Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1884/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1884
Ședința publică din data de 01 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B, sector 1, B-dul - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr.974 din 03 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G domiciliat în comuna, sat de M, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din 30.09.2008, lipsind intimatul-reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv: certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel București în dosarul nr- la data de 04.03.2008; sentința civilă nr. 1562 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați; sentința civilă nr. 637 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea; dovada procedurii de comunicare a hotărârii civile nr. 1699 din 03 octombrie 2007; sentința civilă nr. 1697 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea; certificate de grefă emise de Tribunalul București - Secția a VIII-a în dosarele nr- la data de 24.01.2008, nr- la 24.01.2008, nr- la 24.01.2008, nr- la 31.01.2008; dovada de comunicare a hotărârii civile nr. 1699/03.10.2007; sentința civilă nr. 1697/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea; sentința civilă nr. 1671/09.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați; raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil; Anexa nr. 1 - bis la Actul Adițional la Contractul colectiv de muncă la
nivelul SA pentru anul 2008: raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar; adresa nr. 3793/18.06.2007
eliberată de Comisia Paritară SC SA către toate structurile teritoriale; Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SA emisă de Comisia Paritară SA; adresa nr. 54199/15.11.1993 emisă de Ministerul Muncii către Direcția de Muncă și Protecție Socială B; adresa nr. 53948/12.08.1992 emisă de Direcția Generală a legislației muncii și protecției sociale, certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași în dosarele nr-, -, -, - la data de 18.04.2008, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul G, a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neacordate, de Paște și C în anii 2004-2005, sumă de 2.782, 92 lei, din care 402,92 lei actualizarea sumei în raport de rata inflației.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la încetarea contractului de muncă, că în afara salariului cuvenit pentru munca prestată a beneficiat și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, dar pârâta nu i-a plătit integral aceste drepturi și a fost prejudiciat cu drepturile salariale prevăzute de art. 168 (a) din, cu caracter obligatoriu, prevăzute pentru Paște și C.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, că operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, continuând să producă efecte și în anii următori, textul art. 168 din CCM, fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
S-a mai susținut de către pârâtă prin întâmpinare, că pentru a se evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr.5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.l să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004 articolul
168 alin.l a rămas fără obiect deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
In ceea ce privește modalitate de calcul invocată în susținerea acțiunii, s-a arătat de către pârâtă că este greșită atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant, fiind stabilite prin adresa 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Tribunalul, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune prin încheierea din 25 martie 2008, reținând că cererea de chemare în judecată are ca obiect drepturi salariale și că termenul de prescripție este cel de 3 ani prevăzut de art. 283(1) lit. dffi^ Codul muncii, chiar dacă drepturile izvorăsc din contractul colectiv de muncă pentru că prevederile acestuia referitoare la drepturile salariale fac parte de drept și din contractul individual de muncă.
La cererea părților au fost încuviințate probele cu înscrisuri și expertiză judiciară contabilă pentru a se calcula eventualele drepturi cuvenite reclamantului.
Prin raportul de expertiză întocmit de expertul s-a concluzionat că primele de Paște și C prevăzute pentru anii 2004-2006 nu au fost incluse în salariul de bază, că diferențele ce trebuie plătite sunt în sumă brută de 5.284 lei, din care 871 lei daune reprezentând actualizarea sumei în raport de rata inflației.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză de specialitate, prin sentința civilă nr.974 din 3 iunie 2008, Tribunalul Dâmbovița, a admis acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.284 lei reprezentând suplimentări salariale de C și Paști cuvenite în perioada 2004-2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat drepturile salariale restante, cuvenite și neacordate pe începând cu anul 2004 și până la data încetării contractului individual de muncă, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art. 168 alin.l din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006.
Potrivit art. 168 alin.l din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000 salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.l"vor fi introduse"în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.l"au fost introduse"în salariul de bază al fiecărui salariat.
A apreciat instanța de fond că asupra aspectului introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paște și de C în anul 2003, nu pot exista controverse față de claritatea prevederilor art. 168 alin.2 din
modificat, text convenit de către reprezentanții și SC SA, iar susținerea pârâtei referitoare la faptul că aceste modificări ale articolului 168 alin.2 din au fost introduse pentru a se prevedea cu certitudine că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, că a continuat să producă efecte și în anii următori, nu poate fi primită, întrucât prin folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", dimpotrivă, se ajunge la concluzia că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și Caa vut loc doar în anul 2003.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu poate fi acceptată nici concluzia Comisiei Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează retroactiv prevederile art. 168 alin.l și 2, stabilind că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.l 1 art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă, pentru că interpretarea pârâtei constituie de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și în principal prevederilor art. 244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
Modificarea la care face referire art. 244 din Codul muncii urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art. 236 alin.4 din Codul muncii în raport de care contratele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
Tribunalul, a mai apreciat că pârâta căreia îi revenea sarcina probei, în conformitate cu prevederile art. 287 Codul muncii nu a făcut dovada acordării suplimentărilor salariale de C și de Paște în conformitate cu prevederile art. 168 alin. 1 din Codul muncii, că nu a depus la dosar state de plată, decizii interne privind acordarea acestor drepturi sau orice alte documente din care să rezulte introducerea acestor suplimentări în salariile angajaților,iar raportul de expertiză contabilă confirmă că primele de Paște și C nu au fost incluse în drepturile salariale plătite în anii 2004-2006.
n ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamantului, tribunalul a apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază astfel cum acestea au fost comunicate de către pârâtă prin adresele 2022/04.09.2007, 830 și 831/05.02.2008, deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin. 1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paști în cuantum de unsalariu mediu de bazăpe SNP și nu la un salariu mediu brut.
Atât salariul de bază cât și cel brut sunt venituri brute, însă deosebirea dintre acestea este aceea că salariul brut mai cuprinde și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, adică celui numit de " bază", fără sporuri.
Pentru cele ce preced, tribunalul a apreciat îndeplinite prevederile art. 154 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii
depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și ale articolului 161 alin. 1 din Codul muncii în raport de care salariul se plătește în bani la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, în baza art. 269 (1) din Codul muncii, astfel că a admis cererea și a se dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului începând cu anul 2005 și până la data încetării contractului individual de muncă calculate în funcție de salariul mediu de bază pe, actualizate de la data la care trebuiau acordate și până la achitarea efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA-Membru Grup, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art.168 alin. 1 teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamantului.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamantului sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamant este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamantului ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paște și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani
indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art.283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamantului sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamantului este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art.168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu expertiza contabilă efectuată în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantului ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantului raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece expertul contabil a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile reclamantului în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea acțiunii.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B, sector 1, B-dul - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr.974 din 03 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G domiciliat în comuna, sat de M, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 1 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./13.10.2008
dosar fond.- -- Tribunalul Dâmbovița
judecători fond.-
- G
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina Țolu
Judecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
