Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2938/2008. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 2938

Ședința publică de la 12 Mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu

JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri

JUDECĂTOR 3: Lucian

Grefier

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN G, DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE ANTICORUPȚIE B împotriva sentinței civile nr.2687 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.

Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursurile.

CURTEA

Asupra recursurilor de față.

Prin sentința nr. 2687 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției cu sediul în B, și s-a respins acțiunea și cererile de intervenție față de acest intimat.

S- dispus respingerea excepțiilor necompetenței materiale și inadmisibilității formulate de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.

S-a admis în parte acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu formulată de petenții și intervenienții, Meche, -, și, împotriva intimaților Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,; Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj; Ministerul Finanțelor Publice,

S-a admis cererea de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice, formulată de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.

S- dispus obligarea intimaților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în solidar, la plata către petenți și intervenienți sumelor nete reprezentând contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 15.05.2004 - 31.10.2007, sume ce au fost actualizate până la 30.09.2007, ce vor fi actualizate la data plății, astfel: - 4.649 lei; - 16.738 lei; - 17.564 lei; - 15.928 lei; - 16.634 lei; - 19.507 lei; - 14.717 lei; - 18.511 lei; - - 16.954 lei; - 22.800 lei; - 21.297 lei; - 18.320 lei; - 23.930 lei; Meche - 16.437 lei; - 20.983 lei; - 14.632 lei; - 27.433 lei; - 18.194 lei; - 13.926 lei; - 9.056 lei; - 18.374 lei; - 15.475 lei; - 18.861 lei și - 18.064 lei.

S-a constatat prescris dreptul la acțiune pe perioada aprilie - 15.05.2004.

S-a respins acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu împotriva Ministerului Finanțelor Publice.

A fost obligată chemata în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării sumelor de mai sus.

Au fost obligți intimații să plătească petenților și intervenienților sporul de risc și suprasolicitare și pe viitor.

S-a luat act că petenții și intervenienții renunță la cheltuielile de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în raport de susținerile părților și actele depuse la dosar, coroborate cu expertiza contabilă întocmită următoarele:

Petenții îndeplinesc funcțiile de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Gorj, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv Biroul Teritorial Gorj, fiind salarizați în temeiul Legii nr.50/1996 și ulterior, în baza OG 83/2000 și OUG 8/2007.

Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."

Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.

Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.

Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit e din Constituția României.

Art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).

Abrogarea art. 47 din Legea nr.50/1996 prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."

Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.

Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.

În același context, s- reținut că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul nr.247/1997.

Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 prin art. I pct.42 din nr.OG 83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.

Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."

Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.

Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Astfel, tribunalul a reținut că art. I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.

Drepturile bănești solicitate de petenți pentru perioada mai 2004 - 30 septembrie 2007 au fost calculate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, iar intimații nu au avut obiecțiuni cu privire la cuantumul acestora.

Despăgubirile cuvenite petenților trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.

Având în vedere considerente expuse și dispozițiile legale evocate mai sus, tribunalul a admis în parte acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu și obligat intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, respectiv DNA și DIICOT, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj la plata către petenți și intervenienți a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor de stres și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada mai 2004 - 31.10.2007, sume nete ce au fost actualizate în funcție de indicele de inflație la 30.09.2007, sume ce urmează să fie actualizate la data plății efective, precum și acordarea acestui spor pe viitor, conform raportului de expertiză.

Împotriva sentinței au declarat recurs în termen: Ministerul Public, parchetul d e pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Economiei și Finanțelor, P: G, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În recursul promovat de Ministerul Public, parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova se arată:

Art. 47 din Lg. 50/1996 ce instituia sporul de risc și solicotare neuropsihică a fost abrogat expres prin art. 1 pct.42 din OG 83/2000 aprobată Lg. 334/2001.

OG 83/2000 este într-adevăr un act normativ inferior Lg. 50/1996, dar a fost aprobată prin Lg. 334/2001.

