Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 21
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 13 ianuarie 2010
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș judecător
- ---- JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - JUDECĂTOR 3: Sorina
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamanta SINDICATUL C M AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N împotriva sentinței civile nr.1022 din 6 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul este la primul termen de judecată, are ca obiectdrepturi bănești, prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că procedura este completă.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxelor de timbru și motivat de faptul că nu mai sunt probe de administrat și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
deliberând
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1022/C din 6.11.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul " cel M" al angajaților din administrația publică locală N pentru membrii de sindicat G, G, G, -, și ( tabel fila 14 dosar fond ) în contradictoriu cu pârâții Comuna Vânători și Primarul Comunei Vânători
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în esență următoarele:
Sporul de dispozitiv a fost solicitat în temeiul dispozițiilor art.9 al 2 din Ordinului MAI nr. 275/2002, modificat prin art.II pct.1 din Ordinul 496/2003 al MAI.
Reglementarea acestei îndemnizații de dispozitiv s-a realizat prin dispozițiile art. 3 din Legea nr. 138/1999 ca o componentă a soldei lunare cuvenită cadrelor militare și militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, al Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/05.06.2002 care cuprinde dispoziții legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, având în vedere prevederile Legii nr. 138/1999, a fost completat de Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003. Astfel, după pct. 9.1 fost introdus pct. 9.2 care prevede dreptul la indemnizația de dispozitiv și în favoarea personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin personal civil în sensul prezentului Ordin înțelegându-se funcționari publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor (pct. 3.1). Prin urmare, limitele de aplicare a Ordinului 275/2002 cu modificările și completările aduse de Ordinul 496/2003 sunt circumscrise de categoriile de personal ce compuneau Ministerul Administrației și Internelor după reorganizarea reglementată de dispozițiile OUG nr. 63/2003, precum și cele avute în vedere de prevederile Legii nr.138/1999, ca beneficiare a îndemnizației de dispozitiv.
Membrii de sindicat, în numele cărora a acționat reclamantul, fac parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că nu subzistă condițiile de egalitate salarială, iar statutul socio-profesional, cariera profesională, îndatoririle de serviciu și răspunderile fiind diferite.
Nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În consecință, se impune interpretarea că personalul civil care beneficiază de indemnizația de dispozitiv este format numai din funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, includerea în rândul acestora și a altor categorii de personal civil este contrară Legii nr. 138/1999 și normelor ei de aplicare.
Aceasta deoarece, pe de o parte, reclamanții fac parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că nu subzistă condițiile de egalitate salarială, iar statutul lor socio - profesional, cariera profesională, îndatoririle de serviciu și răspunderile sunt diferite de cele ale salariaților civili din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar pe de altă parte nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de acest minister, consiliul local fiind o autoritate publică locală autonomă.
Referitor la practica existentă la nivelul instanțelor judecătorești din țară s-a constatat, pe de o parte, că în sistemul judiciar român practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, că prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului - Secția a II-a din 06.12.2007, în cauzaBeian contra României,în ceea ce privește art. 14 din Convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, a formulat recurs reclamantul, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-;
Criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate în susținerea recursului au vizat în esență aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. II pct. 1 din Ordinul nr. 496/2003 al I, ce a extins acordarea dreptului la sporul de dispozitiv și asupra personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără distincțiile făcute de către prima instanță. S-a mai invocat acordarea dreptului prin Hot. 29/26.05.2009, fapt ce dovedește că pârâții dispun de surse de finanțare proprii necesare plății respectivului spor. Nu s-au administrat probe noi; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă ( fila 7 ).
Părțile, legal citate, nu s-au prezentat personal și nici au fost asistați de apărător; nu au formulat întâmpinare și nici alte cereri.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 3041, 312 Cod procedură civilă se constată că acesta nu este întemeiat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Hotărârea recurată este legală și temeinică, întemeindu-se pe lipsa unei baze legale de acordare a sporului solicitat și personalului din care fac parte și reclamanții.
Astfel, Ordinul nr. 496/28.07.2003 - invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor deduse judecății și necontestat ca și existență și conținut de către pârâți - face distincție în art. 31.1 între personalul civil - funcționari publici și personal contractual din MAI menționat de Legea 138/1999 - care beneficiază de indemnizația de dispozitiv prevăzută la art. 9.2 - și cel exceptat de la plata acestui drept - personal civil din domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura orice confuzii privind categoriile de personal vizate;
De asemenea, este adevărat că MAI ( actual MIRA ) s-a format prin comasarea Ministerului Administrației publice cu Ministerul d e Interne conform OUG63/2003; însă, potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG63/2003 - act normativ în vigoare la data emiterii Ordinului 496/2003 - doar anumite instituții di n domeniul administrației publice - menționate expres - erau trecute în subordinea acestui minister ( respectiv: Institutul Național de Administrație, Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare aLegii nr. 10/2001, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte și Arhivele Naționale );
De menționat că și prin G nr.30/2007 s-au păstrat aceste instituții în subordinea MIRA.
Ori personalul Primăriilor nu se regăsește printre acestea; prin urmare actele interne emise în cadrul acestui minister nu erau aplicabile pârâților.
Față de toate aceste considerente, reținând că hotărârea instanței de fond este legală se va respinge recursul declarat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul ca nefondat promovat de reclamanta SINDICATUL C M AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N împotriva sentinței civile nr.1022 din 6 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - ---
-
GREFIER,
Red.sent.- /
Red.dec.rec. - /14.01.
Tehn.- / 27.01.2010/5 ex./com.tuturor părților.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Aștefănesei Petrina Manuela, Sorina
