Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2345/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2345
Ședința publică din 3 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta SC SA B (fostă SC SA ) împotriva sentinței civile nr. 402 pronunțată de către Tribunalul Arad la data de 17 aprilie 2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâta recurentă avocat, lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii pentru considerentele expuse în cererea de recurs.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 25 martie 2008 sub nr-, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata drepturilor salariale în sumă de 11.480 RON pentru fiecare reclamant constând în primă de C 2004-2007 și primă de Paști 2004-2007, precum și 983,36 lei reprezentând daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor, cu cheltuieli de judecată în sumă de 100 lei pentru fiecare reclamant.
In motivarea acțiunii arată că au fost angajații pârâtei, calitate în care potrivit art. 168 alin. 1 contractul colectiv de muncă ar fi trebuit să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de SC SA; că începând cu anul 2003, pârâta nu și-a îndeplinit această obligație.
In drept invocă dispozițiile art. 67 litera b din Legea nr. 168/1999, art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate.
Prin sentința civilă nr. 402 pronunțată la 17 aprilie 2008, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, împotriva pârâtei SC SA, a obligat pârâta la plata sumei de 11.480 lei pentru fiecare reclamant cu titlu de drepturi salariale restante, conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, precum și suma de 983,36 lei pentru fiecare reclamant reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor menționate.
A obligat pârâta la plata către fiecare reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în calitate de angajați ai pârâtei, reclamanții se bucură de drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă, cât și de dispozițiile legale în executarea raportului de muncă consfințite la art. 155-156 Codul Muncii.
Reclamanții sunt beneficiarii primelor de Paști și de C prevăzute la art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2003, conform cu care " cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu", convenția rămânând neschimbată pentru perioada 2004-2008.
A mai reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau începând cu anul 2004.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SC SA B (fostă SC SA), recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Invocă ca temei de modificare dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, art. 80 și 81 alin. 1 din Legea nr. 168/1999.
Arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea dreptului la apărare exercitat printr-un avocat, întrucât în practicaua de ședință a fost consemnată stereotip, relativ la spusele apărătorului, doar formula "solicită respingerea acțiunii", așa încât neluarea în seamă a apărării prin avocat a produs părții o vătămare substanțială conform art. 105 alin. 2 cod procedură civilă, neptând fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
Arată că începând cu anul 2003, părțile contractului colectiv de muncă au înțeles să includă primele de Paști și de C în salariu, însă redactarea clauzei art. 168 din contractul colectiv de muncă a fost una defectuoasă, motiv pentru care părțile contractuale au înțeles să facă ele interpretarea clauzei, operațiunea interpretării fiind concretizată în documentul intitulat "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute la art. 168 din contractul colectiv de muncă al SC SA"; că tribunalele nu se pot substitui părților și să înlăture interpretarea dată de acestea clauzei.
Mai arată că fiind vorba de o interpretare a clauzei, nota nu trebuia înregistrată la; că prin includerea primelor în salariu, dreptul s-a stins la achitarea salariului, această interpretare fiind susținută și de faptul că prin contractul colectiv de muncă la nivel superior s-a convenit includerea unor sporuri în salariul de bază.
Arată că în acest sens este și adresa comună a și înregistrată sub nr. 1202/3.04.2007/29.04.2007 prin care se comunică structurilor organizatoric-funcționale din faptul că se acordă salariaților o sumă netă în valoare de 500 RON până la 5.04.2007, "dreptul salarial prevăzut se va acorda salariaților aflați în evidențele firmei până la 31 martie 2007, cu excepția celor al căror contract de muncă este suspendat și ale căror drepturi salariale vor fi revizuite la reluarea activității".
Reclamanții intimați, deși legal citați, nu au depus întâmpinare prin care să-i exprime punctul de vedere față de cererea de recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a analizat și interpretat corect dispozițiile legale incidente speței.
Consemnarea succintă în practicaua hotărârii judecătorești a concluziilor avocatului reclamantului în sensul respingerii acțiunii ca nefondate nu înseamnă încălcarea dreptului la apărare, din moment ce apărările formulate prin întâmpinare au fost analizate în considerentele hotărârii.
În ce privește interpretarea clauzei art.168 din CCM, instanța constată că dispozițiile aliniatului 1 acestui articol, au rămas neschimbate, modificarea alin.2 al aceluiași articol, intervenind în anul 2006.
Astfel, art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anii 2004-2005 încheiat la nivelul între reprezentanții angajatorului și reprezentanții sindicatului reprezentantiv prevede: " Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Susținerile recurentei în sensul inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și de C ulterior anului 2003, întrucât părțile CCM au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat, nu pot fi reținute, însăși recurenta menționând că modificarea alin.2 al art. 158 intervenit în 2006 și nu în 2005.
Prin urmare, clauzele contractuale au rămas neschimbate, iar faptul că salariile au rămas aceleași în anul 2004, de dinaintea includerii în 2003, nu este o dovadă certă a includerii primelor în salariu.
Art.168 alin.2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că: " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", același articol din CCM pe anii 2005 - 2006, prevăzând că,în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art.168 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
De altfel, salariul de bază mediu pe, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului, iar angajatorul nu a probat susținerea sa referitoare la faptul că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din CCM pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art.287 din Codul muncii.
Nu se poate susține caracterul îndoielnic al clauzei cuprinse în art. 168 alin. 2, deoarece clauza este clară, neîndoielnică, Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prevăzute la art. 168 din contractul colectiv de muncă al SC SA reprezentând nu o interpretare a clauzei, ci o modificare a ei, neputându-se susține că începând cu anul 2003 prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect în condițiile în care aceste dispoziții au fost preluate în fiecare contract colectiv de muncă încheiat în perioada 2004-2006.
Nu poate fi primită nici apărarea bazată pe clauzele contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior privind sistemul includerii adaosurilor în salariu, deoarece din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate rezultă că părțile au convenit includerea lor în salariu doar pentru anul 2003.
Dacă voința părților ar fi fost alta, părțile ar fi reformulat cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă dispozițiile cuprinse în art. 168, ceea ce însă nu au făcut decât în 2006.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul pârâtei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta SC SA B (fostă SC SA ) împotriva sentinței civile nr. 402 pronunțată de către Tribunalul Arad la data de 17 aprilie 2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, G,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 3 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru, aflat în semnează
vicepreședintele instanței,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
16.07.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Ioan Jivan, Carmen
