Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 246/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 246/CM
Ședința publică din data de 11 aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Eleonora Spiridon
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, nr. 239, sector, 1, împotriva sentinței civile nr. 1814 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,--40, bloc 2.. A,. 7, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (drepturi salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 53651 din 4.04.2008, depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă SC SA - Membru Grup.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că la data de 9 aprilie 2008, prin serviciul registratură, recurenta pârâtă a depus concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri, respectiv raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar, adresa nr. 3793 din 18 iunie 2007 emisă de Comisia Paritară din cadrul SC SA, Nota nr. 5140 din 31 august 2007 întocmită de Comisia Paritară SA cu privire la situația primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al SA, adresa nr. 54199 din 15 noiembrie 1993 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, adresa nr. 53948 din 12 august 1992 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, după care:
Apărătorul intimatei reclamante depune întâmpinare la recurs, redactată într-un singur exemplar și arată că un exemplar al întâmpinării i-a fost comunicat și recurentei pârâte. Totodată, învederează că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul asupra recursului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune arată că în mod legal instanța de fond a respins această excepție reținând aplicabilitatea art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii având în vedere că drepturile salariale solicitate în cauză sunt supuse prescrierii în termen de 3 ani de la data când trebuiau acordate.
În ce privește excepția prematurității acțiunii arată că în mod corect această excepție a fost respinsă de către instanța de fond învederând că drepturile salariale solicitate sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă, au fost negociate odată și nu mai era necesară o altă negociere în legătură cu acordarea acestora.
Pe fondul cauzei, apreciază că la pronunțarea hotărârii instanța de fond a analizat toate actele depuse la dosar de către ambele părți și din conținutul cărora rezultă că drepturile salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C, solicitate în cauză, sunt prevăzute în art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă. Totodată, arată că nu există dovada că aceste drepturi salariale au fost acordate, cu excepția anului 2003, deși acestea au fost negociate și stabilite în contractul colectiv de muncă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta a învestit instanța, în contradictoriu cu pârâta SC SA, solicitând obligarea societății pârâte la plata sumei de 7.480 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și la plata sumei de 635,50 lei daune pentru neachitarea în termen a obligațiilor.
În motivarea acțiunii s-a susținut că, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, salariatul urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevede în art. 168 alin. 1 că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Deși Contractul colectiv de muncă prevedea aceste drepturi în favoarea salariaților, reclamanta nu a beneficiat de suplimentările salariale nici de Paște și nici de
Pârâta și-a precizat poziția procesuală prin întâmpinare în sensul respingerii acțiunii susținând că, începând cu anul 2003, aceste suplimentări salariale, menționate în art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, au fost incluse în salariul de bază.
Totodată, în subsidiar, pârâta a arătat că acțiunea trebuie respinsă ca prematură întrucât, chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
A fost invocată și prescripția dreptului la acțiune, pe considerentul că salariatul solicită acordarea unor drepturi ce sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă, fiind aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 1814 din 23 octombrie 2007 Tribunalul Constanțaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune și, admițând acțiunea, a obligat societatea pârâtă la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005 și 2006 și a celor de C pentru anii 2005 și 2006, calculate la nivelul salariului de bază la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 283 alin 1 lit. c Codul muncii și nu lit. e, care se referă la neexecutarea altor clauze ale Contractului colectiv de muncă.
Pe fond s-a reținut că în art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă sunt prevăzute drepturile salariaților la suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de
În alineatul 2 al aceluiași articol s-a menționat ca "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2005 menține dispozițiile alin. 1, aducând o singură modificare la alin. 2 respectiv că pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat. Același text se regăsește și în Contractele colective pe anii 2006 și 2007.
Din reglementările incluse în Contractele colective reiese că voința parților a fost ca aceste suplimentări să fie achitate distinct de restul drepturilor salariale.
Nu se poate reține apărarea că din anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariile de bază întrucât părțile nu au consemnat acest aspect în Contractele colective pentru anii 2005, 2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând hotărârea atacată pentru următoarele considerente:
- Instanța nu a soluționat excepția prematurității formulării acțiunii atât timp cât nu a acordat cuvântul părților iar în dispozitiv nu se regăsește modul de soluționare.
- În mod nelegal a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune. Potrivit art. 283 alin. 1 Codul muncii, cererile având ca obiect soluționarea unui conflict de muncă se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă. Spre deosebire de drepturile salariale, ajutoarele de Paște și de C își găsesc izvorul obligației în capitolul V din contractul colectiv de muncă, fiind drepturi legate exclusiv de anumite evenimente și care nu sunt reținute în fișa individuală de negociere anexă la contractul individual de muncă.
- Pe fondul cauzei, în mod greșit s-a apreciat că pârâta datorează drepturile salariale suplimentare deși acestea au fost acordate și primite de către salariați, fiind incluse în salariul de bază.
