Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 226/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6421/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.226R
Ședința publică din data de 15.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.875F din data de 22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, -, -, G, și, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin avocat ce depune la dosar împuternicire avocațială nr.8404/2010, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Recurenta, prin avocat depune la dosar înscrisuri cu privire la faptul că societatea și-a schimbat denumirea în și solicită să se ia act de această schimbare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.875/F/22.09.2009 pronunțată în dosarul nr- (2342/200), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, G, și în contradictoriu cu pârâta - SA - Membru Grup și a obligat pârâta la plata către reclamanți a contravalorii primelor de Paști pe anul 2008, în cuantum de un salariu de bază mediu pe - SA, cuvenite în baza art.168 alin.1din Contractul colectiv de muncă, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâta la plata sumei de 1000 lei reprezentând suplimentare onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt angajați ai pârâtei - SA - Sucursala I, că prin art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 s-a prevăzut o suplimentare, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, a drepturilor salariale cuvenite angajaților, în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările urmând a începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor.
Prin al.2 s-a menționat că pentru anul 2003, suplimentările de la al.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de.
S-a avut în vedere că Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul al.1 al art.168, aducând o modificare de conținut al.2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", formularea fiind identică în Contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007; pentru anul 2008, textul precizează la al.2 că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor salariaților.
Prima instanță a reținut că înscrisurile depuse de societate vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 al.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
S-a reținut astfel că art.168 al.2 a prevăzut, în fiecare din contractele colective de muncă amintite, că suplimentările de la al.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut și al.1.
S-a avut în vedere că din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat că suplimentările salariale în discuție nu au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen și motivat pârâta - SA.
În motivarea recursului s-a arătat că dacă s-ar admite faptul că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, atunci dreptul care ar justifica formularea prezentei acțiuni nu se poate considera născut, atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
A susținut recurenta și că dreptul la acțiune al reclamanților era prescris la data formulării acțiunii, în raport de prevederile art. 283 al.1 lit.e din Codul Muncii, avându-se în vedere că drepturile deduse judecății sunt drepturi reglementate prin Contractul colectiv de muncă, nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul, ci exclusiv drepturi acordate prin Contractul colectiv de muncă salariaților în scopul de a le oferi protecție socială.
Recurenta s-a referit la faptul că sumele solicitate prin acțiunea de față au fost incluse în salariul lunar acordat, arătând sub acest aspect că începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea acestor sume în salariul de bază și că ulterior măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare inserată în Contractul colectiv de muncă la nivelul unității pe anul 2005.
A precizat recurenta că intenția clară a semnatarilor de a menține măsura includerii sumelor în litigiu în venitul lunar este demonstrată de includerea în reglementarea aplicabilă anului 2005 unei măsuri dispuse pentru anul 2003, care nu se justifica decât în situația în care se intenționa ca ea să producă efecte în continuare și că modalitatea de modificare a textului inițial convenit dovedește continuitatea aplicării acestei măsuri.
Astfel, arată recurenta, prin analiza comparativă a art.168 al.2 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2005 cu versiunea aceluiași text din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că părțile au dorit să sublinieze acordul lor cu privire la modificarea ce i-a fost adusă referitor la drepturile salariale la un anumit moment.
Susține recurenta că dacă părțile ar fi considerat că al.2 din art.168 din Contractul colectiv de muncă se aplică doar pentru anul 2003, nu ar fi avut sens să îi mai aducă modificări în anul 2005 prin act adițional și că modificările intervenite în cuprinsul textului precum și succesiunea lor în timp demonstrează că s-a intenționat tocmai menținerea măsurii privind includerea sumelor în salariul de bază, iar nu reimplementarea acestei măsuri.
A mai arătat recurenta că în măsura în care textul al.2 ar fi avut o aplicabilitate temporară, nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa în cuprinsul art.168 din Contractul colectiv de muncă din perioada ulterioară anului 2003; ori, păstrarea sa a fost necesară tocmai pentru că părțile contractului colectiv de muncă agreaseră o aplicabilitate nu temporară, ci nelimitată în timp. Pe de altă parte, menținerea al.1 în cuprinsul art.168 în aceste versiuni ulterioare nu este nejustificată, menirea sa fiind aceea de a sublinia evoluția drepturilor salariale în cadrul unității în maniera în care clauzele contractelor colective de muncă la nivel național o prevăd.
Recurenta a făcut referire și la faptul că atât reprezentanții salariaților, cât și instanțele investite cu soluționarea unor litigii similare au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare, precum și acordarea lor către salariați.
