Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 189
Ședința publică din 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul G și pârâta împotriva sentinței civile nr. 1044/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsește reclamantul G și pârâta
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza este lăsată în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul Gas olicitat, în contradictoriu cu pârâta B, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 8950 lei cu titlu de drepturi salariale restante, constând în primele cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, care nu au fost acordate pe perioada 2005-2007și dobânda legală în sumă de 871 lei.
Motivându-și acțiunea, reclamantul arătat că este salariatul societății pârâte în baza unui contract individual de muncă și a unui Contract colectiv de muncă negociat pe fiecare an.
În conformitate cu prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ reiese că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La această sumă s-a ajuns avându-se în vedere salariul mediu brut pe.
În drept, a invocat dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art. 166, 281, 283 alin. 1 pct. c, 284-291 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că drepturile solicitate au fost incluse în salariu, astfel că au încetat să mai aibă o identitate distinctă, făcând trimitere la art. 10 din CCM respectiv constituirea unei comisii paritare, unde hotărârile acestora se adoptă prin consensul părților și au putere obligatorie pentru părțile contractante.
De asemenea, s-a contestat cuantumul pretențiilor solicitate, arătând că în mod greșit pretențiile s-au raportat la salariul mediu brut și nu la salariul de bază mediu, întrucât între cele două noțiuni există diferențe semnificative.
În ce privește petiția dedusă judecății, a susținut inexistența dreptului subiectiv, după ce în anul 2003 părțile din Contractul colectiv de muncă au hotărât includerea drepturilor bănești solicitate în salariul de bază al fiecărui angajat.
Prin sentința civilă nr.1044/27.11.2008 a Tribunalului Arad, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G și, în consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului sumele de 798 și 932 lei, reprezentând suplimentări salariale Paști 2006 și 2007 și sumele de 624, 798 și 932 lei reprezentând suplimentări salariale de C 2005, 2006 și 2007. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului dobânda legală la aceste sume începând cu data evenimentelor respective și până la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta nu a dovedit îndeplinirea obligației prevăzută de art. 31 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, republicată, referitoare la obligativitatea comunicării în scris modificărilor aduse contractului colectiv de muncă, deși potrivit dispozițiilor art.287 Codul muncii îi revenea sarcina probei, sub sancțiunea decăderii din probațiune și a neluării în seamă a apărării.
De asemenea, instanța de fond a reținut că primele de Paști și de C sunt echivalente cu un salariu de bază mediu, și nu cu un salariu de bază brut, în baza clauzei prevăzută la art. 168 alin. 1 și 3 din contractul colectiv de muncă, potrivit căreia pârâta s- obligat la plata unei prime de Paști și de C echivalentă cu salariul de bază mediu pe unitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, " B ( vechea denumire "" B) și reclamantul
Recursul pârâtei a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299, art. 3021, art. 303 alin.1 și art. 3041Cod procedură civilă, raportat la art. 80, 81 alin.1 din Legea nr.168/1999.
În motivarea cererii de recurs, se susține greșita admitere a acțiunii reclamantului, căruia i s-au recunoscut drepturi "la primele de sărbători, contrar voinței partenerilor sociali."
Pe cale de consecință a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii ca nefondată.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și reclamantul G, criticând-o sub aspectul cuantumului primelor de Paști și de C, cât și a dobânzii legale pretinse și stabilite "în art. 168 (1) din CCM" și la care se referă cererea introductivă de instanță.
Examinând recursul declarat de pârâtă, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele care vor urma.
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, argumentată în fapt și în drept, conformă cu înscrisurile existente la dosarul cauzei și cu respec-tarea garanțiilor procesuale, inclusiv a dreptului la un proces echitabil.
Referitor la motivele de recurs invocate, privind interpretarea clauzei art. 168 din contractul colectiv de muncă, se va constata că dispozițiile alineatului 1 acestui articol, au rămas neschimbate și pe anii următori, modificarea alin. 2 al aceluiași articol intervenind în anul 2006.
De asemenea, prima instanță a soluționat cauza cu respectarea garanțiilor procedurale reglementate de Codul d e procedură civilă cât și de dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa încât critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil nu poate fi reținută.
Art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2005 încheiat la nivelul între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentativ prevede:"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că:"pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", același articol din contractul colectiv de muncă pe anii 2005 - 2006, prevăzând că,în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art.168 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil, iar în ce privește stabilirea pretențiilor la salariul mediu brut, aceasta s-a făcut în conformitate cu adresele SC privind salariul mediu brut pe societate pe anul în curs, fiind o problemă de executare modul de calcul al contribuției pentru asigurări sociale.
De altfel, salariul de bază mediu pe, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului, iar angajatorul nu a probat susținerea sa referitoare la faptul că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din CCM pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
Pe de altă parte, atâta vreme cât art. 155 din Codul muncii stabilește expres componentele salariului, menționându-le separat și distinct, între acestea fiind și primele, - ca adaosuri, includerea acestora în salariul de bază, care este o altă parte componentă a salariului, nu este legală; pentru că o astfel de includere este in defavoarea angajatului, știut fiind că oac reșterii are numai salariul de bază, din care se calculează într-un anumit procent celelalte componente ale salariului - indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, -primele fiind fără îndoială adaosuri. Or, includerea celorlalte componente ale salariului în salariul de bază diminuează venitul net al angajatului, în condițiile în care indemnizațiile, sporurile și celelalte adaosuri, cum sunt și primele, nu mai pot fi calculate într-un anumit procent din salariul de bază, care crește periodic și în care sunt incluse.
Sub un alt aspect aceste includeri în salariul de bază a celorlalte compo-nente ale salariului, încalcă și prevederile cu caracter imperativ ale art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora: Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. Așadar, fiind recunoscute legal și distinct drepturile salariale ale angajaților, prin art. 154 și art. 155 din Codul muncii, cu definirea legală și a componentelor salariului, evidențierea separată a acestor componente în statele de plată a salariilor este obligatorie pentru angajatori, care nu pot încheia cu angajații tranzacții prin care să încalce dispozițiile acestor texte de lege, fără a fi lovite de nulitate.
Recursul declarat de reclamant este fondat și urmează să fie admis, cu consecința modificării parțiale a sentinței recurate, sub aspectul cuantumului suplimentărilor salariale la care are dreptul reclamantul recurent, cât și acela al dobânzii calculate la sumele datorate. Vor fi aplicate astfel dispozițiile legii părților, respectiv art. 168 (1) din Contractul colectiv de muncă la nivel de societate, cu privire la primele de C și de Paști, iar referitor la plata dobânzii legale, prevederile art. 1088 Cod civil.
Potrivit și cu dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 alineatele 1, 2 și 3 din Codul d e procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1044/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite în totalitate acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 8950 lei, suplimentări salariale, precum și dobânda legală de 871 lei.
Respinge recursul declarat de pârâtă împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /05.03. 2009
TehnoredA./ 05.03.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Arad
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
