Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2311/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.2311
Ședința publică din data de 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier - a
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții -, a, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.322 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat din cadrul Baroului A, conform împuternicirii depusă la dosar, pentru recurenții-reclamanți, -, a, G, recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurenții-reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat, pentru recurenții reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat și întrucât trebuie să se prezinte la o altă instanță la ora 11,00, solicită să i se acorde cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurenților reclamanți și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, având cuvântul în fond, solicită admiterea recursului reclamanților conform celor arătate în cuprinsul motivelor din cererea de recurs și respingerea recursului formulat de pârâtă.
Depune la dosar concluzii scrise și solicită acordarea cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 4930/120/19.09.2008 reclamanții -, a, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură cu sediul în Târgoviște,-, județul D au chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale restante pentru anul 2005, drepturi prevăzute de art. 176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, art. 176 alin.1 și 168 alin.1 din CCM la nivel de societate, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației precum și obligarea pârâtei la acordarea cotei de participare la profitul anual al societății, drept prevăzut de dispozițiile art. 139 alin.1 din.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei SA, astfel cum rezultă din carnetele lor de muncă. În perioada 2005 -2007, conform Contractelor Colective de Muncă, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art. 176 alin.1 și 2, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, că în CCM încheiat la nivel de societate pe anii 1994-1996, se prevede la art. 168 alin.1 acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște, C, Ziua, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă, iar în CCM pe societate pentru anii 1994-1996, la art. 176 alin.1 se prevede dreptul salariaților de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale.
Reclamanții au mai arătat că în anul 1997, în urma negocierilor dintre Patronat și Sindicat, drepturile reprezentând aprovizionarea de toamnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale au fost introduse în salariu, însă pentru anii următori, aceste suplimentări nu au fost introduse în salariu și nici nu au mai fost acordate, cuantumul lor fiind diferit de la an la an, având în vedere că salariul minim pe societate, precum și prețul pe mc al gazelor naturale au crescut.
Au mai precizat reclamanții că în contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru anii 2005-2007, nu se mai face nici o referire la aprovizionarea de toamnă, iar în privința contravalorii a 4000 mc de gaze naturale se limitează a menționa că acest ajutor a fost compensat prin CCM pe 1997, că au fost prejudiciați prin neacordarea acestor beneficii, atitudinea societății fiind abuzivă și contrară prevederilor art. 232 din CCM, care stabilesc că drepturile salariaților nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări.
În legătură cu capătul de cerere privind cota de participare la profitul anual al societății, reclamanții au arătat că acest drept este prevăzut de art. 139 alin.1 din.
Reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri și au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe carnetele de muncă, de pe cărțile de identitate, copii de pe pe anii 2005 - 2007 și practică judiciară în materie.
La termenul de judecată din data de 15.12.2008, reclamanții au precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită contravaloarea cotei de gaze și contravaloarea aprovizionării toamnă iarnă și pentru anul 2008, precum și obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare cotei părți din profitul realizat de societate pe perioada 2005 -2008, sumele urmând a fi reactualizate.
La termenul de judecată din data de 13.01.2009, reclamanții și au formulat declarații autentice de renunțare la acțiune, încheierea fiind comunicată părților în vederea exercitării căii de atac.
La termenul de judecată din data de 27.01.2009, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune prin raportare la dispozițiile art. 283 lit.e din Codul muncii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților întrucât nu există identitate între persoana reclamanților și titularul dreptului dedus judecății. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată, având în vedere că aprovizionarea de toamnă iarnă și cota de gaze a fost introdusă în salariile angajaților, iar participarea la profit nu poate fi acordată întrucât este vorba de un drept nedeterminat, în contradicție cu dispozițiile legilor comerciale care nu dau posibilitatea salariaților să participe la beneficii. Întâmpinarea a fost însoțită de copii de pe pe anii 1997 și 2008.
La termenul de judecată din data de 10.02.2009, reclamanta a renunțat la judecată prin declarație autentică. S-au depus la dosarul cauzei copii de pe pe anul 1997, 1998, 2002 și CCM la nivel de ramură pe anul 2006 în forma propusă spre negociere.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.322 din 10 februarie 2009, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active, excepții invocate de pârâtă și a admis în parte cererea reclamanților -, a, G, și, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în B, astfel cum a fost precizată. Astfel, fost obligată pârâta la plata către reclamanții care au fost salariați ai pârâtei în luna octombrie 2007 inclusiv, la plata contravalorii drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea toamnă iarnă în cuantum de un salariu minim pe SA pe anul 2007, suma urmând a fi actualizată de la data exigibilității la data plății efective.
