Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2943/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2943
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de declarate de pârâții-recurenți Inspectoratul Școlar al Județului T, Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Consiliul Județean T împotriva sentinței civile nr. 2505 din 19.06.2008, dată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T și pârâți-intimați Consiliul Local F, Primăria F și Liceu Teoretic F, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului-intimat Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T și consilier juridic în reprezentarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților prezente, depun la dosar delegațiile de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul pârâtului-recurent Ministerul Economiei și Finanțelor solicită admiterea recursului, respingerea cererii de chemare în garanție a pârâtului Consiliul Județean T, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele expuse în cererea de recurs.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursurilor declarate de pârâți.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 13 februarie 2008 sub nr. 2046/30, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T afiliat la Federația Educației Naționale a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Județean T, Consiliul Local F și Primăria F - instituția Primarului, Liceul Teoretic solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care va pronunța, să oblige pârâții la plata retroactivă a salariului minim de 880 lei garantat prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 față de personalul din învățământ încadrat pe funcții, care îndeplinește condiția de a avea studii superioare, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 1 litera a și d, alin. 2 și alin. 4 din același contract, începând cu data de 1 ianuarie 2007 și până la data pronunțării hotărârii; să oblige pârâții la acordarea de daune interese pentru repararea prejudiciului care a fost cauzat prin neplata salariului corect în conformitate cu art. 161 alin. 4 Codul Muncii.
În drept a invocat prevederile art. 16, art. 41 alin. 2 și 5 din Constituție, art. 161 alin. 1 și 4, art. 236 alin. 4 și art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii, art. 11 alin. 1 litera d din Legea nr. 130/1996, art. 2 alin. 2 litera a, art. 3 alin. 1 litera a, art. 40 alin. 1 literele a și d, alin. 2 și 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-2010.
În motivarea acțiunii arată că art. 40 alin. 4 din contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-2010 prevede începând cu 1 ianuarie 2007 un salariu minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei (2,59 lei/oră), pentru personalul încadrat pe funcții publice pentru care este condiția de a avea studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare este egal cu 2 (art. 40 alin. 1 lit. d din același contract), rezultând un salariu minim de 880 lei; că aceste dispoziții au caracter obligatoriu și nu au fost aplicate salariaților din învățământ pentru care este necesară condiția studiilor superioare.
Prin sentința civilă nr. 2505 din 19.06.2008, dată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Județean T ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T împotriva pârâților Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Județean T, Consiliul Local F, Primăria F - Instituția Primarului, Liceul Teoretic F și a obligat pârâții la plata retroactivă a salariului minim de 880 lei garantat prin Contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-2010 față de personalul din învățământ preuniversitar încadrat pe funcții care îndeplinesc condiția de a avea studii superioare conform art. 40 alin. 1 lit. a și d, alin. 2 și 4 din același contract, începând cu data de 01.01.2007 - 30.09.2007 actualizat cu rata inflației la data plății efective. A respins în rest cererea reclamantului și a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Consiliul Județean T împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pârâții Inspectoratul Școlar al județului T și Consiliul Județean T au calitate procesuală pasivă în cauză, date fiind atribuțiile pe care le au în procedura de finanțare a învățământului, așa încât este necesară judecata în contradictoriu cu toți pârâții în vederea asigurării opozabilitatii hotărârii.
Sub aspectul fondului a reținut ca in prevederile Legii nr. 128/1997 nu există niciun articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat in plată la nivelul ramurii de învățământ și că în speță nu devin aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 atâta timp cât legiuitorul nu a stabilit un nivel minim al salariului aplicabil personalului didactic care ocupă funcții pentru care condiția de pregătire este de studii superioare.
A reținut că prevederile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr- sunt aplicabile și personalului didactic din instituțiile publice, deci implicit și celui din cadrul Ministerului Educației Cercetării și T, relevanță având prevederea din art. 95 din Legea nr. 129/1997 care arata ca personalul de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din statut, din carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă.
A reținut că potrivit Ordonanței nr. 11/2007 a fost modificată Legea nr. 128/1997, în sensul că au fost incluse anexele 1.1, 1.2, 2, 3, 4 și 5 prin care au fost stabiliți coeficienți de multiplicare aplicabili pentru funcțiile didactice din învățământul universitar și preuniversitar și că în temeiul acestei Ordonanțe a fost emis Ordinul nr. 1350/2007 privind metodologia de calcul a drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la Ordonanța nr. 11/2007.
A mai reținut că părțile nu au negociat salariul minim pe unitate la care să se aplice coeficientul de ierarhizare prevăzut de art. 40 alin. 1 și că în conformitate cu dispozițiile art. 238 alin. 2 Codul muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă, coeficientul de ierarhizare urmând a se aplica la salariul de bază minim stabilit prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr- și drept consecință remunerația părților reclamante are drept componență primară salariul de bază minim de 880 lei/lunar.
Întrucât între momentul scadenței obligației de acordare a dreptului și momentul plății efective a avut loc un proces de erodare a leului, a apreciat că se impune actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație.
Cererea de obligare a pârâților la plata daunelor interese a fost respinsă cu motivarea că prin actualizarea sumelor cu indicele de inflație, reclamanților le-a fost reparat prejudiciul produs.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Inspectoratul Școlar al județului T, Consiliul Județean T și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâtul Consiliul Județean Tas olicitat modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii față de Consiliul Județean
Arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece începând cu anul bugetar 2007, prin art. 41 alin. 5 din Legea nr. 486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 și apoi prin Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, fondurile necesare pentru finanțarea învățământului preuniversitar provenite tot de la bugetul de stat nu mai sunt repartizate consiliilor locale de către consiliile județene, ci de către directorul DGFP județene, consiliul județean neavând nici un rol în procedura de finanțare a învățământului preuniversitar de stat.
