Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1882/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1882
Ședința publică din data de 01 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, G, -, C, G și -, toți cu domiciliul ales în M nr. 641, județul D și de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B, sector 1, B-dul - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 1177 din 02 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, reprezentați de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 1107/19.09.2008, și recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, reprezentată de avocat, conform împuternicirii avocațiale din 30.09.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv: confirmare de primire emisă de Oficiul Poștal Târgoviște; certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel București în dosarul nr- la data de 04.03.2008; sentința civilă nr. 1562 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați; sentința civilă nr. 637 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea; dovada procedurii de comunicare a hotărârii civile nr. 1699 din 03 octombrie 2007; sentința civilă nr. 1697 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea; certificate de grefă emise de Tribunalul București - Secția a VIII-a în dosarele nr- la data de 24.01.2008, nr- la 24.01.2008, nr- la 24.01.2008, nr- la 31.01.2008; dovada de comunicare a hotărârii civile nr. 1699/03.10.2007; sentința civilă nr. 1697/3.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea; sentința civilă nr. 1671/09.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați; raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil; Anexa nr. 1 - bis la Actul Adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2008: raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar; adresa nr. 3793/18.06.2007 eliberată de Comisia Paritară SC SA către toate structurile teritoriale; Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SA emisă de Comisia Paritară SA; adresa nr. 54199/15.11.1993 emisă de Ministerul Muncii către Direcția de Muncă și Protecție Socială B; adresa nr. 53948/12.08.1992 emisă de Direcția Generală a legislației muncii și protecției sociale, certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași în dosarele nr-, -, -, - la data de 18.04.2008, înscrisuri pe care le comunică șipărții adverse, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA - GRUP, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Față de recursul declarat de recurenții-reclamanți, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul arată că instanța de fond nu a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor Contractului colectiv de muncă, având în vedere că drepturile pentru Paști și C pe anii 2004-2007 sunt prevăzute a fi acordate de către angajator la suma brută, iar instanța de fond a dispus acordarea acestora la suma netă, însă pentru alți salariați ai, cu aceleași condiții de vechime și muncă, s-au acordat sumele în forma prevăzută în contract, respectiv în cuantum brut.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și acordarea drepturilor pentru Paște și C pe anii 2004-2007, la suma brută.
Referitor la recursul declarat de pârâta SC SA, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Reclamanții, G, -, C, G și -, au chemat în judecată civilă, prin acțiuni conexe, pe pârâta SC SA- GRUP B, prin reprezentanții săi legali, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale restante pe anii 2004-2007 reprezentând prime de Paște și C, actualizate cu rata inflației-la zi.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în calitate de salariați ai societății pârâte, pentru munca prestată au primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă și pe lângă acest salariu trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, conform art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată, iar cu toate acestea nu au beneficiat de acele suplimentări salariale pentru anii 2004-2007.
În conformitate cu art.115 Cod pr.civilă pârâta a depus la dosar întâmpinare la care a atașat înscrisuri prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece începând cu anul 2003 prin negocierea cu s-a stabilit ca primele de Paști și de C să fie incluse în salariile angajaților, astfel că acestea fiind plătite nu mai pot fi solicitate a doua oară.
De asemenea, pârâta a invocat și excepțiile prescripției dreptului material la acțiune arătând că potrivit art. 283 alin. 1 lit e Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor prevăzute în CCM este de 6 luni și prematurității acțiunii față de împrejurarea că nu au avut loc negocierile prevăzute în contractul colectiv de muncă pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de plată și criteriilor de acordare a suplimentărilor salariale așa cum prevăd dispozițiile art.168 din contract.
Tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă constatând că în speță sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 lit.c Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale al căror termen de prescripție este de 3 ani și nu art. 283 alin.1 lit. e cum se pretinde de pârâtă. Totodată, prima instanță a respins și excepția prematurității formulării acțiunii.
La solicitarea pârâtei a fost admisă în cauză efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paște și C pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului că aceste prime au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003, depunându-se raportul de expertiză contabilă care a concluzionat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare brute cuvenite pentru perioada 2004-2007, actualizate cu indicele de inflație.
S-a mai menționat că suma cuvenită drept supliment salarial și prevăzută de art. 168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariile de bază pentru anii 2004-2007.
Obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză au fost respinse de către instanță, expertul răspunzând obiectivelor stabilite.
Pârâta a depus un punct de vedere extrajudiciar, din care rezultă că dacă primele de Paște și C au fost incluse în salariul de bază lunar nu mai pot fi evidențiate pe o coloană separată în statele de plată.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1177 din 02 iulie 2008 a respins excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunile formulate de reclamanți și a obligat pârâta la plata următoarelor drepturi salariale suplimentare în valoare netă, ce reprezintă prime de Paște și C 2004-2007, actualizate conform expertizei - completare, după cum urmează: câte 4775 lei către reclamanții, -, C, G, G,; la câte 1393 lei către reclamanții,; câte 2953 lei către - și și 4775 lei către.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanții a calitatea de angajați în cadrul societății pârâte și că în perioada 2004-2007 conform art. 168 din aceștia aveau dreptul cu ocazia sărbătorilor de Paști și de la câte o primă echivalentă cu un salariu de bază mediu pe unitate, prime ce nu le-au fost achitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Recurenta-pârâtă SCE. SA critică sentința în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
În recursul declarat de recurenții-reclamanți, aceștia au susținut că instanța de fond a acordat drepturile salariale solicitate în sumă netă, iar altor salariați din aceeași unitate, cu aceleași condiții de vechime le-au fost acordate drepturi salariale în cuantum brut, situație în care se impune ca și reclamanților să li se acorde pentru perioada 2004-2007, primele de Paști și C în sumă brută pentru a nu-i prejudicia.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece instanța de fond a avut în vedere disp. art. 168 CCM dispunând plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Față de recursul declarat de recurenții-reclamanți, Curtea reține că și acesta este nefondat, având în vedere că nu constituie un prejudiciu pentru aceștia acordarea sumelor în cuantum net și nu brut, știut fiind faptul că în principiu sumele acordate pentru drepturi salariale sunt impozabile și oricum suma netă ce li se cuvine nu este astfel afectată prin nereținerea cuantumului brut.
În raport de toate considerentele expuse și nesubzistând cauze de nulitate ale sentinței atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, sentința recurată fiind legală și temeinică sub toate aspectele, Curtea va respinge recursurile de față ca nefondate în baza art. 312 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții, G, -, C, G și -, toți cu domiciliul ales în M nr. 641, județul D și de pârâta SC SA - GRUP, prin reprezentant ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B, sector 1, B-dul - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 1177 din 02 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
--- - - - -- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
2 ex./28.10.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