Prin Decizia nr. 3793 din 18 iunie 2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de baza, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori.
În interpretarea art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă trebuie să se ia în considerație și alineatul 1 al aceluiași articol. În măsura în care alin. 2 al textului ar fi avut o aplicabilitate temporară, nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa în conținutul art. 168 din contractul colectiv de muncă din anii ulteriori anului 2003.
Analizând hotărârea atacată din prisma criticilor formulate instanța apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
- La judecata cauzei în fond, societatea pârâtă și-a precizat, în conformitate cu dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă, poziția procesuală prin întâmpinare solicitând respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
La punctul 2.5. din întâmpinare pârâta a solicitat, în subsidiar, respingerea cererii ca prematură motivat de faptul că dreptul reclamantei nu s-a născut întrucât sumele solicitate sunt acordate numai după ce sunt negociate și stabilite de cu.
La termenele de judecată ulterioare societatea pârâtă nu a mai susținut prematuritatea acțiunii, astfel încât, din modul de formulare în cadrul întâmpinării "în subsidiar" în mod corect a fost calificată ca o apărare și înlăturată motivat prin considerentele hotărârii pronunțate.
Astfel, s-a apreciat corect și legal de către prima instanță că, atât timp cât drepturile salariale sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă, lipsa negocierilor cu privire la cuantumul acestora nu poate nega dreptul salariaților de a beneficia de suplimentările solicitate prin acțiune.
- Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate respectiv, suplimentările salariale de Paște și de
Legiuitorul a menționat expres componentele salariului în dispozițiile art. 155 din Codul muncii, astfel: "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri". În ceea ce privește modul de stabilire a salariului, tot Codul muncii prevede, în art. 157 alin. 1, că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați.
În speță, în Contractul colectiv de muncă încheiat între SC SA și salariați s-a prevăzut, în art. 168 alin. 1, că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu.
Prin urmare, chiar din formularea folosită de către părți în textul ce reglementează acest drept, rezultă expres caracterul de drept salarial al suplimentărilor acordate.
prescripția dreptului la acțiune, Codul muncii face o distincție clară a termenelor în care pot fi formulate cererile întemeiate pe diferite articole ale codului. Astfel, art. 283 alin. 1 lit. c, stabilește un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune pentru acțiunile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat iar la lit. e prevede termenul de 6 luni în cazul neexecutării contractului de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Analizând dispozițiile art. 283 în succesiunea lor rezultă fără echivoc faptul că, pentru conflictele de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale, legiuitorul a prevăzut expres un termen de prescripție distinct de cel pentru acțiunile ce vizează neexecutarea contractului colectiv de muncă deși, conform art. 157 alin. 1, salariile se pot stabili prin negocieri colective și, deci, pot fi cuprinse în contractul colectiv de muncă.
De altfel, în decizia nr. 342/2006 Curtea Constituțională, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. 2 Codul muncii, a arătat în considerentele deciziei că termenul pentru introducerea unei acțiuni având ca obiect plata drepturilor salariale este reglementat de art. 283 alin 1 lit. c, fiind de 3 ani.
- Referitor la critica ce vizează fondul pretențiilor deduse judecății se retine că acestea sunt întemeiate pe dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Articolul menționat prevede în alineatul 1 dreptul salariaților de a beneficia de Paște și de C de o suplimentare a drepturilor salariale constând într-un salariu mediu pe SA.
În contractul colectiv pentru anul 2004, alineatul 2 arată că pentru anul 2003 aceste suplimentari salariale vor fi incluse în salariul de bază.
Dispozițiile art. 168 alin. 1 au fost menținute în aceeași formă și în contractele colective de muncă încheiate în anii 2005, 2006 iar alineatul 2 vine și precizează că pentru anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al salariaților.
Interpretând aceste dispoziții în succesiunea actelor care le cuprind rezultă, fără echivoc, intenția părților că numai pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale să fie incluse în salariul de bază, pentru anii următori aceste suplimentări urmând să fie achitate distinct.
În mod corect a reținut instanța de fond că interpretarea dată de Comisia paritară cu privire la dispozițiile art. 168 alin. 1, 2 din contractul colectiv de muncă nu poate produce efecte întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 31 Legea 130/1999, prin neînregistrarea la direcția teritorială de muncă.
Pe cale de consecință, fața de considerentele expuse, Curtea, apreciind ca neîntemeiate criticile recurentei pârâtei, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, achitat de intimată conform chitanței nr. 379 din 4.04.2008, depusă la dosar.
PENTRUA CESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtaSC SA - GRUP, cu sediul în B, nr. 239, sector, 1, împotriva sentinței civile nr. 1814 din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,--40, bloc 2.. A,. 7, județul
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Monica Costea, Vanghelița Tase Eleonora Spiridon
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/9.05.2008
gref. -
2 ex./15.05.2008
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Vanghelița Tase Eleonora Spiridon
