Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 185/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 185
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 16 din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 151, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 20 februarie 2008 și intimata reclamantă, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr.32 din 12 februarie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă a depus întâmpinare la motivele de recurs la care atașat ca practică judiciară decizia nr. 581 din 19 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul - și sentința 806 din 13 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul -.
Curtea comunică recurentei pârâte prin apărătorul său avocat, un exemplar al întâmpinării formulată de intimata reclamantă.
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă SC SA, certificat cu soluția pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul -.
Avocat depune la dosar pentru intimata reclamantă, adresele comune din 23 aprilie 2002 și 17 decembrie 2002 ale SNP SA Sucursala B respectiv înaintate sucursalelor, concluzii scrise și chitanța fiscală nr. 90 din 12.02.2008 reprezentând onorariu apărător în valoare de 250 lei.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA, arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția dreptului la acțiune invocată de aceasta, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Însă în speță reclamantul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol, nu au fost respectate, suplimentările salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C nefiindu- acordate.
Ori, dacă temeiul pretențiilor solicitate de reclamant este contractul colectiv de muncă, așa cum reclamantul afirma, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. e iar nu art. 283 alin. 1 lit. c, așa cum în mod greșit considerat instanța de fond.
Față de acest motiv de recurs SC SA solicită admiterea recursului, și schimbarea în tot sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
În contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007, textul alin. 2 al art. 168 are următorul conținut " în anul 2003 suplimentările salariale de la alin 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", iar rostul menținerii acelui alineat este de arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin 1 al art. 168 în anul 2003 dar și pentru anii pentru care se încheiau acele contracte colective.
La momentul la care s-au negociat și s-au semnat contractele colective de muncă este evident că nimeni nu s-a gândit că unul sau mai mulți angajați care se bucurau de drepturile stipulate în aceste contracte nu va vedea sau nu va vrea să vadă că a primit aceste suplimentări salariale în salariul de bază, nu numai în anul 2003 ci și în anii care au urmat.
Se mai artă că punctul de vedere al societății este susținut și de Comisia Paritară SA, comisie care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul Colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă.
Această comisie, formată din reprezentanți ai și ai a emis mai întâi informare către toate structurile teritoriale, la data de 18.06.2007 în care arăta, că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Față de acest motiv de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
În cazul în care instanța nu va reține motivele de recurs invocate anterior, recurenta solicită admiterea recursului în parte, în sensul acordării drepturilor salariale solicitate în conformitate cu adresa 6576 din 12 noiembrie 2007 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 2919 din 12 noiembrie 2007 și avându-se în vedere practica judiciară depusă, respectiv decizii pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în cauze similare.
Se mai arată că au fost situații în care instanța acordat drepturile salariale solicitate, prime de Paște și preluându-se salariul mediu brut fără să scadă din sumele respective taxele și impozitele datorate statului.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 16 din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova ca nefondat, avându-se în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă, solicită în temeiul art. 283 lit. și art. 155 Codul muncii respingerea acesteia ca neîntemeiată, deoarece ne aflăm în situația unui conflict individual de muncă determinat de neexecutarea de către recurentă a Contractului Individual de Muncă pe perioada 2004 - 2006, în ceea ce privește plata drepturilor salariale suplimentare datorate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, drepturi ce sunt stabilite prin și decurg din CCM.
Sumele datorate de recurenta pârâtă salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, au caracterul unor drepturi salariale suplimentare, conform dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, care prevăd că salariul trebuie să cuprindă salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Având în vedere că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate și plata unor despăgubiri ca urmare a întârzierii plății, termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani, prevăzut de art. 283, alin.1, lit. c din Codul muncii și art. 145 din CCM.
Susținerea recurentei conform căreia drepturile salariale suplimentare s-au introdus în salariul de bază lunar este, pentru că din înscrierile efectuate în carnetul de muncă pentru anii 2004, 2005, 2006 printr-un simplu calcul matematic se poate dovedi că salariul de bază lunar nu cuprinde și sumele echivalente celor două sărbători anuale.
Poziția Comisiei paritare nu poate fi luată în considerare întrucât nu se menționează calitatea persoanelor semnatare, mandatul lor și nu se prezentă nicio dovadă cu privire la susținerile efectuate.
În mod corect, instanța de fond nu a dispus deducerea din drepturile salariale datorate reclamantei sumelor privind CAS, CASS și impozit, pentru ca în temeiul art. art. 269 din Codul muncii aceste sume reprezintă despăgubiri.
În cauza de față sunt întrunite condițiile generale pentru angajarea răspunderii civile contractuale, în sensul existenței unui prejudiciu material, efectiv, cert, consecință neexecutării contractului individual de muncă și a drepturilor ce decurg din CCM, existența unei fapte ilicite și culpabile a pârâtei, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției sau culpei recurentei, respectiv atitudinii negative față de interesele salariaților.
