Plata drepturilor banesti, salariale. Speta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
D E CI ZIA NR. 186
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 5 din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în comuna, sat., nr. 1, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 20 februarie 2008 și intimata reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 35 din 13 februarie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă a depus întâmpinare la motivele de recurs la care atașat ca practică judiciară decizia nr. 581 din 19 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul - și sentința 806 din 13 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul -.
Curtea comunică recurentei pârâte prin apărătorul său avocat, un exemplar al întâ mpinării formulată de intimata reclamantă.
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă SC SA, un set de înscrisuri cuprinzând: adresa nr. 6576 din 12 noiembrie 2007 a SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 2919 din 12 noiembrie 2007, adresa 3036 din 23 noiembrie 2007, comunicată doamnei expert contabil, certificat cu soluția pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarele -, -, - și Raportul de expertiză Judiciară, întocmit în dosar - al Tribunalului Prahova de expert ,
Avocat depune la dosar pentru intimata reclamantă adresele comune din 23 aprilie 2002 și 17 decembrie 2002 ale SNP SA Sucursala B respectiv, înaintate sucursalelor, concluzii scrise și chitanța fiscală nr. 97 din 18.02.2008 reprezentând onorariu apărător în valoare de 250 lei.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA, arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția dreptului la acțiune invocată de aceasta, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Însă în speță reclamantul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol, nu au fost respectate, suplimentările salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și nefiindu- acordate.
Ori, dacă temeiul pretențiilor solicitate de reclamant este contractul colectiv de muncă, așa cum reclamantul afirma, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. e iar nu art. 283 alin. 1 lit. c, așa cum în mod greșit considerat instanța de fond.
Față de acest motiv de recurs SC SA solicită admiterea recursului, și schimbarea în tot sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
În contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007, textul alin. 2 al art. 168 are următorul conținut " în anul 2003 suplimentările salariale de la alin 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", iar rostul menținerii acelui alineat este de arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin 1 al art. 168 în anul 2003 dar și pentru anii pentru care se încheiau acele contracte colective.
La momentul la care s-au negociat și s-au semnat contractele colective de muncă este evident că nimeni nu s-a gândit că unul sau mai mulți angajați care se bucurau de drepturile stipulate în aceste contracte nu va vedea sau nu va vrea să vadă că a primit aceste suplimentări salariale în salariul de bază, nu numai în anul 2003 ci și în anii care au urmat.
Se mai artă că punctul de vedere al societății este susținut și de Comisia Paritară SA, comisie care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul Colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă.
Această comisie, formată din reprezentanți ai și ai a emis mai întâi informare către toate structurile teritoriale, la data de 18.06.2007 în care arăta, că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Față de acest motiv de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
În cazul în care instanța nu va reține motivele de recurs invocate anterior, recurenta solicită admiterea recursului în parte, în sensul acordării drepturilor salariale solicitate în conformitate cu adresa 6576 din 12 noiembrie 2007 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 2919 din 12 noiembrie 2007 și avându-se în vedere practica judiciară depusă, respectiv decizii pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în cauze similare.
Se mai arată că au fost situații în care instanța acordat drepturile salariale solicitate, prime de Paște și preluându-se salariul mediu brut fără să scadă din sumele respective taxele și impozitele datorate statului.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 5 din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova ca nefondat, avându-se în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă, solicită în temeiul art. 283 lit. și art. 155 Codul muncii respingerea acesteia ca neîntemeiată, deoarece ne aflăm în situația unui conflict individual de muncă determinat de neexecutarea de către recurentă a Contractului Individual de Muncă pe perioada 2004 - 2006, în ceea ce privește plata drepturilor salariale suplimentare datorate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, drepturi ce sunt stabilite prin și decurg din CCM.
Sumele datorate de recurenta pârâtă salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, au caracterul unor drepturi salariale suplimentare, conform dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, care prevăd că salariul trebuie să cuprindă salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Având în vedere că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate și plata unor despăgubiri ca urmare a întârzierii plății, termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani, prevăzut de art. 283, alin.1, lit. c din Codul muncii și art. 145 din CCM.
Susținerea recurentei conform căreia drepturile salariale suplimentare s-au introdus în salariul de bază lunar este, pentru că din înscrierile efectuate în carnetul de muncă pentru anii 2004, 2005, 2006 printr-un simplu calcul matematic se poate dovedi că salariul de bază lunar nu cuprinde și sumele echivalente celor două sărbători anuale.
Poziția Comisiei paritare nu poate fi luată în considerare întrucât nu se menționează calitatea persoanelor semnatare, mandatul lor și nu se prezentă nicio dovadă cu privire la susținerile efectuate.
În mod corect, instanța de fond nu a dispus deducerea din drepturile salariale datorate reclamantei sumelor privind CAS, CASS și impozit, pentru ca în temeiul art. art. 269 din Codul muncii aceste sume reprezintă despăgubiri.
În cauza de față sunt întrunite condițiile generale pentru angajarea răspunderii civile contractuale, în sensul existenței unui prejudiciu material, efectiv, cert, consecință neexecutării contractului individual de muncă și a drepturilor ce decurg din CCM, existența unei fapte ilicite și culpabile a pârâtei, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției sau culpei recurentei, respectiv atitudinii negative față de interesele salariaților.
Conform art. 42 din Codul Fiscal, nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau natură primite de persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de acesta, inclusiv despăgubirile reprezentând daune morale.
Intimata nu datorează nici CAS și CASS întrucât nu are calitate de salariat asigurat, conform art. 5 și 21 din Legea nr. 19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În mod corect instanța de fond admis acțiunea prin care s- solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, pentru că drepturile salariale suplimentare aferente sărbătorile de Paști și au fost stabilite de cei doi parteneri sociali, prin adresele 1666/2003, 313/20005, 713/2006, care precizează cuantumul salariului mediu brut aplicabil pentru executarea contractului colectiv de muncă.
