Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2391/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2391/R/2008
Ședința publică din 05 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta ASOCIATIA DE proprietari - 6, - 2 împotriva sentinței civile nr. 1627 din 25 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul G, având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că la data de 4 decembrie 2008, prin registratura instanței, reclamantul intimat Gad epus la dosar un script intitulat " prezentele precizări".
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 3 decembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând reține că, prin sentința civilă nr. 1627 din 25.09.2008 a Tribunalului Clujs -a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu de instanță, în ce privește drepturile bănești aferente perioadelor iulie 2003 - iunie 2004 și iulie 2004 - 16 martie 2005.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Asociația de Proprietari a imobilului S2 C - N, și în consecință: a fost obligată pârâta să achite reclamantului indemnizația pentru concediul de odihnă aferent perioadei 17 martie 2005 - 01 iulie 2007. S-au respins capetele de cerere privind plata sporului de vechime și a sumei de 1.000 lei reprezentând daune interese.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că eclamantul a fost angajat al societății pârâte în baza contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă sub nr. 3929/12 mai 2003 (8), având funcția de administrator imobile.
Prin Decizia nr. 8/23.07.2007 (57) raporturile de muncă dintre părți au încetat în temeiul art. 55, lit. b,.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în cauză, instanța, în temeiul art. 1, 3 și 7 din Decretul 167/1958 coroborate cu prev. art. 166, alin. 1., a admis-o pentru perioada iulie 2003 - iunie 2004 și iulie 2004 - 16 martie 2005, acțiunea reclamantului fiind înregistrată la 17 martie 2008.
Conform contractului individual de muncă, pârâta era obligată să-i achite reclamantului un salariu de bază lunar convenit, corespunzător timpului lucrat. Potrivit dispozițiilor Codului Muncii, drepturile salariale cuvenite personalului se plătesc înaintea oricăror obligații ale societăți, iar acestea nu pot face obiectul unor rețineri decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. Potrivit art. 154, alin 1 și 2. salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat având dreptul la un salariu pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 287., angajatorului îi revine sarcina probei în situația litigiilor de muncă. Pârâta s-a conformat acestor dispoziții legale, depunând la dosarul cauzei statele de plată privindu-l pe reclamant pentru perioada în cauză ( 15-42).
Din analiza acestor scripte nu a rezultat însă beneficiul concediului legal de odihnă. Pentru perioada efectiv lucrată la societate, reclamantului i s- cuvenit indemnizația pentru concediul de odihnă, neachitată de angajator, astfel cum avea obligația legală, în conformitate cu prevederile art. 141, alin. 4..
Susținerile pârâtei legate de specificul activității ori de neîntocmirea cererii privind acordarea concediului, nu au putut fi reținute în cauză, dreptul reclamantului fiind stabilit în contractul individual de muncă, la art.
Instanța a respins capătul de cerere privind plata sporului de vechime, dat fiind că părțile, la momentul întocmirii contractului individual de muncă, nu au prevăzut beneficiul salariatului în ce privește acest drept la capitolul sporuri, existând prezumția că acesta a fost inclus în salariul lunar brut.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs și Asociația de Proprietari -- - reprezentată prin președinte.
În memoriul de recurs s-a arătat că reclamantul beneficia de suficient timp liber, întrucât o parte din atribuțiile sale erau îndeplinite de o altă persoană și că acesta nu a formulat în întreaga sa activitate, nici o cerere prin care să fi solicitat concediu de odihnă, tocmai pentru faptul ca nu-i era necesar datorită programului de lucru efectiv, care era extrem de scurt.
S-a mai invocat faptul că Asociația de proprietari are de recuperat restanțe la plata datoriilor către asociație și că în conformitate cu art. 144 din codul muncii salariatul are obligația să efectueze în natură concediul de odihnă, motiv pentru care nu se opune să îi acorde concediu de reclamantului concediu de odihnă și să îi achite și indemnizația pentru acest concediu.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Art. 139 alin. (1) din codul muncii prevede în mod expres că dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, iar alin. (2) că dreptul la concediu de odihnă anual plătit nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
De asemenea, art. 141 alin. (3) din codul muncii prevede ca o obligație a angajatorului acordarea concediului până la sfârșitul anului următor, tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul.
În consecință, în condițiile în care recurenta nu i-a acordat intimatului concediul de odihnă aferent perioadei 17.03.2005-01.07.2007, Curtea reține că aceasta nu poate să invoce în apărarea sa nerespectarea unei dispoziții legale imperative și, în condițiile lipsei unei reglementări exprese a acestei situații, se apreciază că în mod judicios prima instanță a apreciat că se impune despăgubirea reclamantului cu indemnizația care i s-ar fi cuvenit dacă ar fi executat concediul de odihnă.
Susținerile recurentei legate de situația financiară a asociației nu au nicio relevanță, față de obiectul cauzei, întrucât așa cum s-a învederat anterior dreptul la concediu de odihnă anual plătit nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041și 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ASOCIATIA DE PROPRIETARI - 6, - 2 împotriva sentinței civile nr. 1627 din 25 septembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ASOCIATIA DE PROPRIETARI - 6, - 2 împotriva sentinței civile nr. 1627 din 25 septembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Red.
Dact.
2 ex/22.12.2008
Jud. primă instanță: ,.
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