Art. 1 din protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale interzice lipsirea persownei fizice de bunurile sale, dar drepturile solicitate de reclamanți în prezenta cauză sunt drepturi de creanță și nu bunuri conform Codului civil.

drepturilor de creanță bunurilor, duce la concluzia inacceptabilă că angajatorul nu poate în nici un caz drepturile bănești cuvenite angajatului.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

În recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor, P: G se invocă următoarele:

Este inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public într-un litigiu de muncă, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public neexistând nici un fel der aporturi.

nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind acela de a răspunde la elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și ai proiectelor bugetelor locale cu respectarea procedurii reglementate de art. 21-27 din Legea finanțelor publice nr. 72/1997, respectiv art5. 26-31 din Lg. 500/2002 privind finanțele publice.

Ministerul Economiei și Finanțelor are în temeiul art. 19 din Lg. 500/2002 doar rolul de coordonator al acțiunilor privind pregătirea legilor de rectificare bugetară; astfel nu poate fi obligat să elaboreze un proiect de rectificare de buget în care să fie incluse sumele acordate ca spor de vechime reclamanților, acestea putând fi solicitate exclusiv de către ordonatorul principal de credite prin inițierea unei proceduri de rectificare bugetară, respectiv de către Ministerul Public.

În recursul promovat de Ministerul Public, parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se arată:

Hotărârea este nelegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea competenței alte instanțe.

Potrivit art. 36 al.2 din OG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din Sistemul Justiției aprobată și modificată prin Lg. 45/2007, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari, revine Curții de Apel București.

În acest context Tribunalul Gorj trebuia să constate că nu este competent material să judece cauza și astfel să-și decline competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Instanța de fond a depășit atribuțiunile puterii judecătorești dispunând nelegal obligarea acestui recurent la acordarea sporului de risc și supra solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 15.05.2004-31-10.2007 în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.

Astfel că nr.OG 83/200 pentru modificarea și completarea Lg. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești nu produce efecte juridice înseamnă a lipsi pe magistrați și personalul auxiliar de specialitate de majorarea salarială semnificativă acordată de acest act normativ.

Prin emiterea OG 83/2000, legiuitorul a urmărit punerea în concordanță a unor acte normative privitoare la categoriile magistraților, așa cum rezultă din nota de fundamentare a acestei ordonanțe anexată prezentului recurs.

În ce privește fondul cauzei, potrivit art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, art. 47 fost abrogat.

Intimații susțin greșit că art.47 din Lg. 50/2996 a fost abrogat odată cu adoptarea OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților prin art. 50 al.2 din acest act normativ potrivit cărora " pe durata intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă art.1 pct.1 cât și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat potrivit legii acestora din Legea 50/1996, precum și alte dispoziții contrare.

Din dispozițiile legale menționate rezultă că acest text de lege nu face referire decât la abrogarea dispoz. art. 1 pct. 1 din Lg. 50/1996, ce se referă la indemnizațiile pentru magistrați și alte categorii de personal din organele autorității judecătorești, precum și la valoarea de referință sectorială în raport de care se calculează acest indemnizații, nefăcând referire la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, tocmai pentru că acesta a fost abrogat expres prin adoptarea OG 83/2000.

Astfel potrivit art. 47/ din Lg. 50/1996 a fost abrogat expres prin art. 1 pct.42 din OG 83/2000, deci cu mult înainte de intrarea în vigoare a OUG 177/2002.

Așadar, potrivit art.62 al.3 din Lg. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.

Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.

excepție prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament.

Apreciază că Tribunalul a dispus nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public, Parchetul de pe lângă ÎCCJ ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.

În conformitate cu art. 29 al.3 din Lg. 500/2002 privind finanțele publice, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată iar potrivit art. 47, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi folosite pentru finanțarea altui capitol.

Rezultă deci că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.

Astfel fiind, față de dispoziția instanței privind plata către reclamanți a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, apreciază că aceste obligații nu se justifică.

În recursul promovat de Parchetul de pe lângă ÎCCJ-Direcția Națională Anticorupție B se arată:

Inițial sporul de e50% de supra solicitare neuropsihică nu era prevăzut în Lg. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.

Abia prin OG 9/1997 pentru modificarea și completarea Lg. 50/1996 s-a menționat la pct.32 " după art. 42 se introduce art. 42 pct.1 cu următorul cuprins: pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații de la instanțele judecătorești și de la Parchete, precum și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50% la salariul deb ază brut lunar".

Ulterior prin OG 56/1997 privind modificarea și completarea OG 9/1997 pentru modificarea și completarea Lg. 50/1996, acest articol a fost modificat prin pct. 2 al acestui act normativ în sensul " la pct. 32 art.42 pct.1 va avea următorul cuprins " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50% la salariul deb ază brut lunar".