Sub aspectul fondului arată că reclamanții sunt angajați in instituții de învățământ și sunt salarizați potrivit OUG nr. 8/2000, lege specială aplicabilă acestei categorii de personal, care in art. 1 alin. 4 prevede ca valoarea coeficientului de multiplicare 1.oo se stabilește anual prin hotărâre a guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, in limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite; ca art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă prevede că contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice, însă prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, aceeași precizări fiind cuprinse și în art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive ca pârât a Ministerului Economiei și Finanțelor, a neobligării pârâților la plata retroactivă a salariului minim garantat prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național în sumă de 880 lei față de personalul din învățământul preuniversitar începând cu data de 01.01.2007 - 30.09.2007 și a respingerii cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată a Consiliul Județean T și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, în mod neîntemeiat, instanța de fond nu a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice ca și pârât deoarece, pe de o parte, între reclamant și Ministerul Finanțelor și Economiei nu există nicio relație de serviciu sau raport de muncă și Ministerul Finanțelor și Economiei nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Prin recursul declarat, pârâtul Inspectorul Școlar al Județului Tas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în tot a acțiunii formulate de sindicat.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă coroborat cu art. 3041Cod procedură civilă.
Arată ca inspectoratul școlar nu are calitate procesuală in cauză deoarece potrivit art. 9 alin. 8 din Legea nr. 84/1995, calitatea de angajator o are directorul unității de învățământ și că începând cu anul 2001, potrivit art. 167 din Legea nr. 141/1995, HG nr. 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale in a căror rază își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat, fiecare unitate de învățământ are obligația de a întocmi bugetul propriu.
Mai arată că între Inspectoratul Școlar Județean T și membrii de sindicat nu s-au născut raporturi juridice de muncă in sensul ar. 10 și 14 Codul Muncii.
Sub aspectul fondului arată că cererea reclamantului este neîntemeiată, deoarece contractul colectiv de muncă unic la nivel național în ce privește salarizarea nu poate fi aplicat în condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite prin dispoziții legale; că și art. 12 din Legea nr. 130/1996 menționează supremația legii în raport cu contractele colective de muncă; că în cuprinsul Legii nr. 128/1997 se specifică faptul că salariul de bază al personalului didactic și auxiliar este stabilit conform legii.
Mai arată că dispozițiile contractului colectiv de muncă privind salariul de bază minim garantat se aplica doar personalului care negociază drepturile salariale și nu pentru salariații din sectorul bugetar ale căror drepturi salariale sunt stabilite prin lege, ordonanțe, hotărâri de guvern.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041Cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:
În mod greșit a soluționat instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean
Începând cu anul bugetar 2007, prin art. 14 alin. 5 din Legea nr. 486/2006, dispoziție preluată și în Legea nr. 388/2007, fondurile necesare pentru finanțarea învățământului preuniversitar provenite de la bugetul de stat nu mai sunt repartizate consiliilor locale de către consiliile județene, ci de către directorul Direcției generale a finanțelor publice județene.
nici un atribut legat de repartizarea fondurilor destinate finanțării învățământului universitar și neavând raporturi de dreptul muncii cu membrii de sindicat reprezentați de reclamant, Consiliul Județean T nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În mod corect însă a soluționat instanța de fond problema calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al județului
Potrivit art. 33 litera a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin HG nr. 2192/30 noiembrie 2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ propune spre aprobare Ministerului Educației, Cercetării și T nivelul costurilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene.
Și consiliul local și primăria, prin primar, au calitate procesuala pasivă în cauză în condițiile în care potrivit art. 16 din aceleași norme metodologice, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale in a căror rază își desfășoară activitatea.
În mod greșit a apreciat instanța de fond că în cauză sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național privind salariu de bază minim garantat brut negociat pentru personalul încadrat pe funcții pentru care este condiția de pregătire de a avea studii superioare este de 880 lei.
Art. 48 (1) din Legea nr. 128/1997 prevede că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. 2 al art. 48 prevede că drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite maxime și minime, se negociază, în limitele legii prin contractul colectiv de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ potrivit legii.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 12 din Legea nr. 130/1996 care reglementează supremația legii în raport cu contractele colective de muncă, dispoziție care se regăsește și în art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel unic național pentru anii 2007-1010, care prevede că prin contractul colectiv de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Rezultă din coroborarea textelor legale menționate mai sus că în privința determinării salariilor de bază în învățământ, contractul colectiv de muncă la nivel național nu are aplicabilitate.
de bază ale personalului din învățământ sunt stabilite prin OUG nr. 8/2000, valoarea coeficientului de multiplicare 1.00 fiind reglementată anual prin ordonanțe de guvern (OUG nr. 18/2005, OG nr. 4/2006, OG nr. 11/2007, OG nr. 15/2008).
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, având în vedere că salariile de bază ale personalului din învățământ sunt stabilite prin lege, neputând face obiectul negocierii, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va modifica in parte sentința recurată în sensul respingerii cererii de obligare a pârâților la plata drepturilor salariale pretinse.
Va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Consiliul Județean T împotriva sentinței civile nr. 2505 din 19.06.2008, dată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică în tot sentința civilă și respinge acțiunea.
Irevocabilă.
15 octombrie 2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - Dr. - -
GREFIER
- -
Red. /24.11.2008 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./24.11. 2008
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Florin Dogaru, Carmen Pârvulescu
