Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 239
Ședința publică din 5 martie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții:, toți din cadrul Primăriei comunei județul B prin reprezentant legal din sat, comuna, județul B, împotriva sentinței nr. 1674 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtei intimate Primăria comunei - prin primar, județul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se recursul în stare de judecată cauza a fost lăsată în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 05.09.2009 pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția civilă -, sub nr- a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanții:, toți din cadrul Primăriei comunei județul B prin reprezentant legal din sat, comuna, județul B, în contradictoriu cu Primăria comunei prin care au solicitat acordarea și plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar din salariul de bază a funcționarilor publici și salariaților cu contract individual de muncă din cadrul primăriei.
În motivare au arătat că, potrivit Legii administrației publice locale 215/2001 Primarul Viceprimarul, secretarul unității administrativ - teritoriale constituie o structură funcțională cu activitate permanentă denumită primăria comunei. Atribuțiile acestora din Legea 215/2001 se regăsesc în mod expres și în enumerarea atribuțiilor principale în domeniul administrației publice ce revin angajaților Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Ministrul Internelor și Reformei Administrative emite ordine și instrucțiuni în baza cărora li se stabilesc competențele.
Prin Ordinul Ministrului Administrației nr.496/2003 în cursul lunii iulie 2003 s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui mister, prin comasarea celor două sisteme cel al internelor cu cel al administrației publice.
Astfel, personalul din administrația publică trebuia să beneficieze de o indemnizație de dispozitiv de 25% potrivit prevederilor art.9 indice 2 din ordin. Această obligație de acordare a indemnizației rezultă și din dispozițiile art.47 din legea nr.138/1999 raportat la prevederile art.134 din aceeași lege. Consideră evident faptul că prin Ordinul Ministrului au fost reglementate drepturi și în favoarea lor, asigurându-se astfel egalitatea în tratament salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități. discriminarea dintre salariații instituției arătată mai sus și cei care își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei comunei nu se justifică nici legal și nici moral. Neacordarea acestor drepturi duce la încălcarea prevederilor art.16 din Constituția României care arată că " cetățenii sunt egali în fața legii fără privilegii și discriminări". Au arătat că au îndeplinit procedura prealabilă conform art.7 din legea nr.554/2004.
În dovedire, au depus înscrisuri.
Pârâta legal citată, nu a depus întâmpinare.
Instanța a pus în discuție la ultimul termen excepția prescrierii dreptului, la acțiune cu privire la pretențiile reclamanților privind drepturile solicitate pentru intervalul 01.01.2005 - 01.05.2005.
Prin sentința civilă nr.1674 din 20.XI.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată din oficiu și respinse ca prescrise pretențiile reclamanților privind drepturile solicitate pentru intervalul 1.01.2005 - 1.05.2005 și a fost respinsă ca nefondată cererea privind acordarea indemnizației de dispozitiv pentru perioada ulterioară datei de 1.05.2005.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Excepția este întemeiată în considerarea dispozițiilor art.283 lit. c din Legea nr.53/2003 care arată că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Cum prezenta cerere a fost formulată la 16.05.2008 rezultă că pretențiile privind drepturile pentru intervalul 01.01.2005 - 01.05.2005 sunt prescrise.
Astfel, potrivit Ordinului Ministrului de Interne 275 din 5.06.2002 Anexa I, punctul 9 indice 1 s-a dispus acordarea indemnizației de dispozitiv și studenților care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV.