Legea 104/1999 privind aprobarea OG 9/1997 și OG 56/1997 stabilește o formă finală acestui articol, la pct. 12: la art. 1 pct. 32, art. 42 pct. 1 va avea următorul cuprins " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar, incluzând și personalul auxiliar în categoria celor care primesc sporul de 50% și excluzând executorii judecătorești.

La republicarea din 18.11.1999 a Legii 50/1996 privind salarizatrea și alte drepturi ale personalului din ordganele autorității judecătorești,dispozițiile art. 42 pct. 1 au fost regăsite în forma stabilită de Lg. 104/1999, art. 47.

Ulterior, la 29.08.2000 art. 47 din Lg. 50/1996 a fost expres abrogat prin pct. 42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Lg. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.

Prin urmare la 06.12.2002 dată la care a fost publicată în OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților care abroga art. 50, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat potrivit legii acestora, din Lg. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare, art. 47 din Lg. 50/1996 la care fac referire reclamanții era deja abrogat de 2 ani prin OG 83/2000.

Astfel nu au nici o relevanță susținerile reclamanților în sensul că OUG 27/2006 abrogă expres doar OUG 77/2002 nu și Lg. 50/1996, întrucât acea prevedere referitoare la sporul de 50% regăsită în art. 47 Lg. 50/1996 era deja abrogată prin OG 83/2000, atât în ceea ce privește pe magistrați cât și pe personalul auxiliar.

Și în ipoteza în care OG 83/2000 nu ar fi abrogat expres art. 47 din Lg. 50/1996, prezenta acțiune ar fi de asemenea neîntemeiată întrucât nu era necesar ca prin OUG 27/2006 să se abroge expres Lg. 50/1999, aceasta fiind deja parțial abrogată în privința magistraților prin art. 50 din OUG 177/2002, iar la 24.01. a fost complet abrogată în privința normelor ce priveau personalul auxiliar, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.

Recursurile declarate în cauză sunt nefondate:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Justiției se apreciază neîntemeiată, întrucât intimatul nu are calitate de angajator și nici de ordonator de credite față dep etenți, această calitate având-o recurentul Ministerul Public, parchetul d e pe lângă ÎCCJ, așa încât corect a fost respinsă acțiunea față de acest intimat.

Cu privire la excepția necompetenței materiale invoctă de Ministerul Public, parchetul de pe lângă ÎCCJ se apreciază neîntemeiată, întrucât, în speță sunt incidente dispoz. OUG 27/2006 fiind vorba de drepturi salariale restante.

Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de același intimat, de asemenea este neîntemeiată, întrucât este vorba de un drept în vigoare al reclamanților prev. de art. 47 din. 50/1996 și astfel că și această excepție corect a fost respinsă.

Cu privire la recurentul P: a fost respinsă corect acțiunea reclamanților și a intervenienților, întrucât nu are calitatea de angajator față de aceștia și nu se află în raporturi juridice cu reclamanții și intervenienții.

În privința cererii de chemare în garanție a formulată de Public, parchetul de pe lângă ÎCCJ corect s-a apreciat întemeiată potrivit art. 19 din Lg. 500/2002 a dispoz. HG 736/2003 și art. 131 din Lg. 304/2004.

Pe fondul cauzei Legea nr. 50/1996 are caracter de lege organică conform art. 73 pct.1 lit. e din Constituția României.

Art.47 din legea enunțată a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din OG 83/2000 însă ordonanța enunțată este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996 fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Lg. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru eliberarea actelor normative ( art.54 pct.2 ).

Față de cele arătate, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată urmând ca în baza art. 312 al.1 pr.civilă se vor respinge recursurile declarate în cauză, sentința recurată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN G, DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE ANTICORUPȚIE B împotriva sentinței civile nr.2687 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la data de 12 mai 2008.

- --- - - -

Grefier

Red. Jud.

Tehn./Ex.2/20.05.2008

/ și

St.

Președinte:Manuela Preda Popescu
Judecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri, Lucian

#Judecator Manuela Preda Popescu

Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2938/2008. Curtea de Apel Craiova

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2938/2008. Curtea de Apel Craiova