Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1968/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1968
Ședința publică din data de 7 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2102 din 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P, str.-.- nr.1,.119A,.A,.15, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SA, intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-au depus concluzii scrise formulate de recurenta-pârâtă care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la acestea fiind atașată împuternicirea avocațială de reprezentare a recurentei-pârâte în instanță a domnului avocat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
URTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 5.100 lei, drepturi salariale suplimentare reprezentând prime de Paște și C, cuvenite și neacordate în perioada 2005-2006 și reactulizarea sumei conform indicelui de inflație de la data scadenței, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a aratat că fost salariat la SA la Sucursala SA, P, în funcția de maistru industria chimică, raporturile de muncă încetând la data de 25.05.2006, conform deciziei de pensionare nr. -/25.05.2006.
A mai arătat reclamantul că în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3 beneficia, pe lânga salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate. Astfel, prin contractul colectiv de muncă, art. 168, s-a
prevăzut, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, dreptul salariaților la câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA.
De asemenea, a mai arătat reclamantul că sumele solicitate reprezintă drepturi salariale suplimentare restante și neacordate în anii 2005-2006, și anume prime de Paște și C prevăzute în art.168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2006, conform căruia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "
A mai menționat reclamantul că pretențiile formulate sunt alcătuite din suplimentările salariale pentru C 2005- 1400 lei (reactualizată 1.471,40 lei), pentru Paște 2005 - 1850 lei (1850 lei reactualizată ), pentru Paște 2006-1850 lei (1909,20 lei reactualizată).
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dipozițiile art.166 și 283 alin.1 lit. din Codul muncii, art. 145 alin. 5 și art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății și art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă și, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată, întrucăt se solicită plata unor sume de bani cu caracter premial, care potrivit contractului colectiv de muncă se plăteau numai cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și care au fost incluse începând cu anul 2003 în salariul de bază al pârâților.
Sub aspectul excepției prescrierii dreptului la acțiune, pârâta a susținut că potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că suplimentările salariale au fost negociate și stipulate în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la. sub nr. 8080 /23.05.2000 prevăzându-se ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de "; această formulare s-a păstrat și în CCM din anul 2004 înregistrat la DGMPS sub nr.2714/16.04.2004, textul art.168 arătând că această suplimentare a drepturilor salariale este în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
In anul 2005 s-a încheiat un nou CCM care, spre deosebire de contractele anterioare are o nouă formulare pentru aliniatul 2 al art.168, "In anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", formulare păstrată și în următoarele CCM pentru anii 2006, 2007.
Părâta a mai susținut că rostul menținerii acestui alineat este de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 în anul 2003, dar și pentru anii în care se încheiau acele contracte de muncă.
Totodată, a mai arătat că punctul acesta de vedere, care exprimă realitatea este susținut și de Comisia Paritară care, în data de 31.08.2007 a emis o notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C.
Prin sentința civilă nr.2102 din 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 5100 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, respectiv prime de Paște 2005 -2006 și C 2005, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Pentru a prounța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocata de pârâta tribunalul a constatat că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescriptie de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Chiar în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta numește pretențiile reclamantului ( prime de Paște și C) - drepturi salariale - și arată că acestea au fost incluse în salariul de bază al reclamantului și au fost achitate odată cu drepturile salariale aferente lunii respective.
In consecință, tribunalul a constatat că în raport de data înregistrării acțiunii, 25.06.2008, termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea având ca obiect suplimentarea salarială de C 2005 și în continuare nu este împlinit.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, în conformitate cu înscrierile carnetului de muncă depus la dosarul cauzei, reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte în funcția de maistru, raportul de muncă încetând prin pensionarea reclamantului.
Tribunalul a mai reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2005 -2006 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA In acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 dispune ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Acelasi articol, din contractul colectiv de muncă pe anul 2005 prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecarui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din constractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2005 rezultă că
drepturile prevăzute de art. 268 alin.1 din aceleasi contracte au fost incluse în salariile anagajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține ca eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea statelor de plată emise reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o în cauză.
Anagajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
Aceasta dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art.286 alin.1 din Codul muncii.
In consecință, din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamantul, deși era îndreptățit la plata acestor drepturi salariale, nu a primit aceste sume- prima de C și Paște pe anul 2005, precum și Paște 2006, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că
aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantului, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta la 2824 lei către reclamant și totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul in B, - -, nr.239, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 2102 din 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P, str.-.- nr.1,.119A,.A,.15, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta la 2824 lei către reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 7 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./15.10.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Cristina
