Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5985/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.22/
Ședința publică de la 06.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - - împotriva sentinței civile nr.1258/19.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant ..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1258 din data de 19.06.2008, pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul împotriva pârâtei - - B prin lichidator judiciar Insolvency Specialist.
A obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de crăciun și de paști din perioada 2C 2005, în cuantum de 596 lei - C 2004, 581 lei - Paști 2005 și 694 lei C 2005, cu actualizare la data plății.
A respins ca nefondată acțiunea privind acordarea suplimentărilor salariale pentru sărbătorile de Paști 2006 și 2007 și C 2006 și ca fiind prescrisă pentru suplimentările salariale aferente sărbătorii de Paști 2004.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Articolul 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003-2006 cu aceeași formulare, în toate contractele, prevede că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocieri cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
De asemenea, art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că, pentru anul 2003 suplimentările de la art. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că în anul 2003, suplimentările salariale de la art. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007, au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte doar pe anul 2003, întrucât în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu confirmă susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform art. 969 Cod civil, au căpătat putere de lege între părțile contractante, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Împotriva sus-menționatei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta - -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului a arătat cu privire la nelegalitatea hotărârii pronunțate recurenta a invocat condițiile stipulate de art.304 pct.9 proc. civ. coroborat cu art. 36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, modificata si completata prin Legea nr. 277/2009.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal si dată cu încălcarea esențiala si aplicarea greșita a legii, ceea ce îndreptățește recurenta să solicite admiterea cererii recurs astfel cum a fost formulata, si in consecința casarea hotărâri pronunțate. Pentru a proceda astfel, recurenta solicită instanței să țină cont si de considerentele pe care le expune in cele ce urmează:
Deși în ședința publică din data de 27.04.2009, prin reprezentantul sau a cerut suspendarea cauzei în baza art. 36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței si a depus acte doveditoare din care rezultă că recurenta se afla in insolvență începând cu data de 25.03.2009, în acest sens, instanța s-a pronunțat pe fond, in favoarea reclamanților obligând recurenta la plata unor drepturi salariale.
Potrivit Legii nr.85/2006 după data deschiderii procedurii insolvenței singura modalitate de recuperare a creanțelor împotriva averii debitorului pe care creditorii o au la dispoziție este prin formularea cererii de admitere a creanțelor împotriva averii debitorului.
Art.76 alin.1 din Legea 85/2006 prevede un termen de decădere pentru formularea acestei cereri, respectiv termenul limita de depunere a creanțelor de înscriere la masa stabilit de judecătorul sindic prin sentința de deschidere a procedurii (conform art.62 alin.1 lit. b), in speța data de 22.05.2009.
În cazul in care nu sunt respectate dispozițiile imperative ale art.36 din Legea nr.85/2006 "de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate acțiunile judiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția cailor de atac declanșate de debitor", o soluționare ulterioara unei cereri formulate pentru realizarea creanțelor asupra debitorului pe calea dreptului comun ar da posibilitatea încălcării prevederilor Legii nr.85/2006, orice creditor putând acoperi lipsa de vigilenta pentru depunerea cererii de înscriere la masa în termenul stabilit de lege pe aceasta cale.
Intimatul nu a formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile invocate, Curtea retine urmatoarele:
Prin sentinta comerciala nr. 1786/25.03.2009 pronuntata de Tribunalul B s-a dispus deschiderea procedurii insolventei impotriva recurentei -" "-.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor".
Tribunalul a respins cererea de suspendare a judecatii formulata de parata recurenta, fara a motiva aceasta dispozitie, facand doar referire la decizia de casare a Curtii de Apel.
Curtea constata ca reclamantul a investit instanta de fond cu o actiune in realizarea drepturilor sale, solicitand obligarea paratei la plata unor drepturi echivalente drepturilor salariale.
In aceste conditii, actiunea formulata se incadreaza in situatiile reglementate de art. 36 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care, de caracterul imperativ al dispozitiilor mai sus citate, Tribunalul trebuia sa faca aplicarea acestui text de lege ce prevede un caz de suspendare de drept.
Decizia de casare la care a facut referire tribunalul nu a analizat in niciun fel problema suspendarii judecatii, deschiderea procedurii insolventei impotriva recurentei -" "- realizandu-se dupa data pronunarii acestei decizii.
Pe cale de consecinta, avand in vedere dispoz. art. 304 pct 9 Cpc, se va admite recursul, se va modifica hotararea recurata si se va dispune suspendarea judecatii cererii de chemare in judecata.
de solutia ce urmeaza a se pronunta, Curtea nu va mai analiza celalt motiv de recurs prin care hotararea este criticata pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat recurenta-intimată - -, sediul în B B-dul G-ral, nr.11bis, sector 1 prin INSOLVENCEY SPECIALIST, cu sediul în B-, -7,. A,.4, sector 3 împotriva sentinței civile nr.1258 din data de 19.06.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr.- în contradictoriu cu intimatul-contestator, cu domiciliul în V,-, jud.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că dispune suspendarea judecării cauzei în sensul art. 36 din Legea nr. 85/2006.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./08.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