Conform art. 42 din Codul Fiscal, nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau natură primite de persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de acesta, inclusiv despăgubirile reprezentând daune morale.
Intimata nu datorează nici CAS și CASS întrucât nu are calitate de salariat asigurat, conform art. 5 și 21 din Legea nr. 19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În mod corect instanța de fond admis acțiunea prin care s- solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, pentru că drepturile salariale suplimentare aferente sărbătorile de Paști și au fost stabilite de cei doi parteneri sociali, prin adresele 1666/2003, 313/20005, 713/2006, care precizează cuantumul salariului mediu brut aplicabil pentru executarea contractului colectiv de muncă.
În concluzie, având în vedere cele susținute, precum și considerentele formulate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile nr. 16 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei totale de 6163,52 lei, reprezentând: drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate, actualizarea acetei sume în funcție de rata inflației la data plății și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 1979-2006 fost salariata pârâtei la punctul de lucru SC SA, iar raporturile de muncă cu societatea au încetat la data de 22.11.2006.
A mai susținut reclamanta că potrivit contractului individual de muncă beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, iar dispozițiile art. 168(1) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedeau că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
S-a mai arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004, 2005 și 2006, reclamanta nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște, salariul brut la nivelul fiind de 980 lei în anul 2004, 1400 lei în anul 2005 și 1850 lei în anul 2006, astfel cum rezultă din adresele pârâtei nr. 1666/2003, 313/2005 și 713/2006, anexate acțiunii.
De asemenea, reclamanta a susținut că pentru neachitarea la timp a suplimentărilor salariale, pârâta datorează și sumele corectate cu coeficientul de inflație pentru perioada în discuție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 166 din Codul muncii, art. 168 (1) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății renegociat și reeditat în anul 2004, 2005 și 2006.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a stipulat că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost aceea de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 16/07.01.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 6370,60 lei, reprezentând: drepturi salariale cuvenite și neacordate - 5630 lei drepturi salariale suplimentare neacordate în perioada 2004 - 2006 și 740,60 daune rezultate din actualizarea sumei în funcție de rate inflației pe perioada 01.01.2005 - 30.09.2005 și 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare este neîntemeiată, întrucât în baza art.283 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajat sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune potrivit art.1 lit.c în cazul neexecutării sau a unor clauze ale acestuia.
În speță s-a reținut că prin cererea formulată reclamanta a solicitat plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate pe anii 2004 - 2005, susținând că acestea erau prevăzute în, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei s-a reținut, în esență, că reclamanta a fost încadrat la societatea pârâtă în perioada 1979 - 2006, raporturile sale de muncă încetând cu data de 22.11.2006, iar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 prevede la art. 168 dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, dispoziție menținută și în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006.
S-a mai reținut că suplimentările respective au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003 și cum pârâta nu a făcut dovada plății către reclamantă a suplimentărilor salariale de C și de Paște pe perioada menționată, acțiunea acesteia a fost apreciată ca întemeiată fiind în consecință admisă în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimata-reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatei-reclamante, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Se mai învederează că deși valoarea suplimentării solicitate este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, instanța a admis acțiunea în care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii prevăzute în, dar pentru situații diferite, recurenta emițând o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare am în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a efectuat o expertiză salarizare prin care s-a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrise sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata primelor de C 2004, Paște și C 2005, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, în conformitate cu adresa nr.6576 din 12 noiembrie 2007 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția de Corporative sub nr.2919 din 12 noiembrie 2007 și avându-se în vedere practica judiciară depusă, respectiv decizii pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI în cauze similare.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a răspuns motivelor de recurs solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea reclamantului este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față.
Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște și de C pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate prin includerea acestor prime în salariul de bază pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea ei în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, sumele reprezentând primă C 2004, 2005,2006 și respectiv primă Paște 2005, 2006, 2007 avute în vedere de prima instanță, sume care au fost reactualizate cu indicele de inflație, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, ținând cont de considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3623 lei reprezentând: primă C 2004=799 lei, primă Paște 2005=850 lei, primă C 2005=927 lei, primă Paști 2006=1047 lei, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație de la data plății.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, Calea nr. 239 sector 1, împotriva sentinței civile nr. 16 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în comuna, sat, județul P.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 3623 lei către reclamantă, reprezentând prima de C 2004 - 799 lei, prima de Paște 2005 - 850 lei, prima de C 2005 - 927 lei și prima de Paște 2006 - 1047 lei, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței sus-menționate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
--- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. 3 ex./05.03.2008
/
dos.fond - Tribunalul Prahova
jud.fond
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
