Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 279/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 279/
Ședința publică de la 11 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta - SA B, împotriva sentinței civile nr. 16 din 8 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 11 martie 2009.
C U RT EA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 16/2008, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamanta, DOMICILIATĂ ÎN B,-,. 3,. 78 în contradictoriu cu - SA, cu sediul în B,-, sect. 1 și în consecință:
A obligat pe pârâtă să achite reclamantei drepturile salariale cuvenite în funcție de vechimea în muncă, conform art. 50 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate (valabil la data încetării contractului individual de muncă al reclamantei) precum și la plata diferenței dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite conform "Planului Social", anexat Contractului Colectiv de Muncă, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtă să achite reclamantei suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. de dosar -, reclamanta- -na în contradictoriu cu pârâta- --B, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: plata drepturilor salariale cuvenite în funcție de vechimea în muncă conform art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă al societății valabil la data încetării contractului de muncă și la plata diferenței dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite conform "Planului Social", sume actualizate la data plății, cu cheltuieli de judecată.
In conformitate cu pct. 4 din Planul Social -, anexă la Contractul colectiv de muncă încheiat între - și salariați, reprezentați de, înregistrat sub nr. 2643/2005, cu valabilitate de la data semnării și până la data de 31.12.2010, angajații la disponibilizare vor primi pachete financiare în funcție de vechimea în unitate, între 8 și 15 salarii.
Tot în Planul Social este prevăzut modalitatea de calcul a drepturilor bănești solicitate, respectiv pentru anul 2005, unde se arată că se va lua în calcul salariul mediu brut din pe baza celui din 2004, majorat în anii următorii direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
De asemenea potrivit contractului colectiv de muncă pe anii 2006 - 2007-2008, procentul general de creștere a salariilor de bază era de 10% începând cu data de 01.01.2006, 12% începând cu data de 01.01.2007 și 8% începând cu data de 01.02.2008.
Instanța, a reținut faptul că disponibilizarea s-a făcut în prevederilor art. 65și 66 din Codul Muncii conform mențiunilor din carnetul de muncă și a deciziei nr. 67 privind încetarea contractului individual de muncă, aflate la dosarul cauzei, iar potrivit dispozițiilor art. 50 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră pe anul 2007 și contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2005-2008, "salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor, beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului, respectiv pe lângă pachetul compensatoriu prevăzut anterior vor primi și o indemnizație de concediere."
Reclamanta a arătat faptul că i s-au acordat doar drepturile prevăzute de art. 50 alin. 4 din contractul colectiv de muncă încheiat între și salariați, reprezentați de, înregistrat la.F,-B cu nr. 923/23.02.2007, nu și pe cele prevăzute de art. 50 alin. 1.
De asemenea, pârâta nu a făcut dovada că, voința comună a părților la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă.
In acest sens, rezultă că salariata beneficiază în mod individual de cele două măsuri financiare.
Împotriva sentinței a formula recurs - "" SA B, în termen, motivat.
În motivele de recurs este criticată sentința, pentru netemeinicie și nelegalitate.
1. instanța nu a ținut cont de prevederile Planului Social încheiat la 21.04.2005.
Planul Social este anexă la Contractul Colectiv de Muncă al - "" SA și a fost completat la 9.01.2006 și respectiv 13.09.2006 cu câte unamendamentcare explică modul de calcul al salariului mediu brut pe, precum și modalitatea de aplicare a acestuia.
Prin Amendamentul încheiat în 13.09.2006 a fost completat pct. 4 al Planului Social încheiat la 21.04.2005, intitulat "pachetele financiare" în sensul că indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din Contratul Colectiv de Muncă nu se cumulează cu indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social.
2. Instanța nu a ținut cont de voința părților consemnată în amendamentul din 13.09.2006.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantului.
În probațiune s-au depus Planul Social încheiat în 21.04.2005, amendamentul la planul social încheiat în 9.01.2006 și în 13.09.2006.