În concluzie, având în vedere cele susținute, precum și considerentele formulate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, se solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile nr. 5 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub numărul - reclamanta chemat în judecată SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 6163 lei reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005 și 402,92 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp sumei în raport cu rata inflației.
In motivarea acțiunii reclamanta a susținut ca că a fost salariata pârâtei în temeiul în cadrul Sucursalei în perioada 1985 - 2006, raporturile de muncă încetând la 16.11.2006.
S-a mai susținut in motivarea acțiunii de către reclamantă că, pe lângă salariul lunar era îndreptățită la o suplimentare salarială in cuantum de un salariu de baza mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paști si de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005 si 2006, insă parata nu a acordat aceste drepturi in termenul cuvenit, datorând astfel si beneficiul nerealizat respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA a invocat în scris excepția
prescrierii dreptului la acțiune, la termenul din 15.10.2007, susținând că, potrivit
art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de
muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la
acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale
acestuia, acțiunea formulată de reclamantă întemeindu-se pe dispozițiile art. 168
din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005, petenta pretinzând ca nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Pe fondul cauzei, prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute in anul 2003 așa cum rezulta din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările să fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și in condițiile negociate de .
S-a mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă, că in anul 2005 s-a încheiat un nou Contractul Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168 în sensul că in anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 si 2007, sensul menținerii alineatului fiind de a preciza modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută la alin.1 al art.168 in anul 2003 dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
În dovedirea susținerilor, din întâmpinare, pârâta a depus actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2000, Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004, 2005, Anexa nr. 6, adresa nr. 2913/2007.
La termenul din 7.01.2008 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că și-a majorat câtimea obiectului cererii la valoarea totală de 6370 lei reprezentând 5630 lei drepturile salariale suplimentare neacordate în perioada 2004 - 2006 și 740,6 lei daune din actualizarea sumei în funcție de rata inflației pe perioada 10.01.2005-30.09.2007.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 5 din 7 ianuarie 2008 respins prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată, admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC SA B, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 5630 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada 2004 - 2006, 740,6 lei reprezentând reactualizare în raport de indicele de inflație pentru perioada 10.10.2005 - 30.09.2007 și 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
S- constatat că excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de parâtă este neîntemeiată potrivit considerentelor ce urmează:
Conform art.283 lit.c din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, în cazul neexecutării Contractul Colectiv de Muncă ori a unei clauze ale acestuia.
În speță, s-a reținut că prin cererea formulată reclamanta a solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite si neacordate in anii 2004 si 2005, susținând ca acestea erau prevăzute in Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținută întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractul Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, s- constatat că acțiunea introdusă la data de 16.10.2007 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004- 2005, fost promovată in cadrul termenului de 3 ani.
Examinând materialul probatoriu administrat in cauză, tribunalul constatat că acțiunea precizată este întemeiată potrivit considerentelor ce urmează:
Reclamanta a fost salariata pârâtei, în cadrul Sucursalei în perioada 1985 - 2006, raporturile sale de muncă încetând la data de 16.11.2006.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea in cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C, că angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Potrivit înscrisurilor depuse in cauza, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate si aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2004,2005, 2006 au menținut disp.art.168 alin.1, alin.2 al acestui articol fiind insă modificat informa in anul 2003, suplimentărilor salariale de la alin.1, sunt incluse in salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractul Colectiv de Muncă, parâta nu a mai acordat reclamantei în cursul anilor 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 și 2006, se poate aprecia că părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentarilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă și în cursul anilor 2004- 2005, suplimentările fiind introduse in salariul de baza al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp. art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat reclamantei suplimentările salariale de C si Paști pentru anii 2004 si 2005, tribunalul a admis acțiunea.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune al intimatului este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimatul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea intimatului-reclamant este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
S-a mai arătat că prima instanță nu a observat că valoarea unei suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP, sens în care a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta la plata unor sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, depunând la dosar o serie de înscrisuri.
În subsidiar, recurenta solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței cu luarea în considerare a ultimului motiv de recurs.
Reclamanta a formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea trebuia respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște și de C pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și respectiv 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamantei prin includerea acestor prime în salariul de bază al acesteia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantei a fost introduse abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care aceasta a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamantă a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acesteia conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, sumele de 5630 lei, reprezentând primă C și Paști 2004-2006 și 740,6 lei reprezentând reactualizare în raport cu indicele de inflație avute în vedere de prima instanță, totalizând 6370,60 lei, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimata-reclamantă, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004 și 2005.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, depusă în copie la dosarul de fond (fila 53), la care prima instanță nu face însă nici o referire, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 799 lei pentru luna noiembrie 2004 și de 850 lei pentru luna aprilie 2005, respectiv 927 lei pentru luna noiembrie 2005, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs (fila 19).
În consecință, ținând cont de considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin. 2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3623 lei reprezentând prima de C 2004 - 799 lei, prima de Paște 2005 - 850 lei, prima de C 2005 - 927 lei și prima de Paște 2006 - 1047 lei, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimata-reclamantă, având în vedere faptul că recursul pârâtei a fost considerat fondat, Curtea va constata că nu sunt incidente în cauză disp.art.274 alin.1 Cod pr.civilă, sens în care aceste cheltuieli nu vor fi acordate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 5 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă cu domiciliul în comuna, sat., nr. 1, jud. P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3623 lei reprezentând prima de C 2004 - 799 lei, prima de Paște 2005 - 850 lei, prima de C 2005 - 927 lei și prima de Paște 2006 - 1047 lei, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
--- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
2008-03-13
IȚ/FA
Trib.P nr.-
-
Președinte:Ioana Cristina Țolu
Judecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
