Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2003/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.2003
Ședința publică din data de 10 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,--8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.845 din data de 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în Târgoviște,--4, județul D, domiciliat în Târgoviște,-, județul D, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.23,.E,.5,. 11, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. -. -., -.A,.11, județul D, -, domiciliat în B,-,.6,.A,.2, domiciliat în Târgoviște, str. -,.66,.A,.3,.16, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.2B,.B, parter,. 23, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. - -, - 12B,.1,.6, județul D, domiciliată în comuna, sat, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. - -,.35,.E,.11, județul D, domiciliată în Târgoviște, Calea P,.2A,.24, județul D, domiciliată în P, str. -, -.10, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. -,.2A,.A,.3,.13, județul D, domiciliat în comuna, județul D, domiciliată în Târgoviște, -. -., -0,.C,.17, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.5..4, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. -,.5,.D,.16, județul D, domiciliată în comuna, județul D, G, domiciliat în Târgoviște, str. -,.37 B,.9, județul D, G, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna, județul D, G,
domiciliată în comuna, sat, nr.573, județul P, G, domiciliat în comuna, sat, nr.573, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, G, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliată în B,-, -.E,.2, județul I, -, domiciliată în comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna, sat Români, județul D, domiciliat în B, Șoseaua B - Târgoviște, nr.112, -M 8,.A,.1,.6, județul I, domiciliat în B,-,.4,.B,.3,.13, județul I, domiciliat în comuna, sat, nr.461, județul D și, domiciliată în comuna, sat, nr.287, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA - GRUP și intimații-reclamanți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recurenta-pârâtă a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 alin.2 Cod pr.civilă, împuternicirea avocațială nr.- din 3 octombrie 2008, și în copie, următoarele înscrisuri: certificat de grefă eliberat de Curtea de Apel București la data de 4 martie 2008 în dosarul nr-; sentința civilă nr. 1562 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați; sentința civilă nr. 637 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-; dovada de comunicare a hotărârii civile nr. 1699 din 03 octombrie 2007; sentința civilă nr. 1697 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-; certificat de grefă emis de Tribunalul București - Secția a VIII-a la data de 24 ianuarie 2008 în dosarele nr-, certificat de grefă emis de Tribunalul București - Secția a VIII-a la data de 24 ianuarie 2008 în dosarele nr-, certificat de grefă emis de Tribunalul București - Secția a VIII-a la data de 24 ianuarie 2008 în dosarele nr-, certificat de grefă emis de Tribunalul București - Secția a VIII-a la data de 30 ianuarie 2008 în dosarele nr-; Anexa nr. 1 - bis la Actul Adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pentru anul 2008 înregistrat la. B sub nr.8080/23 mai 2000, raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar; certificate de grefă eliberate de Curtea de Apel Iași la data de 18 aprilie 2008 în dosarele nr-, -, -, -.
De asemenea, se învederează că intimații-reclamanți, G, -, G, escu, G și, prin apărător ales avocat, din Baroul Dâmbovița au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat
și judecarea cauzei în lipsă, împuternicirea avocațială nr.331 din data 25 septembrie 2008.
Avocat pentru intimata-reclamantă, a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă, împuternicirea avocațială și chitanța de plată a onorariului pentru avocat.
Intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp. art.242 alin.2 Cod pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 9.863,52 lei, reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 - 2007.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este salariatul societății pârâte la punctul de lucru D, că pentru munca prestată a primit lunar un salariu, conform contractului individual de muncă, dar pe lângă acesta trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Reclamantul a mai arătat că prima cuvenită pentru Caf ost de 980 lei în anul 2004, 1400 lei în 2005 și 1850 lei în anul 2006, iar pentru Paște de 1400 lei în 2005 și câte 1850 lei în anii 2006 și 2007, reprezentând salariul mediu pe unitate stabilit prin negociere între patronat și sindicate, că se impune plata sumelor restante, actualizate cu coeficientul de inflație calculat pe ultimii 3 ani.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivând că începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai Federației Sindicatelor Libere și Independente - au convenit ca pentru toți salariații ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat (art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și prevăzut în art.168 alin.2, mențiunea referitoare la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Pârâta a mai susținut că prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de, cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură
dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
De asemenea, pârâta a precizat că art.9 din prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului, că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Totodată, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni.
În ședința din 23.11.2007 instanța a dispus conexarea cauzelor înregistrate sub nr-, -, -, -, -, - și -, prin care reclamanții, -, G, -, G, și au solicitat aceleași drepturi ca și reclamantul -, invocând considerente identice, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art. 164 Cod proc civ.
De asemenea, la data de 7.12.2007, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 164 Cod proc. civilă, s-a dispus conexarea și a cererilor înregistrate sub nr-, nr-, nr-, nr-, formulate de reclamanții, și -, care au solicitat obligarea pârâtei la plata acelorași drepturi, ca și ceilalți reclamanți, pentru aceleași considerente.
Prin încheierea din 30.10.2007 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 al.1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar lit. e), a aceluiași text de lege prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Tribunalul a respins și excepția prematurității invocată de pârâtă, reținând că aceasta se referă la fondul pricinii și va fi analizată odată cu soluționarea cererii.
La solicitarea părților a fost încuviințată proba cu înscrisuri, iar la cererea pârâtei s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paște și pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste primei au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert G s-a concluzionat că sumele pretinse de reclamanți reprezentând drepturile
salariale ce trebuiau acordate de Paște și C pentru anii 2004-2007 nu au fost incluse în totalitate în drepturile salariale acordate, că reclamanții sunt îndreptățiți la diferențe calculate în raport de timpul efectiv lucrat, care includ și rata inflației.
Obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză au fost încuviințate prin încheierea din 8.04.2008, iar prin completarea întocmită de același expert au fost calculate și drepturile bănești cuvenite reclamantelor și.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.845 din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița în ce-i privește pe reclamanții -,; s-a declinat competența de soluționare a cererilor formulate de reclamanții mai sus enumerați în favoarea Tribunalului București; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții -, -, -scu, G, -, G, escu, G, -, G, -, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale restante, calculate conform raportului de expertiză întocmit de expertul G, astfel: - - 10.450 lei, din care 1.120 lei inflație;, -, G, G, escu, G, -, G, -, și G, câte 6.480 lei, din care 850 lei inflație; și, câte 10.450 lei, din care 1.120 lei inflație, - - 4.434 lei, din care 654 lei inflație, precum și la câte 250 lei cheltuieli de judecată către fiecare reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații societății pârâte, angajați pe durată nedeterminată de timp, iar prin cererea de chemare în judecată au solicitat acordarea drepturilor salariale reprezentând primele de Paște și C cuvenite pentru perioada 2004-2007.
Potrivit art.168 alin.1din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 înregistrat sub nr.2714/16.04.2004, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost
introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1 din Contractul pe anul 2004.
Aceeași reglementare este cuprinsă și în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006, înregistrat sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în cel din anul 2007, înregistrat sub nr. 923/23.02.2007.
A mai reținut instanța de fond că din înscrisurile și expertiza contabilă rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare pentru Cul și Paștele din anii 2004-2007, reprezentând diferența între sumele acordate prin menținerea drepturilor salariale din anul 2003, în care au fost incluse și primele de Paști și C, și sumele ce trebuiau acordate în anii 2004-2007.
De asemenea, concluzia că drepturile salariale nu au fost acordate reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2007, întrucât se menționează expres că numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 - 2007 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2006.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, instanța de fond a apreciat că nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
S-a mai reținut de tribunal că pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Făcând aplicarea articolului menționat din contractul colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2004 - 2006 și având în vedere argumentele prezentate, tribunalul a admis acțiunea în parte, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art. 269 (1) din Codul muncii, conform cărora angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
A mai reținut tribunalul, că fapta angajatorului de a nu plăti integral drepturile salariale cuvenite reclamanților este datorată vinovăției sale și este în legătură cu serviciul și în raport de prevederile art. 161 (4) din Codul muncii, fapt ce impune atât plata diferențelor salariale cuvenite, precum și actualizarea acestora în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă, așa cum au fost calculate prin raportul de expertiză.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a instanței de a soluționa cererile formlate de -, și, tribunalul a constatat că este întemeiată, întrucât dispozițiile art.284 (2) din Codul muncii, conform cărora cererile referitoare la
conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, au caracter imperativ de la care nu se poate deroga prin voința părților sau din oficiu, astfel că în baza art. 158 Cod proc. civilă, a declinat competența de soluționare a cererilor în favoarea Tribunalului București, în a cărui circumscripție își au domiciliul reclamanții.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev.de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În mod corect tribunalul a respins excepția de prematuritate invocată de recurentă câtă vreme aceasta prin apărările de fond a susținut că sumele solicitate de reclamanți au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiune, Curtea reține că instanța de fond a făcut o interpretarea justă a disp. art.283 Codul muncii stabilind că în cauză sunt incidente prevederile de la lit.c și nu cele de la lit.e pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespuns adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Cu privire la ultima critică a recursului Curtea va constata că aceasta nu are fundament în probatoriul administrat la dosar, deoarece expertul contabil atunci când a stabilit întinderea drepturilor reclamanților a avut în vedere salariul de bază mediu brut pe unitate așa cum se prevede în art. 168 CCM.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP - prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul ales în B, sector 1, Bd. - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr.845 din 20 mai 2008 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în Târgoviște,--4, județul D, domiciliat în Târgoviște,-, județul D, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.23,.E,.5,. 11, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. -. -., -.A,.11, județul D, -, domiciliat în B,-,.6,.A,.2, domiciliat în Târgoviște, str. -,.66,.A,.3,.16, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.2B,.B, parter,. 23, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. - -, - 12B,.1,.6, județul D, domiciliată în comuna, sat, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. - -,.35,.E,.11, județul D, domiciliată în Târgoviște, Calea P,.2A,.24, județul D, domiciliată în P, str. -, -.10, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. -,.2A,.A,.3,.13, județul D, domiciliat în comuna, județul D, domiciliată în Târgoviște, -. -., -0,.C,.17, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.5..4, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. -,.5,.D,.16, județul D, domiciliată în comuna
, județul D, G, domiciliat în Târgoviște, str. -,.37 B,.9, județul D, G, domiciliat în
comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna, județul D, G, domiciliată în comuna, sat, nr.573, județul P, G, domiciliat în comuna, sat, nr.573, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, G, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliată în B,-, -.E,.2, județul I, -, domiciliată în comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna, sat Români, județul D, domiciliat în B, Șoseaua B - Târgoviște, nr.112, -M 8,.A,.1,.6, județul I, domiciliat în B,-,.4,.B,.3,.13, județul I, domiciliat în comuna, sat, nr.461, județul D și, domiciliată în comuna, sat, nr.287, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
Grefier,
Red-
Tehnored.
2 ex/ 17.10.2008
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
- G -
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