3. Modul de calcul al indemnizațiilor de concediere a fost făcut în funcție de cele stabilite de Planul Social, iar sumele rezultate pentru fiecare angajat în parte au fost cuprinse în deciziile de concediere ci au fost acceptate și asumate prin necontestare în termenul legal de către angajați.
Intimata a formulat întâmpinare prin care susține apărarea sa, în sensul respingerii recursului și menținerii sentinței Tribunalului Brașov care a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă.
Analizând recursul formulat, instanța constată că este întemeiat.
Pretențiile reclamantului se fundamentează pe interpretarea greșită a dispozițiilor art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă cu modificările intervenite prin Planul social și prin amendamentul din 13.09.2006, modificări care reprezintă acordul de voință expres al părților contractante: Sindicat și Patronat.
Astfel, prin art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel pe 2005 s-au prevăzut măsuri de protecție pentru salariații disponibilizați din motive ce nu țin de persoana lor, în funcție de anumite tranșe de vechime a salariaților.
Planul social încheiat în 21.04.2005 reprezintă anexă la Contractul Colectiv de Muncă și este valabil de la data semnării, până la 31.12.2010.
Prin acestplan socialmăsurile de protecție financiară pentru salariații disponibilizați, intitulate pachete financiare, au fost mărite ca și cuantum, în favoarea salariaților.
Tot în favoarea salariaților s-a adoptat și amendamentul din 9.01.2006, prin care pct. 4 la Planul social s-a modificat în sensul că "pachetele financiare" primite în caz de disponibilizare se raportau la salariul mediu brut pe, care se stabilea camediea tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă pachetele financiare.
Pentru o corectă aplicare și executare a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă și din Planul social susmenționate ce constituie "legea părților", cu privire la acordarea pachetelor financiare/ indemnizațiile de concediere acordate salariaților în situația concedierilor colective, s-a adoptat amendamentul din 13.09.2006 prin care s-a stabilit că "voința comună a părților la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 CCM".
În speță nu este vorba de o aplicare retroactivă a acestui ultim amendament așa cum susține intimatul în apărare, ci de o lămurire a înțelesului, aplicării clauzelor din CCM pe 2005 și planul social în scopul evitării unor neconcordanțe în executarea dispozițiilor ce reglementează acordarea măsurilor de protecție socială a salariaților disponibilizați.
În consecință, se constată că reclamantul și-a fundamentat pretențiile pe dispozițiile art. 50 din CCM, însă nu a ținut cont și de modificările intervenite prin planul social și amendamentul amintit.
Voința părților în "negocierile" drepturilor și obligațiilor din raporturile juridice de muncă are putere de lege iar orice interpretare personală a clauzelor negociate peste limita negocierii este abuzivă.
Prin urmare recursul formulat este întemeiat și în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la 3041Cod procedură civilă și 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi admis iar sentința modificată în sensul respingerii pretențiilor reclamantului.
În ceea ce privește acordarea procentelor de majorări salariale care trebuiau să se regăsească în indemnizația de concediere, instanța reține motivul de recurs întemeiat.
În perioada 2005 - 2007 conform art. 128 CCM, salariile de bază au fost majorate cu 13 % în anul 2005, cu 10% în anul 2006 și cu 12% în anul 2007.
Potrivit înscrierilor de la poz. 37,38,39 din Cartea de muncă, intimata a beneficiat de majorarea salariului în 2006, iar în 13.03.2007 a încetat contractul de muncă. Prin urmare, acordarea procentului de creștere a salariului de 10% prin sentință, echivalează cu plata dublă a acestei creșteri salariale.
Pentru toate aceste considerente, recursul va fi admis, iar sentința modificată în tot în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - SA - Membru Grup B împotriva sentinței civile 16/2009 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta împotriva pârâtei - SA
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red AP/ 19.03.09
Tehnored AG 24.03.2009/ 3 ex
Jud fond /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Ligia Vîlcu, Camelia Juravschi
