Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2944/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2944
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2543/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 3783/30 din 08.05.2008 reclamantul a chemat în judecată pârâta T solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea celei din urmă la plata sporului de fidelitate de 15 % potrivit contractului colectiv de muncă pe ramură - cultură nr. 197/2006 începând cu 08.04.2006.
În fapt se arată că pârâtul nu a acordat sporul de fidelitate în procent de 15 % potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de ramură. T este o instituție de spectacole de repertoriu funcționând sub administrația Consiliului Local al municipiului Temeiul de drept al cererii reclamantului îl constituie art. 2 alin 1 și 3 al contractului colectiv de muncă pe ramură cultură nr. 197/2006 precum și art. 45 din același contract colectiv de muncă. Reclamantul mai face trimitere la prevederile art. 11 din Codul muncii și art. 12 alin. 1 al Legii 130/1996.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta apreciază acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pârâta face trimitere la prevederile art. 20 din Ordonanța Guvernului 21/31.01.2007 care arată printre altele că finanțarea instituțiilor de spectacole sau concerte se realizează din venituri proprii și subvenția acordată de la bugetul de stat ori de la bugeturi locale. La fel se face trimitere și la Ordonanța Guvernului 3/12.01.2006 cât și la HG 281/17.06.1993.
Prin sentința civilă nr. nr. 2543/19.06.2008, Tribunalul Timișa admis cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei T și a obligat pârâta la plata sporului de fidelitate către reclamant în procent de 15 % potrivit contractului colectiv de muncă pe ramură cultură nr. 197/2006 începând cu 08.04.2006 până la09.2007.
Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat al pârâtei în funcția de artist instrumentist așa cum rezultă din adeverința 850/09.04.2008. În calitatea sa de angajat printre alte drepturi acesta beneficiază și de prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură nr. 197/08.02.2006 potrivit art. 45 lit. f care prevede că personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare din instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază. Așa cum rezultă din copia carnetului de muncă reclamantul are o activitate de peste 10 ani potrivit carnetului de muncă seria - nr. - din 04.11.1988 fila 14 dosar.
Așa fiind, acțiunea reclamantului fiind întemeiată a fost admisă potrivit art. 155 coroborat cu art. 45 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură - cultură nr. 197/2006 începând cu 08.03.2006 până la 30.09.2007.
Potrivit art. 243 muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți iar art. 243 alin. 2 Codul muncii prevede că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Este irelevantă apărarea pârâtei invocată prin întâmpinare făcând trimitere la acte normative cu caracter special raportat la prevederile art. 238 (1) Codul muncii prin care se arată că contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Așa fiind acțiunea reclamantului fiind întemeiată a fost admisă potrivit motivației redate anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a reținut că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale în sensul că nu s-au respectat prin sentința recurată prevederile art. 20 și 151alin. 3 din Ordonanța Guvernului 21/2007 potrivit cărora drepturile salariale care se adaugă salariului de bază (premii, stimulente, sporuri) prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă se acordă numai în limitele bugetului aprobat.
Personalul din categoria care face parte reclamantul este salarizat conform G 3/2006 și beneficiază de sporurile la salariul de bază prevăzute de Cap. III din G 281/1993 iar sporul de fidelitate excede drepturilor acordate personalului din unitățile bugetare.
A mai arătat recurenta că prevederile art. 45 lit. f din Contractul colectiv de muncă s-au aplicat numai din 2007 după alocarea fondurilor necesare, astfel că în mod greșit a fost admisă acțiunea.
Reclamantul-intimat nu a depus întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamantul fiind salariatul pârâtei în funcția de solist instrumentist face parte din categoria personalului bugetar salarizat potrivit G 24/2000 și beneficiază de grila de salarizare prevăzută de anexa 4/3 la acest act normativ și de drepturile prevăzute de G nr. 281/1993 până la intrarea în vigoare a G nr. 31/31 ianuarie 2007, care reprezintă norma specială de salarizare a categoriei de salariați din care face parte și reclamantul.
Fiind salariat al unei instituții publice, sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. 2 din contractul colectiv unic la nivel național care prevede că pentru salariații instituțiilor publice nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale precum și dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 care sunt în acest sens.
Prin urmare în cazul reclamantului nu se puteau acorda drepturi pretinse atât timp cât nu erau prevăzute de actul normativ în vigoare.
Ordonanța Guvernului nr. 21/2007, act normativ cu caracter special pentru categoria de salariați din care face parte reclamantul prevede că această categorie beneficiază de drepturile prevăzute în contractele colective de muncă în limitele bugetului aprobat, astfel că reclamantului i s-a acordat acest drept din 1 octombrie 2007.
Prin urmare, pentru perioada anterioară în mod greșit a fost admisă acțiunea, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și modificată sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2543/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - Dr. - -
GREFIER
- -
Red. /12.12. 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./12.12. 2008
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Florin Dogaru, Carmen Pârvulescu