Ulterior Ordinul 275/2002 a fost modificat prin Ordinul 495/28.07.2003 în sensul că după punctul I s-a introdus punctul 9.2 prin care s-a acordat indemnizația de dispozitiv și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Acest ordin a fost emis în baza Legii 138/1999 și a OUG 163/2003 și alte HG281/1993 fiind aplicabil doar structurilor aflate în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Conform dispozițiilor Legii 215/2001 unitățile administrativ teritoriale cât și structurile funcționale ale acestora nu se află în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative ci sunt unități de sine stătătoare ce beneficiază de autonomie. Un Ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative nu este aplicabil în ceea ce privește unitățile structurilor administrativ teritoriale. De altfel, Legea nr.138/1999 privește salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Instanța a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.16 din Constituția României și nici cele ale art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, deoarece cele două categorii de personal din cadrul instituțiilor militare arătate în Legea 138/1999 și cele arătate de Legea 215/2001 nu se găsesc în situații comparabile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că în drept, acordarea acestei indemnizații se întemeiază pe prevederile pct.9.2 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 prin care s-a urmărit cuprinderea personalului civil din domeniul administrației publice la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază și înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială, nefăcând distincție între administrația publică locală, respectiv administrația centrală.
Cuantumul indemnizației de dispozitiv este de 25% din salariul de bază conform art.13 din Legea nr.138/1999 iar la nivel național, în alte departamente administrativ - teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi ca urmare a prevederilor nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De asemenea, se poate invoca pct.9.2. și pct.31.1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, art.13 din legea nr.138/1999, Ordonanța nr.137/2000, art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
În acest sens au invocat recurenții sentința civilă nr.2191/2006 a Tribunalului Mureș în dosarul nr- rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.1977/R/2006 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr- precum și sentința civilă nr.151 din data de 21 februarie 2007 a Tribunalului Timișoara în dosarul nr- precum și Decizia civilă nr.433/23 mai 2007 a Curții de Apel Timișoara în dosarul nr.155/30/13.04.2007.
Totodată au menționat că potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, la nivel național în alte departamente administrativ - teritoriale, au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, întrucât prevederile constituționale în capitolul V impun premisa de regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr.137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, de unde apare evident că prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial al tuturor angajaților din cadrul aceleiași autorități, fiind fără echivoc că pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003stabilește că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale.
Au depus recurenții la dosar în copie sentința civilă atacată.
Intimata legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs instanța reține următoarele:
Reclamanții în calitate de angajați cu contract individual de muncă ai Primăriei comunei, județul B, în funcții de șoferi, îngrijitori, referenți de specialitate, casieri, guarzi, îngrijitori, muncitori calificați și necalificați, precum și alte funcții astfel cum au fost specificate în lista de semnături au solicitat acordarea sporului de dispozitiv.
În cauză au fost invocate ca temei legal dispozițiile Legii nr.138/1999 și republicată, lege care însă reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizație de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prevederile acestui act normativ se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii - 1999 - privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerului Apărării Naționale, și Ministerului Justiției, așa cum prevede expres art.3 din Legea nr.138/1999.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări în sensul că a devenit Ministerul Internelor și Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context, a fost emis. nr. 496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt însă strict enumerate.
Deși au fost invocate și prevederile art. 9.2 din ordin, potrivit cărora "indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și s-a reținut că legiuitorul nu a făcut distincție între nivelele administrației publice și nici între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice", Curtea observă că un act normativ de punere în aplicare a unei legi, cum este și Ordinul nr. 496/2003, nu poate extinde sfera de aplicare a legii pe care este chemat să o aplice, principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative consacrat de dispozițiile art.4 din Legea nr.24/2000 excluzând fără echivoc această posibilitate.
Rezultă cu claritate din cuprinsul art.2,3 din Legea nr.138/1999 că sporul de dispozitiv este o remunerație specială întemeiată pe specificul raporturilor de muncă ale angajaților din instituțiile enumerate la art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus de Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Față de cele reținute, constatându-se că situațiile deosebite în care se găsesc diferite categorii de salariați determină situații deosebite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității, se constată că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu în raport de dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții:, toți din cadrul Primăriei comunei județul B prin reprezentant legal din sat, comuna, județul B, împotriva sentinței nr. 1674 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Tehnored.
Ex.2/16.03.2009
Președinte:Apetroaie EufrozinaJudecători:Apetroaie Eufrozina, Sas Laura, Gheorghiu Neculai