Prin aceeași sentință s-au respins cererea reclamanților privind acordarea suplimentărilor salariale reprezentând aprovizionarea toamnă iarnă pe anii 2005, 2006 și 2007, cererea privind acordarea cotei de gaze pe anii 2005-2008 și cererea privind cota de participare la profitul anual al societății.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanții ce vor primi drepturi salariale pentru anul 2007, sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, prima instanță s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut în fiecare an după trecerea lunii octombrie, pentru aprovizionarea toamnă iarnă și cel târziu la sfârșitul anului pentru cota de gaze, chiar dacă aceste drepturi nu au fost negociate conform sau au fost deja incluse în salariu, astfel cum a susținut pârâta.
În conformitate cu dispozițiile art. 283 din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Din coroborarea acestor dispoziții legale a rezultat că dreptul material la acțiune al reclamanților nu este prescris, începând cu toamna anului 2005 la zi.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, tribunalul a constatat că există identitate între reclamanți și titularul acțiunii, deoarece reclamanții sunt sau au fost salariați ai pârâtei și, în această calitate, puteau pretinde toate drepturile ce nu le-au fost acordate în temeiul contractelor de muncă.
Pentru aceste considerente, prima instanță a respins aceste excepții formulate de către pârâtă.
Pe fondul cauzei deduse judecății, tribunalul a constatat, însă, că acțiunea reclamanților este întemeiată doar în parte în ceea ce privește aprovizionarea de toamnă iarnă pentru anul 2007 și a fost respinsă pentru restul capetelor de cerere, conform considerentelor ce urmează.
Conform dispozițiilor art. 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în alin.3 al aceluiași articol se prevede că această suplimentare salarială va fi introdusă în salariul de bază după un mod calcul ce va face obiectul unui act adițional.
În ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze, în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997, conform unui act adițional la contract.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut, în art. 168 alin.2, că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate, în art. 176 alin.1, este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă, nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
S-a putut, prin urmare, concluziona, că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anul 2005 și 2006, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură, trebuie observat că acesta a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anul 2005 și 2006, ani pentru care se solicită aceste drepturi. Contractul colectiv la nivel de ramură pentru anul 2006, depus de către reclamanți, nu reprezintă o formă definitivă ci, conform adresei care îl însoțește, o formă nedefinitivă ce urma a fi supusă dezbaterii conform notelor direcțiilor de specialitate.
Este adevărat că, potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, însă, în speță, suprimarea acestor drepturi din CCM încheiate la nivel de unitate a fost consecința includerii acestor drepturi în salarii și al compensării lor, clauza fiind prevăzută în mod expres în CCM la nivel de ramură în sensul că drepturile nu se mai acordă în măsura includerii lor în salarii.
Nu poate fi acceptată susținerea reclamanților în sensul că deși drepturile solicitate au fost prevăzute în contractul încheiat la nivel de ramură, ele nu au fost introduse și în contractele la nivel de societate și că acestea sunt drepturi care nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, conform art. 232 din CCM, deoarece este greu de crezut că la negocierea Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate s-ar fi putut omite includerea unor prevederi care acordau drepturi substanțiale salariaților.
Eliminarea acestor prevederi poate fi justificată doar prin recunoașterea tacită de către sindicate, cu ocazia negocierii CCM la nivel de unitate, a faptului că societatea nu mai datorează aceste drepturi, fiind incluse în salariu și compensate.
Situația suplimentărilor salariale pentru luna octombrie pe anul 2007 este diferită de cea a suplimentărilor pentru anii 2005 și 2006 deoarece, în contractele colective la nivel de ramură și grup de unități valabile pe anul 2007, în art. 176 alin.1, este prevăzut dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, iar în alin.6 al aceluiași articol, se stabilește că acesta se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
În contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2007 nu este menționată introducerea în salariu a acestor suplimentări ( nu se face nici un fel de mențiune), stipulându-se doar că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat prin CCM pe 1997.
Se poate concluziona că dreptul la suplimentările reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă a fost din nou acordat, părțile neprevăzând includerea acestui drept în salariu, așa cum au stabilit în ce privește contravaloarea unei cantități de gaze.
Pentru anul 2008, în se prevede în mod expres la art. 176 alin.1 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat prin CCM pe anul 1997, iar articolul respectiv din a rămas fără obiect. De asemenea nu se face vorbire de aprovizionarea de toamnă iarnă și nici nu a fost depus vreun alt înscris între patronat și sindicat din care să rezulte acordarea acestor drepturi.