Sub acest aspect recurenta a precizat că prin Contractul colectiv de muncă ( art.9, 10) au fost stabilite mecanisme specifice pentru soluționarea conflictelor ivite între salariați și Societate în ceea ce privește executarea contractului colectiv de muncă, respectiv interpretarea clauzelor acestuia, prin înființarea unei comisii paritare compusă din reprezentanți atât ai salariaților, cât și ai Societății, cu scopul de a lămuri, pe cale amiabilă, orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze contractuale.
Recurenta a menționat că această etapă prealabilă nu limitează drepturile salariaților, întrucât în cazul în care părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă nu ajung la o înțelegere reprezentanții salariaților, pot uza de toate drepturile de drept material și procesual consacrate de lege, însă, odată adoptată prin consens, decizia comisiei paritare are caracter obligatoriu pentru părți (conform anexei nr.2 la Contractul colectiv de muncă).
A arătat recurenta că interpretarea dată de Comisia Paritară al.2 din art.168 al Contractului colectiv de muncă are valoarea unei interpretări autentice, provenind de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că, încă din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, sens în care s-a și procedat.
Recurenta a susținut că și modalitatea de calcul invocată în acțiune este greșită, atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut, deși art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă prevede că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de societate, ale cărui valori în perioada 2004-2007 au fost diferite de valorile prezentate de reclamanți.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, potrivit art.242 al.2 Cod procedură civilă.
Se observă că la data de 20.11.2009 recurenta - SA a expediat, prin serviciul poștal, un nou recurs declarat împotriva aceleiași sentințe a instanței de fond, însă la acel moment termenul de recurs de 10 zile de la data comunicării hotărârii primei instanțe se împlinise, având în vedere că hotărârea recurată se comunicase, atât la sediul recurentei, cât și sediul societății de avocați care asigura reprezentarea societății și unde se solicitase comunicarea tuturor actelor de procedură, la data de 12.10.2009 (filele 122, 123 dosar fond).
Totuși, având în vedere că prin cererea aflată la filele 14-25 dosar recurs s-a invocat, ca și motiv de ordine publică, excepția necompetenței teritoriale a instanței de fond Curtea urmează a se pronunța asupra acestuia.
Analizând recursul declarat, prin prisma criticilor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a instanței de fond în soluționarea cauzei, se are în vedere că, potrivit art.284 al.2 din Codul Muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței în a cărui circumscripție își are reclamantul domiciliul, această normă reprezentând o derogare de la dispozițiile privind competența din Codul d e procedură civilă.
Din dispozițiile Codului muncii rezultă că aceste norme sunt imperative, competența teritorială fiind exclusivă, iar nu alternativă.
Atât art.72 din Legea nr.168/1999, cât și Codul muncii reglementează norma de procedură privind competența, care se aplică din momentul intrării în vigoare a legii.
Codul munciia fost prin adoptat prin Legea nr.53/2003, publicată în Monitorul Oficial nr.72 din 5 februarie 2003 și, prin urmare, se aplică de la intrarea sa în vigoare.
În consecință, se apreciază că prima instanță era competentă, din punct de vedere teritorial, să soluționeze cauza, ținând seama că reclamanții au domiciliile în circumscripția Tribunalului Ialomița.
Nu poate fi primită excepția prematurității acțiunii, susținută de recurentă în considerarea faptului că (în ipoteza în care drepturile în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților) dreptul de a formula acțiunea de față nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit, întrucât absența negocierilor asupra cuantumului nu afectează existența dreptului, acesta fiind născut la momentul promovării acțiunii; pe de altă parte, nerealizarea negocierilor ar implica și culpa angajatorului, consecințele acesteia neputând fi "transferate" reclamanților - beneficiari ai suplimentărilor salariale stabilite prin Contractul colectiv de muncă.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune,se apreciază că în mod greșit recurenta s-a raportat pentru calcularea termenului de prescripție la dispozițiile art.283 al.1 lit.e din Codul muncii, text în conformitate cu care cererea se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia - iar nu la prevederile art.283 al.1 lit.c din același cod, care sunt incidente în speță și potrivit cărora cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Ori, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 20.11.2008, reclamanții au solicitat acordarea suplimentărilor salariale stabilite prin Contractul colectiv de muncă, corespunzător sărbătorii de Paști pentru anul 2008, fiind așadar respectat termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 al.1 lit.c din Codul muncii.
Sub aspectul criticilor formulate în legătură cu soluționarea fondului cauzei se apreciază că acestea sunt întemeiate, prima instanță făcând o greșită interpretare a dispozițiilor cuprinse în art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Se reține în acest context că potrivit prevederilor art.168 din Contractul colectiv de muncă (în forma convenită prin încheierea la data de 25.02.2003 a actului adițional la Contractul colectiv de muncă, înregistrat la DGMPS sub nr.1602/2003), cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocieri cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor (al.1), stabilindu-se, prin al.2 al aceluiași text că pentru anul 2003 suplimentările de la al.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu. Această formulare a textului a fost menținută și în Contractul colectiv de muncă la nivelul societății aplicabil în anul 2004.
