV Veche, Grădinița cu Veche împotriva sentinței civile nr. 125 pronunțată la 29 aprilie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red../8.12.2009
Tehnored. 2 ex./9.12.2009
Prim inst.: Tribunalul Timiș -,
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Florin