Pentru cele ce preced tribunalul a respins capătul de cerere referitor la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pe anii 2005, 2006 și 2008 precum și cererea privind contravaloarea a 4000 mc de gaze pentru anul 2005, 2006, 2007 și 2008, dar a admis cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la acordarea suplimentării salariale constând în aprovizionarea de toamnă - iarnă pe anul 2007, cu condiția ca acești reclamanți să-și fi păstrat calitatea de salariați până la sfârșitul lunii octombrie 2007.
Reclamanții au mai solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la plata cotei de participare la profitul anual al societății, conform dispozițiilor art. 139 alin.1 din.
Cu privire la posibilitatea obținerii plății unei cote de participare la profitul anual al societății, tribunalul a apreciat că această cerere nu poate fi primită în condițiile în care participarea la profit este un drept ce se acordă doar în situația în care angajatorul consideră necesar, fiind vorba de o facultate și nu de o obligație. În plus, acest text din vine în contradicție cu dispozițiile modificate ale Legii nr. 31/1990 care prevede în art.32 și în art. 37 că de o astfel de cotă pot beneficia doar membrii fondatori și asociații unei societăți comerciale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâta, în baza art. 304 pct.9 pr.civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Reclamanții au învederat că în baza art.176 pe anul 2005, salariații SC SA vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, iar potrivit art.187 pct.1 din același, ei vor putea beneficia anual de un adaos egal cu contravaloarea cotei de gaze naturale, textul fiind preluat în contractele pe anii 2006 și 2007, ceea ce demonstrează că aceste suplimentări nu au fost introduse în salariile de bază. Numai în contractul din anul 1998 se menționează, la art. 176 pct.1 că acest ajutor material a fost compensat în CCM/1997.
Potrivit art. 176 pct. 1 din CCM /1997 se prevede ca ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. gaze naturale va fi inclus în salariul de bază. Mai mult decât atât, modalitatea concretă de calcul urma să facă obiectul unui act adițional care nu a mai fost încheiat, împrejurare față de care rezultă că dreptul pretins nu a fost inclus în salariul de bază.
Acesta este considerentul pentru care consideră recurenții reclamanți, pentru care drepturile au fost prevăzute în continuare în cuprinsul CCM.
Recurenții consideră că includerea acestor drepturi în salariul de bază este contrar legii și ar determina în mod arbitrar stabilirea salariului de bază, încălcându-se clauzele invocate din CCM.
Tot recurenții reclamanți au arătat că, dacă în salariul de bază s-ar regăsi aceste adaosuri despre care se susține că au fost introduse în acesta din 1997, a rezulta un salariu de bază mai mic sau egal cu cel pe economie.
Recurenta pârâtă a criticat sentința primei instanțe, motivând că încalcă dispozițiile legale de ordine publică referitoare la prescripția dreptului reclamanților de a solicita drepturile salariale cu titlu de aprovizionare toamnă-iarnă, precum și la calitatea lor procesual activă.
În ceea ce privește regimul prescripției invocat, s-a considerat că, în speță, sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii privind termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului acțiune aplicabile neexecutării contractelor colective de muncă.
Cu privire la calitatea procesuală activă a reclamanților, pârâta a arătat că numai organizațiile sindicale au calitate în speță, deoarece alin.1 și 2 din art.176 prevede că, cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri, vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii lor complete.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că aprovizionarea de toamnă iarnă a fost introdusă în salariul de bază al fiecărui salariat SA, aceasta constituindu-se ca o excepție potrivit art. 176 alin.6 de la aplicarea alin.1 și 2 din art. 176.
Astfel, pârâta susține că din anul 1998, acest adaos salarial a fost introdus efectiv în salariul de bază al salariaților SA, potrivit CCM-ului /1997.
Acest aspect reiese și din telexul 2412/1998, iar potrivit art.168 din CCM-ul pe anul 2002, " fiecare din suplimentările de la alin.1 se aplică în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr.130/19986, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază. Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază ( conform telexului 2412/1992 )".
În subsidiar, recurenta consideră că dreptul solicitat este afectat de o condiție mixtă, neîndeplinită, deoarece referința la salariul minim pe ramură solicitat de reclamanți reprezintă numai un criteriu minimal de pornire a negocierilor, conform alin. 1 și 2 din art.176 din.
Ca atare, dreptul invocat este afectat de condiția negocierilor, iar neîndeplinirea acestor condiții atrage inexistența dreptului însuși.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform disp. art.3041pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs formulate de reclamanți nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată întrucât dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut în fiecare an după trecerea lunii octombrie, pentru aprovizionarea toamnă - iarnă și cel târziu la sfârșitul anului, pentru cota de gaze, chiar dacă aceste drepturi nu au fost negociate conform sau au fost deja incluse în salariu astfel cum a susținut pârâta.