Se are în vedere că pentru anul 2005 nu a fost încheiat un nou contract colectiv de muncă la nivelul societății, ci părțile au convenit, prin act adițional, prelungirea celui anterior, cu unele modificări și completări, aspect ce prezintă interes, dat fiind că aceste modificări au vizat și al.2 al art.168, la care ne-am referit mai sus, dându-i-se textului următorul conținut: "în anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ulterior, în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007, dispozițiile art.168 al.2 apar inserate în aceeași formulare modificată.
Este evident că modificarea al.2 al art.168 a fost necesară pentru că părțile au dorit să evidențieze modul în care, ulterior anului 2003, au fost acordate,respectiv primite, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al aceluiași articol.
Așadar, dacă în Contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 s-a stipulat căpentruanul 2003 suplimentările de la al.1vorfiintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2005, în contractele colective de muncă la nivelul societății, s-a menționat căînanul 2003 suplimentările salariale de la al.1au fostintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În situația în care conținutul al.2 al art.168 ar fi rămas nemodificat și ar fi fost preluat în Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005, astfel cum el exista în Contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 s-ar fi putut discuta de o inadvertență de reglementare, determinată de necorelarea temporală a unor clauze contractuale și, până la urmă, de o clauză inutilă, care nu ar fi fost de natură să producă nici un efect.
O dovadă a faptului că nu este așa și că părțile au menținut al.2 al art.168 cu scopul de a produce efecte juridice, o constituie tocmai împrejurarea că textul în discuție a fost modificat începând cu anul 2005, folosindu-se de această dată, din punct de vedere gramatical, timpul trecut al verbului, pentru a releva o situație anterioară, petrecută în anul 2003, prin includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat,dar care produce efecte și ulterior, sub aspectul dovedirii modului în care dreptul prevăzut la al.1 al textului în discuție a fost acordat salariaților societății.
Așa fiind, este greșită aprecierea instanței de fond în sensul că hotărârea Comisiei Paritare din18.06.2007 (prin care părțile semnatare (înșiși semnatarii contractelor colective de muncă) au confirmat faptul că, în redactarea art.168 al.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a fost aceea ca, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat) ar reprezenta o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 al.1 și 2 din CCM realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Pe de altă parte, nu se constată o diminuare a salariilor de bază ale intimaților-reclamanți, așa cum ar fi fost normal să se întâmple dacă suplimentările salariale prevăzute de art. 168 al.1 ar fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pentru anul 2003.
Dimpotrivă, este de observat că salariul de bază al intimaților-reclamanți a crescut, ceea ce justifică susținerea angajatorului în sensul că negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, astfel cum acesta a rezultat după includerea suplimentărilor salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă.
În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă efectuat cu ocazia judecății în primă instanță a cauzei, se observă, pe de o parte, că pentru a ajunge la concluzia că în anul 2008 suplimentările salariale (în fapt, doar prima de Paști pentru anul 2008, ce formează obiectul acțiunii) nu au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, expertul a avut în vedere Contractul colectiv de muncă pe anul 2008, ori înșiși reclamanții au solicitat în cererea de chemare în judecată acordarea acestui drept în baza Contractului colectiv de muncă pe anul 2007, arătând că, Contractul colectiv de muncă pe anul 2008 fost înregistrat ulterior sărbătorii de Paști 2008, respectiv la data de 25.05.2008.
Pe de altă parte, concluzia expertului în sensul că suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorii de Paști 2008 nu au fost incluse în salariul de bază al reclamanților derivă din constatarea acestuia că în anexa nr.2 la actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pe anul 2008 nu se menționează sumele ce reprezintă premiile de Paști și C aferente anului 2008.
Ori, nu exista nici o rațiune pentru care aceste sume să fie evidențiate în anexa mai sus arătată, atâta vreme cât prin art.168 al.2 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2008 s-a stipulat în sensul că, pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților(care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu; s-a prevăzut totodată că, pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă faptul că, după anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților, aceasta regulă urmând a se aplica până la data la care SA și SA vor conveni în mod expres altfel.
Așa fiind, premisa avută în vedere de expert este eronată, iar concluzia sa privind neincluderea în anul 2008 suplimentărilor salariale prevăzute de art.168 al.1 în salariul de bază al fiecărui salariat, fundamentată pe aceasta, este de asemenea greșită.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în tot sentința în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.875F din data de 22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, -, -, G, și.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./11.02.2010
Jud.fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