În conformitate cu dispozițiile art. 283 din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că dreptul material la acțiune al reclamanților nu este prescris începând cu toamna anului 2005 la zi.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, tribunalul a constatat că există identitate între reclamanți și titularul acțiunii deoarece reclamanții sunt sau au fost salariați ai pârâtei și, în această calitate, puteau pretinde toate drepturile ce nu le-au fost acordate în temeiul contractelor de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge aceste excepții formulate de către pârâtă.
Pe fondul cauzei deduse judecății, Curtea constată că acțiunea reclamanților este întemeiată doar în parte în ceea ce privește aprovizionarea de toamnă iarnă pentru anul 2007, și a fost respinsă pentru restul capetelor de cerere, conform considerentelor ce urmează.
Conform dispozițiilor art. 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997, este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în alin.3 al aceluiași articol se prevede că această suplimentare salarială va fi introdusă în salariul de bază după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional.
În ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze, în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997, conform unui act adițional la contract.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998, s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensată prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate, în art. 176 alin.1, este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
S-a putut, prin urmare, concluziona că, suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anii 2005 și 2006, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură, trebuie observat că acesta a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anii 2005 și 2006, ani pentru care se solicită aceste drepturi. Contractul colectiv la nivel de ramură pentru anul 2006, depus de către reclamanți, nu reprezintă o formă definitivă ci, conform adresei care îl însoțește, o formă nedefinitivă ce urma a fi supusă dezbaterii conform notelor direcțiilor de specialitate.
Este adevărat că, potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, însă, în speță, suprimarea acestor drepturi din CCM încheiate la nivel de unitate a fost consecința includerii acestor drepturi în salarii și al compensării lor, clauza fiind prevăzută în mod expres în CCM la nivel de ramură în sensul că drepturile nu se mai acordă în măsura includerii lor în salarii.
Nu poate fi acceptată susținerea reclamanților în sensul că, deși drepturile solicitate au fost prevăzute în contractul încheiat la nivel de ramură, ele nu au fost introduse și în contractele la nivel de societate și că acestea sunt drepturi care nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, conform art. 232 din CCM, deoarece este greu de crezut că la negocierea Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate s-ar fi putut omite includerea unor prevederi care acordau drepturi substanțiale salariaților.
Eliminarea acestor prevederi poate fi justificată doar prin recunoașterea tacită de către sindicate, cu ocazia negocierii CCM la nivel de unitate, a faptului că societatea nu mai datorează aceste drepturi, fiind incluse în salariu și compensate.
Din anul 1998, aprovizionarea toamnă - iarnă a fost introdusă efectiv în salariul de bază al salariaților SA, potrivit CCM-ului /1997. Acest aspect reiese și din telexul 2412/1998.
În caz contrar, dreptul este afectat de o condiție mixtă, neîndeplinită, deoarece referința la salariul minim pe ramură solicitat de reclamanți reprezintă numai un criteriu minimal de pornire a negocierilor, conform art. 1 și 2 din art.176 din.
Ca atare, dreptul invocat este afectat de condiția negocierilor, iar neîndeplinirea acestor condiții atrage inexistența dreptului însuși.
În contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2007 nu este menționată introducerea în salariu a acestor suplimentări ( nu se face nici un fel de mențiune), stipulându-se doar că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat prin CCM pe 1997.
Pentru anul 2008, în se prevede în mod expres, la art. 176 alin.1, că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat prin CCM pe anul 1997, iar articolul respectiv din a rămas fără obiect. De asemenea nu se face vorbire de aprovizionarea de toamnă iarnă și nici nu a fost depus vreun alt înscris între patronat și sindicat din care să rezulte acordarea acestor drepturi.
Reclamanții au mai solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei la plata cotei de participare la profitul anual al societății conform dispozițiilor art. 139 alin.1 din.
Cu privire la posibilitatea obținerii plății unei cote de participare la profitul anual al societății, această cerere nu poate fi primită în condițiile în care participarea la profit este un drept ce se acordă doar în situația în care angajatorul consideră necesar, fiind vorba de o facultate și nu de o obligație. În plus, acest text din vine în contradicție cu dispozițiile modificate ale Legii nr. 31/1990 care prevede, în art.32 și în art. 37, că de o astfel de cotă pot beneficia doar membrii fondatori și asociații unei societăți comerciale.
Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează să respingă recursul reclamanților ca nefondat și să admită recursul pârâtei, în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții -, a, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în Târgoviște,-, județul D împotriva sentinței civile nr.322 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1.
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.322 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții -, a, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în Târgoviște,-, județul D.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă - iarnă 2007.
Menține în rest sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
a
red.
tehnored.
5 ex./10.12.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
